Hei TPU... Vreau sa va spun ce s-a intamplat... Tatăl meu e plecat in Germania de 2 ani ....mai vine de 2-3 ori pe an...iar eu si sora mea am rămas cu mama (Eu am 13. .ea 15).....Mama a inceput sa ne injure...nici nu pot sa mă mai uit la ea ca deja îmi aduc aminte de cuvintele care mi le spune ......Nici nu prea mai vorbesc cu ea... Pe mine mă injura mai rău ....ca sora mea mereu tipa pe pe ea iar ea se oprește .....pe mine mă injura foarte rău... câte o data mă ascund în camera și încep sa plang... Dacă i-aş spune tatalui s-ar certa cu el și cum spune ea mereu ca eu i-am făcut toate problemele, ca eu sunt paguba ei... O urasc nici nu pot sa mă mai uit la ea ca deja am un sentiment de scârbă...și bunica îi facea așa ....eu cred ca ea crede ca dacă face cum face bunica o sa ne educe...dar o stiu foarte bine pe bunica și nu e așa cum e ea......Intr-O seara eram la nunta și niște rude m-au văzut cu un băiat care m-a luat în brate... băiatul ăla era varul meu, iar ea mă făcea c***va iar eu îmi spus ca e varul meu, dar ea nu m-a crezut .....atunci m-a luat de par și am căzut în genunchi ....norocul meu e ca a venit sora mea care i-a spus sa mă lase ca e cea mai nebună femeie... eu nici o data nu i-am răspuns ....nu am curajul... câteodata mă vede în casa și începe sa mă înjure din senin...ca eu sunt o paguba o sarăcie... am început sa nu o mai consider mama mea....nu merita sa îi spună cine așa ceva...ce sa fac TPU?

Sa nu ai nici o ezitare sa vorbesti cu tatal tau. Daca e asa cum spui tu, mama ta are un comportament extrem de nociv asupra ta si daca nu faci ceva sa schimbi asta, ai sa-ti distrugi viata. Toate astea se reflecta in adultul care ai sa devi. Nu te mai gandi si vorbeste cu tatal tau!

Mama ta nu iti stie rudele?
Ce trebuie sa faci? SA VORBESTI CU TATAL TAU. Niciodata dar niciodata nu trebuie sa suporti asa ceva. Din partea nimanui. Si nu trebuie sa te simti tu prost pentru ce ii iese ei pe gura. Nu esti vinovata de nimic.
Copiii care traiesc in familii cu parinti ca mama ta au de suferit pe viitor. ( aici ma refer la o sensibilitate crescuta, timiditate, tendinta de izolare, traume).
Ai o vrasta frageda, la varsta asta ar trebui sa ai pace si liniste-n casa sa poti invata, sa-ti gasesti activitatile preferate,sa te bucuri de copilarie. Nu esti PAGUBA NIMANUI, COPIII SUNT O BINECUVANTARE, multi dintre oamenii care isi doresc copii nu pot avea iar cei care au NU STIU SA II PRETUIASCA. Imi pare rau prin ce treci, trebuie neaparat sa vorbesti cu cineva. Nu e normal sa treci prin asa ceva la varsta asta frageda. A inceput scoala, ai putea vorbi cu diriginta/dirigintele tau si sa iti expui situatia. Fara RUSINE. Uneori in cazurile astea daca iti este greu sa comunici cu parintii de frica faptului ca te-ar putea bate sau certa ar fi mai bine sa vorbesti cu diriginta/dirigintele, sa ii spui ca iti este frica, teama sa vorbesti cu tatal tau si sa ia ea sau el legatura cu dansul, daca ai psiholog in scoala vorbeste cu psihologul scolii sau cu oricine ar putea sa te ajute. Nu sta asa.

Cred ca si tu ai o parte mare de vina. Se vede din explicatii si din faptul ca nu stii sa scrii. Ce vrei sa spui ca mama ta nu-ti cunoaste rudele si ca un var te ia in brate si te inghesuie prin cine stie ce colturi? Ne jignesti inteligenta daca spui asemenea lucruri. Ca-ti zice "curva" nu este frumos dar teama mi-e ca are de ce. Iar faptul ca-ti urasti mama care ti-a dat viata si o faci nebuna, este un lucru execrabil. Mai gandeste-te ca ar trebui sa te maturizezi!

Deci, se pare ca si voi voi o provocati! Cum isi permite sora ta sa o faca nebuna? Oare voi doua sunteti ingerasi si ea se razbuna din senin pe voi? Eu as asculta si plangerile mamei, ca nu va injura si sa face obraznice fara motiv.
Dar, sfatul meu este sa-i spuneti tatalui tot ce aveti pe suflet si el o sa vorbeasca cu mama voastra si vor hotari ce este de facut.
In orice caz, dupa cum ai explicat aici, am senzatia ca nici una din voi douanu sunteti prea cuminti si cum nu spui prea multe din cauzele care genereaza supararea mamei, tind sa cred ca ne spui doar partea buna a problemei in care voi doua sunteti ingerasi si mama este vinovata de tot ce faceti voi.
Inca ceva, nu cred ca iti doresti sa-ti urasti mama, asta denota lipsa totala de respect si dragoste pentru fiinta care v-a dat viata! Poate este bine sa va revizuiti comportamnetul, atat tu, cat si sora ta, ca femeia aia nu se ia de voi, asa din senin.

Problema ta e foarte urata. Orice ti-ar spune mama ta, nu esti nici paguba, nici saracie. Esti un OM si ai VALOARE, indiferent cine ce ar spune. Eu ti-as recomanda sa explici situatia tatalui tau si sa-l faci sa realizeze ca e mai bine sa va ia la el in Germania si sa stati cu el. E foarte trist ca e asa de mare departare intre membrii familiei tale. Din ce imi spui tu, am senzatia ta ca mama ta e frustrata ca tatal tau a lasat-o singura de doi ani si poate - pentru ca e totusi barbat - si-a gasit si o alta pe acolo sau cel putin asta banuieste mama ta. Nu asculta gurile rele care spun ca mama ta ar avea oarecum dreptate ca te-ai imbratisat cu varul tau. Probabil ca oi fi vorbit tu ceva din oful tau, si el ti-a aratat simpatie si nimic mai mult. O mama adevarata nu se comorta in halul asta cu copii ei, oricat ar fi de grea situatia. Vorbeste serios cu tatal tau si incearca sa vezi daca nu va puteti muta cu el. Discuta cu sora ta, daca spui ca e e mai cu tupeu, si gasiti impreuna argumente pentru a-l convinge pe tatal vostru. Iti dau si un pont: faceti un mic joc de rol in care una din voi safie tata iar cealalta fiica.

Eu cred ca cel mai bine l-ai ruga pe tatal tau sa nu-i spuna nimic mamei tale si sa gaseasca cumva o solutie pentru ca asa nu se poate, ar fi bine ca tatal tau sa o convinga sa mearga la un psiholog sau sa vina tatal tau in tara sa o convinga... Oricum problema e la ea... Eu am avut primul prieten la 12 si mama a stiut din a 4-a zi si m-a inteles si nu vad nimic in neregula in ati imbratisa varul