Am 17 ani(peste 2 luni fac 18). Am o tona de probleme cu mama, si cu familia.Sunt o fata care e pe treaba ei, invat, am note bune, fac 2 instrumente si design vestimentar, si sincer nu le fac doar de ochii mamei(nu intrebati de tata, el iese din peisaj, nici unde sta nu stiu prea bine.deci nu locuiesc cu el si nu am teaba cu el), ci le fac pentru ca imi plac si poate ca nu excelez dar imi dau silinta sa fac totul cat mai bine. Nu prea am multi prieteni, decat vreo 3-4, deci nu ies in oras sau chestii de genul.Pana si cand ma plimb ma plimb singura, si asta atunci cand innebunesc de stat in casa. Mama e plecata in spania de vreun an, iar eu stau cu fratele meu, cumnata mea si nepotelul.Mama a fost operata de cancer mamar iar acum urmeaza tratamentul pentru vindecare(kimioterapie/citostatice). De cam 2 luni sunt cu un baiat, primul meu prieten. E foarte cuminte si intelegator, are rabdare cu mine, chiar si cand am crize din cauza problemelor, nu ma condamna atunci cand am apucaturi(mai exact atunci cand par ca m-am lovit la cap si(urasc ceea ce urmeaza)vreau sa ma sinucid). Acum incepe adevarata drama(bine.ca au mai existat destule si cand eram mai mica, lucruri care m'au daramat, cum ar fi traume in famile, certuri, batai(incasate de mama de la tata), lucru care m'a daramat de tot, pentru ca eu o iubesc pe mama ca pe ochii din cap), apoi mama a ajuns in spital din cauza depresiei(depresie pe care o are si acum)pentru ca sora mea a trecut pritr'un divort, apoi la cateva luni recasatorindu'se cu un baiat nu tocmai potrivit, fratele meu avea pe atunci 19 ani, moment in care a avut un copil cu o fata(actuala lui sotie si cumnata mea)care pe atunci avea 16 ani.va da'ti seama ce a insemnat asta pentru mama, dar si pentru mine. de atunci au trecut 5 ani. Dar acum mama cum e dupa operatie, si cu tratamentul ala nenorocit, orice fac si ii pare ei gresit ma face sa ma simt cal cel mai mare (scuzati expresia) *** cu ochi. De exemplu prietenul meu nu a reusit sa ia bacul, avand in spate suficiente motive care l'au impiedicat in pregatirea pentru acest exament, o mare parte din vina avand'o si familia lui care nu l-a sustinut catusi de putin. Anul acesta a zis ca se straduieste sa invete singur(ca ai lui nu se gandesc ca niste meditatii ar fi bine venite) si sa ia bacul. Acum inteleg si perspectiva mamei, cum ca el nu e de mine. Dar credeti'ma ca nu e prost, ii merge mintea, dar ea pur si simplu nu vrea sa ii mai acorde o sansa. Mi'a facut la telefon un scandal monstru, mi-a spus ca o sa ajung sa spal wc'uri, ca o sa imi ruinez viata, ce mai. cu alte cuvitne ca nu sunt buna de nimic.Am simtit cum toti cei 17 ani de cand m-am straduit(ok...sa zicem 14, ca de la 3 ani am inceput sa ma lupt sa o vad fericita)sa construiesc fericirea pentru ea, ca ma gandeam ca daca fratii mei au dezamagit'o macar eu o ii aduc implinirea, s'au spulberat. Nu inteleg de ce face asa. Credeti'ma ca imi iau campii...ma vad cu baiatul respectiv foarte rar, o data la o luna sau doua, pentru ca el sta departe de oras, si in plus nici nu vrea sa ne vedem foarte des ca sa nu imi ingreuneze situatia. Cand sunt intr'o criza si ma simt la pamant, i'as spune mamei, ca de e mama si ea ar trebui sa ma incurajeze, dar ea in loc sa ma incurajeze, sa ma ridice, ma critica si ma face sa ma afund si mai tare.lucru care s-a intamplat acum 5 zile, cand ajunsesem in asa hal incat imi doream cu ardoare sa ma sinucid, chiar imi imaginam cu as putea sa o fac.Multumesc lui Dumnezeu pentru prietenul meu care a avut suficienta rabdare si intelegere si m'a ajutat sa ies din acel impas si sa imi recapat visele pentru viitor ( vreau sa intru la medicina la fara taxa, si daca nu reusesc la design vestimentar, tot la fara taxa). Cu mama nu stiu cat puteti sa ma ajutati, sau poate o sa spuneti ca stie ea mai bine, ca imi vrea binele, si stiu ca imi vrea binele, dar trebuie sa vada si din unghiul meu, nu doar din al ei. Va rooooog mult de tot, as vrea sfaturi ca sa nu mai imi doresc iar sinuciderea(cred ca sunt depresiva de am ajuns sa imi doresc asta, acum dorinta nu e la fel de mare, dar am mai patit in trecut sa imi doresc asta), iar daca ma trimiteti la psiholog, cum sa ajung la unul ( la psihologul scolii nu m'as duce nici batuta ca e profa.si e aiurea, si in plus are program exact in timpul orelor si nu imi permit sa lipsesc de la ore pentru ca sunt eu tacanita). Multumesc mult pentru ca v'ati luat timp sa cititi "romanul" meu!

