Am gasit un Husky pe strada maricel si mi-a fost mila de el asa ca l-am luat acasa pana ii voi gasi stapanul. M-am distrat cu el in casa si prin zapada 2 zile in continuu, ba chiar nu am dormit o noapte pentru ca tot se tinea dupa mine, era foarte dragut. In fine, toata treaba asta s-a terminat pana a sunat stapanul. Cand m-am trezit si mi-a spus fratele meu ca a gasit stapanul, de-odata m-am schimbat complet. Jur ca nu imi venea sa ii dau cainele. Am 16 ani si nu stiu daca este normal, dar asa sunt eu mai sufletist si ma atasez foarte repede, avand si o slabiciune la ori ce animal. De 2 zile de cand a plecat nu mai pot dormi, ma simt urat rau, nu pot explica ce simt. Eu mai am un catel mic, m-am jucat putin cu el dar nu este acel lucru si ca sa imi cumpar altul nu as putea deoarece,, parintii,, si daca il cumpar tot imi va sta gandul la acel caine mare si frumos.
Va rog eu mult, stiu ca nu e ceva sa se termine scurt, sunt sigur ca tot voi,, suferii,,.
V-as multumii toata viata daca m-ati ajuta sa scap de sentimentul asta.
Scuzati daca nu e categoria corecta dar asta mi s-a parut ce-a mai potrivita.Multumesc.

Si al tau creste nu-l lasa uitat de lume

Cainele ala e fericit ca si-a regasit stapanul, sincer sa fiu nu ai avea de ce sa suferi, apreciaza-l mai mult pe al tau.

Cumpără un Husky, și spune-le altor tau că l-ai găsit pe drum. Sau mergi la un adăpost, adopta unul, și spune-le lor tăi scuza cu "l-am găsit pe drum".
Dar sincer, mie îmi e mila de cățelul tău. El t iubește de 100 de ori mai mult că acel cățel, dar tu nu îl bagi in seama

Hei! Crede-ma ca inteleg cum te simti..cand aveam 5 ani am primit un catelus pe care l-am crescut.Acum2 ani a murit otravit .De cand nu il mai am ma simt la fel..rau,trista,goala pe dinauntru.Din pacate nu avem ce face, ma crezi sau nu 2 ani mai tarziu, aproape 3 ani mai tarziu inca plang noptile.e greu sa ne despartim de unele animale. poate o sa-ti treaca, sper sa nu ajungi in situatia mea.Ti-as spune sa incerci sa uiti de catel dar stiu ca nu poti, nu ai cum. Poate vei gasi un catel care sa-ti aline ''durerea'' sufleteasca...stiu ca e greu, dar asa e viata, uneori ne ia lucrurile/persoanele si sufletere cele mai importante pentru noi, bafta, stay strong!
Peace and Love

Mulțumesc la toți, o sa încerc sa ma distrez mai mult cu cățelul meu si sper sa ma simt mai bine.

Accepta ideea ca nu e al tau, dar puteti ramane prieteni, mergi in vizita, explica-i stapanului care e situatia si sa ti-l mai dea sa-l iei acasa si sa-l plimbi, fi sincer si spune-i ce simti si roaga-l frumos Succes!