Hei,lume! V-ati simtit vreodata asa de singuri si de suparati inca sa vi se para ca nici prietenii cei mai apropiati nu va mai baga in seama si nu mai sunt ca altadata? Ce ati facut de a-ti trecut peste?

Am dormit.
Doua saptamani.
Nu exagerez.
Doua saptamani am disparut.
M-am inchis in casa si-n mine si mi-am "rumegat" supararea si necazul.
Vedeam filme,ascultam muzica,citeam,faceam numai lucruri care imi faceau placere si nu cautam pe nimeni.
Se spune ca prietenilor sa le impartasesti numai bucuriile tale,desi,pe de alta parte,prietenii ar trebui sa-ti fie la bine si la greu.Dar vine un moment cand povara ta psihica il darama pe celalat,il incarca si nu mai vrea,are si el problemele lui,nu?
Si atunci,te retragi,faci ceea ce doresti,incerci sa te regasesti in ce mod crezi ca ti-ar fi mai bine si,totul va fi altfel.
Desi, intotdeauna sfatuiesc exact inversul, personal, cand am o suparare, ma inchid in mine si in casa si...imi revin!
Viata merge inainte si zambetul se reintoarce la mine!

Inceraca sa te detasezi putin timp de toti, asculta muzica...vizioneaza filme, sau alte preocupari, te va ajuta sa treci peste momentele delicate!

Sunt in aceeasi situatie... nu mai gasesc pe cineva cu care sa ma inteleg bine, decat familia, cu care nu pot sa fac ce fac cu prietenii...

Sincer chiar mi s-a intamplat. Si mi se intampla, foarte des. Cel mai bine ar fi sa vorbesti cu persoana respectiva, ma refer la cel/cea mai buna prieten/a. O sa incerce sa te faca sa te simti mai bine oricum. Sau incearca sa plangi, eu de fiecare data cand sunt trista, ascult muzica trista, plang si imi revin. Bafta, sper sa treci peste!:*