| Hammurabi a întrebat:

Un copil crescut într-o familie în care părinții nu se înțeleg, nu se iubesc, dar rămân împreună, versus un copil crescut de un singur părinte.
Care dintre cele două variante afectează mai puțin copilul?

15 răspunsuri:
| AdelinaC a răspuns:

A doua varianta

sadrian46
| sadrian46 a răspuns:

Cel care are; i mamă și tată vede prin micul lui univers familial, lumea așa cum este ea, lumea dinafara familiei.
Cel fără un părinte este afectat de lipsa unui model de familie întreagă și va trebui să o compună în mintea lui din ceea ce vede la alte familii.
Astfel modelul mai puțin nociv este al familiei de mai sus, iar nu a celui în care el este semi orfan.

| Hammurabi explică (pentru sadrian46):

Cel care are și mamă și tată și vede zilnic certuri și scandaluri (inevitabile într-un cuplu disfuncțional)?

| sadrian46 a răspuns (pentru Hammurabi):

Da. Asta este părerea mea.
Pot să scriu aici o pleodarie ca să fac comparație de ce această situație este mai bună pentru viața viitoare a acestui copil decât situația celui orfan de un părinte, dar nu aș câștiga nimic din asta, dta ai rămâne la părerea dtale și eu la a mea.

| Freya1 a răspuns:

Poate cea de a doua variantă il afectează mai putin cu toate ca daca nu ar face copii pe nepregătite sau de la vârste fragede, sau nu s-ar destramă unul intr-o parte si unul in alta ar putea avea o familie completă si fericita.

| Sn4k3 a răspuns:

Depinde de copil si parinti. Nu poti generaliza, dar ar fi mai putina bataie de cap cu un singur parinte, daca s-ar descurca.

| sofisis a răspuns:

Conteaza mult cum sunt parintii respectivi. Daca reusesc sa isi iubeasca copilul mai mult decat se urasc ei, nu sufera nici o trauma nici in cazul in care e crescut de ambii parinti, nici daca e crescut de unul ( dar si in cazul asta e vorba tot de 2 parinti care nu se inteleg)

| Lioana a răspuns:

Ambele variante afecteaza copilul in mod diferit.
Varianta in care parintii nu se inteleg dar stau impreuna influenteaza copilul in sensul ca acesta fiind martor la neintelegerile lor si vazandu-si tatal sfidand autoritatea mamei si nefiind de acord cu ea va face copilul sa creada ca si el poate face asta. Deasemenea auzindu-si permanent mama criticandu-i tatal copilul va ajunge si el sa-si critice parintii, si nu numai. Caracterul copilului va avea de suferit in acest caz. Va ajunge un rebel care nu asculta de parinti.
Copilul crescut de un sigur parinte va avea multe lipsuri. In primul rand financiare. In al doilea rand va simti mereu lipsa celui de-al doilea parinte. E posibil chiar sa aiba probleme in relationare cu sexul opus neavand nici un exemplu acasa in acest sens. Poate deveni timid si inhibat. Totusi acest copil il va respecta si il va iubi pe parintele care l-a crescut ascultand de acesta.

Dintre cele doua rele e mai buna varianta cu un singur parinte.

| RoCkKiD a răspuns:

Aia in care nu creste intr-un mediu conflictual.

| Mayar a răspuns:

A doua varianta.
In prima varianta, el va lua drept model acea 'relatie' intre parinti, acel comportament, va tinde si el la randul sau sa aibao asemenea viata si relatie.
Copiii sunt precum un burete, absorb orice informatie, ei mereu vor sa invete, sa ia drept model. Parintii sunt cei care modeleaza copilul, iar in situatia primului caz, ar fi dezastruos!
In ce de-al doilea caz, ar fi ideal: daca e un singur parinte, nu mai e al doilea parinte sa apara conflicte in ceea ce priveste cresterea copilului. Dar va fi mult mai greu pentru acel singur parinte sa creasca copilul.
Un exemplu ar fi un faimos medic ce realizeaza operatii pe creier din SUA, i-am uitat numele pentru ca numele persoanelor este primul lucru pe care il uit, iar acesta a mai avut inca un frate, amandoi crescuti de un singur parinte: mama lor. Femeie nu avea nu stiu ce educatie - ma refer la liceu, dar avea reguli morale, femeie credincioasa care a stiut sa isi creasca copiii. I-a crescut atat de bine, incat au ajuns sa aiba o viata fericita, pentru ca au fost indrumati si 'modelati' in acest sens.

| Yuoia a răspuns:

Daca in familie nu sunt violente, nici fizice si nici verbale, e de preferat ca un copil sa creasca cu ambii parinti. Pentru sanatatea sa psihica. Va simti el ca nu e totul in regula. Dar se va simti in siguranta cu ambii parinti. Apoi, sunt probleme pe care le discuti doar cu mama, altele doar cu tata. Oricat ar incerca fiecare parinte sa-l suplineasca pe celalalt, nu va reusi.
Daca insa sunt batai, certuri, e mai bine pentru copil ca parintii sa se desparta. Macar in acest sens va avea liniste. Dar mereu va duce dorul celuilalt parinte, indiferent la care ramane. Chiar daca nu va recunoaste deschis. Si, oricat de rau ar fi parintele plecat, e bine ca sa i se permita copilului sa se intalneasca cu el, sa-l vada, sa petreaca timp impreuna. Isi va da seama singur, pe parcurs care si cat de rau/bun este. Cu toate incercarile de a fi influentat, cu toate "jucariile" cumparate.

| Hammurabi explică (pentru Yuoia):

Dacă chiar și într-un cuplu unde există iubire, mai există și discuții contradictorii și certuri, cum îți poți imagina că într-o familie disfuncțională unde nu există nici înțelegere nici iubire, nu vor exista violențe, cel puțin verbale?

anonim_4396
| anonim_4396 a răspuns:

Depinde ce vrei sa spui ca nu se inteleg? Dacã existã abuz fizic, sau alt fel, Probabil o sa fie afectat mai mult primul copil.

Depinde de mai multe variabile, si la ce te referi prin "afectat mai putin", si de ce parinte creste copilul si cat de apt e.

| WhatABeautifulDay a răspuns:

A f
Doua varianta. Plus ca, desi parintii ar divorta, nu ar insemna ca unul din ei ar taia in totalitate toate legaturile cu copilul.

| AlexandruSEV a răspuns:

Un copil crescut de un singur părinte va avea mai puține traume, din propria experienta îți spun.