Wow, chiar a fost un capitol de roman! Dar l-am citit cu placere sa stii si am vazut o fata deosebita, sensibila plina de calitati care vrea sa iasa din anonimat, care vrea ceva de la viata si te admir! Fruntea sus, trebuie sa fii intelegatoare stiu ca toate aceste probleme ivite una dupa alta si-au pus amprenta pe caracterul tau puternic subrezindu-l! Dar uite ca ai alaturi un adevarat Om pe care merita sa te bizui si sa ai incredere si conteaza foarte mult! Mama ta are probleme mari, iar tratamentul cu citostatice te face sa iti pierzi din luciditate sa stii e foarte greu poate ca de aceea se comporta asa! Dar tu trebuie sa fii puternica si sa iti impui asta sa nu mai pui la inima chiar tot! Viata e atat de frumoasa, de ce sa iti doresti sa curmezi visurile si idealurile tale? Cum ai sa mai poti privi rasariturile, apusurile soarelui sau trilurile pasarelelor? Nu mai gandi negativ! Ai vazut ca ai pe cine te bizui in momentele grele nu? Cu timpul il va accepta si mama ta, va vedea ca e un adevarat barbat care vrea sa te faca fericita si isi va schimba viziunea asupra lui! Tu acum lupta pentru a avea un viitor mai bun, lupta pentru idealurile tale nu a altora! Daca nu le place cum gandesti asta e... timpul le va arata contrariul! Ma rog sa ai luciditatea de a trece peste toate problemele din viata ta si sa mergi increzatoare pe drumul tau si nu mai pune la inima toate rautatile! Mult noroc!>

Este trist ce ti se intampla.
Mama ta a trecut prin multe si si-a pierdut rabdarea.
Cred ca este foarte speriata din cauza celor intamplate cu sora ta.
Poate intr-o zi cand o prinzi in toane mai bune sa ii spui ca trebuie sa stea linistita ca tu iti doresti sa nu o dezamagesti.
Sti foarte bine ca sinuciderea nu este o solutie pentru nimeni, ba mai grav, mama ta ar suferi de un infinit mai mult decat cum a suferit cu tatal si cu problemele sorei tale.

Draga mea, uneori parintii, in cazul tau mama ta, avand cele mai bune intentii ne distrug viata! Gandeste-te ca daca o iubesti atat de mult cat de nefericita ar fi ea daca tu nu ai mai fi! Incearca sa mergi la un preot sa te marturisesti si sa iti dea un sfat sa ajungi pe drumul cel bun. Cunosc si eu aceste sentimente dar totusi multumesc lui Dumnezeu ca eu am fost prea lasa ca sa ma sinucid! In conceptia mea sinuciderea= prea prost daca o faci si prea las daca nu o faci! Explica-i mamei tale ca esti tanara si ca nu este obligatoriu ca acest baiat cu care esti va fi sotul tau si ca trebuie sa te lase sa-ti traiesti viata dupa cum crezi tu ca e mai bine si ca iti vei asuma toate lucrurile care le faci! Explica-i ca ea si-a trait viata dupa cum a crezut ca e mai bine si ca asa iti doresti si tu, dar ca tu nu o sa permiti aceleasi lucruri prin care a trecut ea! Nu fi trista si gandeste-te ca Dumnezeu nu ne da niciodata mai mult decat putem duce! Fii in continuare cu iubitul tau, chiar si fara stirea mamei tale, distreaza-te, traieste-ti viata, invata in continuare sa ajungi acolo unde iti doresti si uita gandurile necurate care nu-ti dau pace! Intr-o buna zi va veni soarele si pe strada ta! Mult succes si putere sa treci cu bine peste toate!

