Simt ca nu m-ai am lacrimi, dupa 3 ani si ceva, i-mi zice ca e confuz, ca ii e frica sa nu ma insele(e inchis, peste 1 ani si, va iesi), l-am intrebat daca e confuz de ceea ce simte pentru mine, raspunsul:nu, eu sunt femeie vietii lui, femeia pe care o iubeste, pe care o vrea langa el, dar zice sa nu-l m-ai obosesc, nu am facut asta niciodata, totul era perfect, o relatie mai mult decat normala, ma refer la, legatura dintre noi, faptul ca l-am cunoscut, inchis fiind, a facut, ca totul sa se impleteasca cu multa dragoste, lacrimi, nevoia de celalalt, poate vi se pare absurd.il iubesc, stiu ca ma iubeste, dar de ce nevoia asta de,,, a fi singur cu gandurile lui? vorbim zilnic, despre orice, i-mi vine sa mor, cand il aud asa, il simt rece, iar daca aduc asta in discutie, i-mi zice ca totul e ok. urmeaza sa ne casatorim acolo, fapt ce l-am refuzat de 1 an si ceva... i-mi zice sa facem toate astea, fiind ceva firesc, intre noi, dar, dar de ce asa? ce sa fac?

Tu l-ai refuzat timp de un an atunci si el acum isi da opinia fata de tine sa il lasi impace, Dupa gratii acolo sa obisnuit asa si a ajuns la acea concluzie ca sa se desparta de tine

Hei, ce-i cu tine? Asteapta sa-l cuosti si in lumea reala! Nu-ti mai face iluzii, nu te lega de imaginea ce ti-a facut- de dupa gratii! Alea au fost doar vorbe goale! Acum e momentul adevarului, si fi sigura ca nu va coincide nimic din ceea ce a promis acolo cu ce va face afara! Rabdare si vei descoperii daca are rost sa-ti pierzi in continuare timpul sau nu, cu el! In fond si la urma urmei eu un delicvent! Succes!

Morena are dreptate, asteapta sa iasa de acolo, cunoaste-i anturajul, vezi ce-i poate capul. ceea ce e intre voi nu e firesc.adica tu ai viata ta, afara, el sta inchis.trebuie sa vezi intai cum va intelegeti in viata de zi cu zi, sa locuiti impreuna si abia apoi sa faceti pasul cel mare. unde sa va casatoriti, in inchisoare? spune-i lucrurile astea, sper ca va intelege.nu-ti poate certifica nimeni ca ceea ce a spus el e adevarat.intereseaza-te! faptul ca primeste vizite de la alta fata ar trebui sa iti ridice niste semne de intrebare, zic eu.

Avea 19 ani, clasa a 12-a liceul militar, pe fondul alcoolului, o cerata intre prieteni, au fost internati, iar unul din ei a murit, stiu sunt cuvinte prea usoare pentru a exprima gravitatea lucrirulor, parintii, tatal sau a murit cand avea el 5 ani, ofiter, mama e asistent medical, acum el are 28 de ani, si-a terminat studiile, stiinte politice, si dreptul, iar eu? nu i-am dat motive sa creada ca i-mi e mila de el, compasiune, ci i-am oferit doar iubire, sprijin, viata mea

Presupunand ca el nu mai are pe nimeni in afara de tine (nu ne-ai spus despre el, despre relatiile dintre el si familia lui), am impresia ca el te foloseste.
Are nevoie de concret, are nevoie de cineva care sa il astepte de dupa gratii, sa il imbarbateze, sa il sustina, simte nevoia sa aiba pe cineva din partea caruia sa nu simta numai compasiune, ci si iubire.
Spui ca l-ai cunoscut cand el era inchis. Si vin si te intreb, cum poti iubi o persoana pe care este posibil sa o cunosti doar 5%?
Acum sunt si mai confuza. Va iesi "peste 1 ani", il cunosti de 3 ani, vorbiti zilnic despre orice? La inchisoare poti face vizite in fiecare zi?
Nu pot sa cred cata lipsa de recunostinta pentru o femeie care-si sacrifica viata si libertatea stand cu un puscarias, iubindu-l si plangand pentru el.
Draga mea, l-ai asteptat atata timp. Te-ai intrebat vreodata daca merita? Viata este si asa destul de scurta. Traieste-o, nu te lasa influentata si nici manipulata.