In urma cu 12 zile m-am certat cu mama.
Faza este ca de atunci ea nu mi-a mai trimis mesaj. Ei dar de parca o facea si daca nu eram certate.
Bun. Acum as vrea sa ma impac cu ea, doar sa-mi fie bine, sa nu am mustrari de constiinta. Dar parca imi place sa ma cert cu ea, imi place sa ne evitam. Ador sa ne certam.
Dar nu stiu ce sa fac. Eu nu prea vreau sa ne impacam dar BFF-ul m-a sfatuit ca ar fi mai bine sa ne impacam.
Voi ce ati face in locul meu?
Pentru cuvintele care mi-le-a spus, ea ar trebui sa-si ceara scuze.
Daca ar fi sa-mi cer scuze/sa ne impacam, ce mesaj ar trebui sa-i scriu?

Mi-e pur si simplu sila, de copii ca tine, cu gura mare si fara pic de respect pentru parintii lor!
Pana nu o vezi moarta pe mama ta, nu realizezi cat de importanta este pentru tine, sau poate nu-i....probabil ca nu-i.
In sfarsit, copichii ca tine care isi dispreiesc mama in masura asta, nu-s oameni care imi merita atentia sau respectul, nici al meu si nici al altora.

I-am scris asa:
Citeste tot, e important.
Sper sa nu imi trimiti iar emoticoane care rad.
Te-am iubit sau ai fost doar o obsesie? Am iubit o iluzie sau am iubit un inger? Ce ai fost pentru mine - speranta sau dezamagire? Chip de inger cu inima de piatra, ai putut sa iubesti? Ai putut sa dai viata unui sentiment fata de o alta persoana cand tu te iubeai numai pe tine? Sau a fost o minciuna ca ma iubesti?
Vreau sa-mi cer scuze, dar nu prea.
Nu simt ca esti mama mea, te simt ca o străină.
Nu imi vine sa-ti cer scuze, nu as avea pentru ce. Dar imi cer scuze, in general, la tot ce am facut, pentru constiinta mea.
Nu vreau sa am mustrări de constiinta din cauza ta.
Ador sa ma cert cu tine. Nu mi-ai fost niciodata ca o mama. Nu am simtit afecțiunea necesara din partea ta. Te-am simtit ca pe o străină care, vara, vine si pleaca din viata mea. Nu am simtit ca ma iubesti. Un copil normal are nevoie de iubire nu de ura. A da stai eu sunt drac de copil care trebuie sa moara aici ca mama sa se da importanta.
Relatia mama-fica nu ar trebui sa fie cu ploi si fulgere, dar intotdeauna dupa furtuni, iese si un curcubeu. Ei bine in relatia noastra, mama-fica, nu mai iese acel curcubeu.Si daca ar fi sa-mi cer scuze, ar fi doar sa ma simt eu bine, sa am constiinta curata. In concluzie eu nu te simt ca o mama si nu ma trage inima sa te iubesc neconditionat. Si stiu ca nici tu nu ma iubesti, chiar deloc (sau poate putin,; 0, 99%). O mama adevarata nu ar lasa sa treaca 13 zile sa nu vorbeasca cu propriul sau copil, cum ai facut tu. O mama adevarata care isi iubeste copilul nu ar lasa sa treaca nici o zi fara sa-si vorbeasca propriului copil. Dar csf, tu nu esti mama.
De ziua mamei, nu ti-am zis ~La multi ani~, cand o sa te comporți ca o mama adevarata o sa-ti spun, si daca o sa pot o sa te si îmbrățișez cu drag. Dar pana atunci...
Cand o sa te comporți ca o mama cum se cade, atunci o sa fii mândră ca sunt fata ta, si o sa ma port si eu ca o fiica buna cu tine, dar pana atunci ce dai, aia primesti.
Ai sufletul învelit in negura, nu stiu cum ai ajuns sa fii copleșită de ura. Invata, sa fii mai buna si sa iasa un curcubeu, in sufletul tau, atunci tuturor, o sa le fie drag sa vorbeasca cu tine, si eu o sa te iubesc neconditionat!
Poate ca nici eu nu am acel curcubeu in suflet, dar macar eu nu am sufletul invelit in negura si ura. Poate ca nu stiu sa ma port cu oameni, sa vorbesc frumos, dar stiu sa iubesc, si asta valorează mult.
Lumea s-a schimbat de cand fizicul a inceput sa valoreze mai mult.
Si poate ca nu am eu un fizic de invidiat, dar pe dinăuntru, poate am un suflet de invidiat. Tu ai un trup de invidiat, dardegeaba, daca interiorul este negru. Ca degeaba esti frumos, daca înăuntru putrezesti. Undeva acolo, in inima ta, sigur mai este un gram de verdeața, care poate învinge negura. De ce sa nu poti invinge negura, sa devii un om cu iubire in suflet? Sa fii un om mai bun?
Poate ca nu sunt eu, persoana potrivita pentru "a-ti da lectii" dar i-a-o ca pe un sfat. Si tine minte ca bani si faima, strica sufletele toate.In fond esti mama mea, si ar trebui sa te iubesc, mi-ai dat viata. Dar si tu ar trebui sa ma iubesti. Poate ca nu am fost alaturi de tine cand ai avut nevoie, dar nici tu nu ai fost alaturi de mine cand: am avut prima zi de scoala sau cand am avut prima serbare sau cand am mers prima data, di multe altele. Noi de ce sa nu ne iubim ca mama fica? Imi cer scuze ca am scris prea mult. Dar asta am avut pe suflet. Imi cer scuze si daca te-a suparat ceva din ce am scris, dar asta e realitatea, si nu ai cum sa o schimbi.
Totusi, va multumesc pentru raspunsuri

Fie că ți-a vorbit urât, tu trebuei să-ți ceri scuze. PENTRU CĂ EȘTI PROASTĂ/PROST. ea ți-a dat viața, omule.

Pai...du-te si vizeaz-o ..bine nu pe ea ci pe tatal tau, asa nu o sa aiba cum sa nu iti vorbeasca(poti sa vizitezi pe oricine care sta in casa in care sta ea-pe fratele tau, pe sora ta, pe bunici...Sau du-te si cerei scuze si gata, poti cere scuze chiar daca stii ca nu esti vinovata

Știu cum este sa te certi cu mama, orice motiv poate incepe o asemenea cearta...
Daca tu vrei cu adevărat să te împaci cu ea atunci fa-o, nu ezita, pe degeaba noi îți spunem ce sa faci atât timp cât tu poate nu îți dorești asta cu adevărat...
Și cu privire la mesaj ...trebuie sa vina de la sine, sa simți tu acele cuvinte, nu sa ți le spunem noi...

In primul rand nu asculta de BFF asculta-ti constiinta in al doilea fa-i cadou unbuchet de flori in care sa scrii pe bilet scuze am gresit

Buna,prin simplul fapt ca e mama ta ar trebui sa iti dai seama ca nu lasi orice prostii sa va indeparteze (nu baga in seama toate prostiile) Este mama ta nu lasa nimic si pe nimeni sa intervina intre voi. In mesajul pe care o sa il scrii o sa iti expui sentimentele tale bune pentru ea si ca ai gresit si ca ai avut un moment mai prost si nimic nu ar trebui sa va departeze la urma urmei este mama ta si tu copilul ei. >D