Gandeste-te ca multe fete/multi baieti trec prin aceleasi lucruri ca si tine,si ca nu-i usor fara ajutor in viata.Pur si simplu,daca simti ca nu poti face un anumit lucru sau iti este greu,incearca sa cauti ajutor la unele persoane, cu timpul, vei gasi persoane in care vei vedea ca poti avea incredere.Gandeste-te ca dupa moarte se spun multe chestii, mori si atat.Mai bine asteapta sa mai cresti,sa mai treaca timpul,trebuie sa existe o perioada mai buna pentru oricine. Daca exista rau,atunci exista si bine,deci, daca ti se-ntampla numai necazuri, o a vina si vremea sa ti se intample numai lucruri bune.Gandeste-te bine, si usor usor o sa vezi ca am dreptate.

Povestea ta este destul de trista si te inteleg foarte bine pentru ca si eu am avut o perioada in care sotul mamei mele (nu e tata si nici nu as putea sa ii spun asa) o batea. Intr-un final s-a despartit de el, dar ramas cu depresie. Cred ca mama ta nu il accepta pe prietenul tau deoarece te iubeste cel mai mult dintre toti fratii tai pentru ca tu ai facut-o mandra de tine si vrea sa ai un viitor cat mai bun, si de aceea, dragostea ei pentru tine o impiedica sa te asculte ca prietenul tau nu e prost. Te sfatuiesc sa ii explici ca el a picat bacu' deoarece a avut probleme in familie si trebuie sa ii mai spui ca el te-a ridicat moral. Iar pentru problema cu sinuciderea, eu nu te cred "tacanita", tu ai ajuns la concluzia asta deoarece nu ai mai vazut o alta solutie, da te-ai gandit ca toata fericirea pe care ai incerct sa o faci mamei tale se va spulbera daca te vei sincide, cum va mai reusi ea sa se reaca dupa operatie? Tu eti singura ei putere. Cat despre o alta solutie... mai este una pentru toata lumea, si anume Dunezeu. Cred-ma, El chiar te poate ajuta, si pe mine m'a ajutat si ma ajuta in continuare. El e singura Solutie. Citeste Biblia, noul testament, si vei vedea cum te va ajuta.
Sper ca ti-am fost de ajutor

Buna. Ti-am citit intreaga poveste. Nu stiu cum sa incep. Este foarte complicat si foarte trist ce spui tu aici. Dar eu zic ca, chiar daca ai atatea greutati, chiar daca ai trecut prin atatea momente dificile din viata ta, trebuie sa fii optimista, toate greutatile astea sa te intareasca. Am inteles ca ai un prieten care tine la tine, asta este foarte bine, te ajuta mult in momentele astea. Si am mai inteles ca inveti. Este foarte bine, termina-ti liceul si intra la o facultate, (medicina, cum ai zis), iar cand o sa termini, sigur, D-zeu te va ajuta, tinanad cont prin ce treci acum, o sa-ti fie bine si o sa te gandesti cu regret la momentele in care te gandeai sa te sinucizi. Nici sa nu te gandesti la asta, esti abia la inceputul vietii. Fii puternica. Din ce am citit eu aici, imi dau seama ca tu poti sa treci peste toate si sa-ti indeplinesti visele. Iti doresc mult noroc in viata! Sper ca intr-o zi sa te gandesti ca eu am avut dreptate. M-as bucura mult daca, intr-un fel sau altul, te-am ajutat. Si inca o data, fii puternica! Toate trec, o sa vezi.

Sinuciderea nu a fost si nu va fi niciodata un mod de a scapa de cosmarul vietii, sinuciderea te va duce in iad, un cosmar de mii de ori mai rau din care nu vei scapa in veci. Gandeste-te ca Dumnezeu te va vedea si te va salva, dar nu pe loc, ci in timp, vei reusi alaturi de iubitul tau sa formati o familie, iar mama ta, cand se va vindeca, isi va deschide ochii si va realiza ce greseli a facut! Acum tu trebuie sa-ti incurajezi iubitull sa invete si sa ia bacul ca sa mai primeasca,, o bila alba" de la mama ta! Oricum, tu pari o fata sensibila si educata cu un mare nivel intelectual si nu-ti va fi greu sa intri la medicina! Succes, si fie ca Dumnezeu sa te ocroteasca! Ma voi ruga pentru tine si familia ta!
ps. mergi duminica la biserica, si la spovedit si la impartasit!

Ce-i drept nu ai dus o viata prea usoara... poti sa incerci sa fii mai sociabila si sa iti faci mai multi prieteni cu care sa iesi in oras, care sa te faca sa uiti de problemele de acasa.Incearca sa te detasezi de aceste ganduri de suicid pentru ca in unele momente este posibil sa fii mai slaba si ala rau sa te impinga sa recurgi la acest gest extrem.Sincer imi pare rau pentru tine insa sper ca cei din jurul tau sa te ajute...

WooW.chiar' m'ai lasat cu gura cascata cand ti-am citit randurile pline de tristete si sa fiu sincera, printre unele ma cam regasesc si eu.Imi pare rau de situatia in care esti si iti inteleg starea, dar totusi.cum sa-ti zic eu tie.in viata, trebuie sa treci prin cele mai grele momente ca dupa aceea sa ai putina liniste. Nu trebuie sa te dai batuta nici daca acum ar fi sf. lumii. Continua sa lupti sa mergi inainte si incearca sa te incurajezi singura. Incearca sa vorbesti cu mintea ta ca totul o sa fie bine si ca pentru nimic nu merita sa te omori(cel putin eu asa imi zic de fiecare data cand vreau sa o fac). Poate ca situatia in care esti nu este una deloc buna. Zambeste pentru ziua de azi si incearca sa profiti de ea, sa te bucuri de ea, indiferent ce s-ar intampla, ca se poate ca maine sa fie mai rau decat azi, asa ca fi optimista. Oricat de greu ti s-ar parea sa-ti continui viata, te rog. uita-te in jurul tau. uita-te la lumea ce trece pe langa tine si uita-te cum incearca sa lupte sa iasa din probleme. Lupta si tu.Sa nu iei de exemplu tot felul de oameni care isi pun capat zilelor. Acei oameni, inseamna ca nu au credinta si ca cel mai rau, nu au incredere in ei. Ai grija de tine si sa nu faci vreo prostie, pentru ca viata e totul, fara ea nu poti face nimic. Odata ce ai pierdut-o nu mai ai nici o sansa. Sa ai mare grija ce faci.
Te pup si zambeste Sunt sigura ca totul va fi mult mai bine

Pai spune-i mamei ca e o proasta!

E foarte trist ce ti se intampla.nu stiu daca sunt cea mai indicata sa-ti dau sfaturi dar cred ca in momentele in care iti vine sa te sinucizi,cand crezi ca nimic nu mai are rost*stiu,si eu am avut senzatii de genu) ar trebui sa te gandesti in primul rand la viitor si la toate visele tale, la prietenul tau care din cate ai spus imi dau seama ca te iubeste mult si la toate lucrurile care iti fac tie placere, te fac sa te simti bine.incearca totodata sa o ntelegi si pe mama ta care de asemenea trece prin perioade dificile. sper sa treci peste asta si sa incerci sa te bucuri de viata si sa te gandesti la viitorul tau. sper ca te-am ajutat.

Tocmai ai mai castigat un titlu : Cel mai mare blog TPU!

Buna. am citit " romanul " tau si aproape ca mi-au dat lacrimile. Serios, parca mi s-a pus o piatra pe inima. Stiu prin ce treci, deoarece sunt multe cazuri de ale tale, am noroc ca am o familie buna, fericita. Imi pare rau de mama ta si chiar daca mama ta nu intelege prin ce treci tu, ca il iubesti pe acel baiat, poate nu o inteles cum, ce, face respectiviu baiat. Tu trebuie sa-i explici si sa-i spui ce te doare, deoarece tu o iubesti foarte mult si pun pariu ca si ea la fel. Daca nu a putut trece bacul, asta e. Il va lua cu siguranta de data asta. Daca chiar il iubesti si crezi ca si el te iubeste, ar trebui sa stai mai mult cu el si sa-i spui ca daca mama mea nu intelege ca eu te iubesc nu trebuie sa " stai in spatele ei " ar trebui sa meaga sa steie langa tine sa te apere de toate relele de pe pamant ca nu sunt putine. Nu ar trebui sa te sinucizi nici macar sa nu te gandesti la asa ceva. Tu trebuie sa te lupti cu trecutul si prezentul pe care il ai. Daca nu, ar insemna ca esti o laşă si pun pariu ca nu esti asa.

Cam atat, daca mai in vin sfaturi prin minte am sa-ti scriu. Succes mult scumpa. Sper ca te-am ajutat catu-si de putin.

...am stat si am citit povestea ta cuvant cu cuvant...imi pare foarte rau ca ti se intampla asta.ce pot sa iti zic sfaturi nu am sa iti dau deoarece am 15 ani, asta mi s eintampla si mie, batai certuri.o sora care la 18 ani s, a maritat avand un sot care o bate.nu stiu ce sa iti zic

Aa si mult noroc in cariera pe care vrei sa o faci:*:*