Vi s-a intamplat sa va simtiti mereu respinsi orice ati face? De multe ori, tocmai de catre persoanele la care vreti sa ajungeti sau pe care le stimati?
- Problema mea se poate rezuma simplu: nu primesc atentie si ma deranjeaza asta. Stiu ca unii poate au decese-n familie, dar de ce sa ma raportez la ce e mai rau?
- De cand ma stiu am avut probleme de adaptare, s-a ras de mine mult (acum mai putin ca m-am mai schimbat, nu mai stau chiar singura cuc), iar eu intr-o perioada mai urata a vietii faceam tot felul de chestii umilitoare (provocari din acelea idioate puse de colegi) doar pentru a fi bagata-n seama, ajunsese sa imi placa sa se uite colegii la mine in timp ce eu faceam chiar de buna voie tampenii, dar acasa ma duceam si plangeam si nu doar de-aia. Credeam ca altfel nu pot excela,, ca sunt un parazit pe lume.
Sunt si urata pe langa asta, nu am nici forme (parca-s scandura desi am o greutate normala), nici o fata cu trasaturi placute ochiului, chiar daca nu am nasul prea mare sau chestii din astea.
- acum trec la partea a doua care ma preocupa si mai mult: sunt plangacioasa. Stiu si sa fac glume, sa vorbesc despre chestii generale (muzica, haine, evenimente din viata cotidiana etc), sa ii bag si pe altii la fel de mult in seama. Nu sunt o plangacioasa din aia anosta, nici mie nu imi plac acei oameni. Chiar si asa, ma plang mult. Mama nu ma asculta de multe ori, ajunge sa ma jigneasca, sa ma plesneasca, sa imi inchida usa-n nas. Mi-a spus sa imi tin necazurile pentru mine ca oamenilor nu le pasa, fiecare se grabeste spre interesul lui. Chiar si cand ma confesam ei.
Nici macar prietenii aia putini pe care ii am, o fac pana la un punct, si ala de neajuns, eu pun la suflet orice, nu am cum altfel. Adica ajung sa ma ignore, schimbe subiectul sau sa devina incisivi. Stiu ca eu sunt vinovata pentru 96% din greselile mele, asa cum suntem aproape toti. E destul de nasol cand incep sa ma imite lamentandu-ma si sa ma simt ca ultimul om, uite, stiu de gluma, dar cand devine deranjant eu ma opresc si ei nu.
Simt ca nu insemn nimic pentru nimeni...
Acum o sa spuneti ca ce am realizat pana acum.
Dar fetele alea frumoase natural (adica cele cu forme dar si cu o față placuta) de care te plictisesti dupa cinci minute de conversatii fiindca fac si spun lucruri mult prea obisnuite, ce se poate spune? ca nu inteleg de unde atata admiratie, obiectiv privind, sunt stimate numai de cei ca ele, care-s multi si multe. Le vezi pe facebook la comentarii cu „pup iubita mea dulce :*:*:*:*" dar de fapt... stiti povestea.
Niciodata nu mi se explica unde gresesc. Mereu cand vorbesc ajung sa mi se reteze vorba, desi intotdeauna ii astept pe altii sa termine. Mereu sunt ironizata, jignita sau mai rau, ignorata, mai ales de apropiati, adica persoanele cu care stau. Cand spun cuvantul „argument" deja incep ironiile. Eu le ofer mereu. Mi se pare normal sa inteleg si eu si sa gasim o rezolvare. Asa mi-am format o atitudine recalcitranta, vazand ca nu merge altfel, e o reactie la suparare. Si mama tipa la mine daca ii pun o simpla intrebare ce i se pare ei stupida. Eu „am voie doar sa incasez".
- Imi place mult sa scriu eseuri. Mereu visez ca voi sustine un discurs si voi fi aplaudata, iar reactiile de pe fetele lor imi vor oferi curaj. Vreau sa ma afirm. Dar nu stiu cu ce gresesc.
De exemplu care e faza cu ask.fm? Nu primesc intrebari cand dau share decat foarte rar. Aprecieri cu atat mai putin. Ma simt complet neinteresanta... cred ca e o greseala aici din partea mea si-s vinovata. Altii din aceeasi lista de prieteni primesc de se satura, desi nu stiu cu ce imi sunt superiori toti. Si ma simt atat de mica si ignorata, pusa la colt, cand ei rad impreuna si se simt bine conversand intre ei... unde mai pui cand apreciez una din persoane si nu reusesc sa ajung la ea?
Ce credeti ca ar trebui sa schimb sa fiu mai placuta, dar sa raman tot eu in esenta? Nu sa ajung sa fiu o prefacuta.
Mi-ar placea sa gasesc persoane ca mine, dar vad ca e imposibil, ce sa fac?
Eu am si ceva probleme psihice, dar va dati seama ca nu fac parada cu ele: obsesii, autodistrugere, fixatii, aproape anorexica. Medicii au spus-o. Am luat tratament si am ajuns si mai rau, nu m-a ajutat la absolut nimic, dimpotriva.
*inainte sa imi indicati sa merg la psiholog, va spun ca intai trebuie sa depasesc acest pas, cel mai dificil dintre ele, si anume cunoasterea de sine. Apoi, altii puteti avea experiente asemanatoare. La psiholog am fost, de fapt chiar asta vreau sa devin, stiu cum merg lucrurile, dar nu stiu tot ce ar trebui sa stiu.
Multumesc. Ati citit mult si v-am plictisit, dar nu stiu cum altfel...
Nu cred că este importantă cantitatea de oameni care te înconjoară, ci mai degrabă calitatea acestora.
Și eu am tot doar doi prieteni (mă refer la oamenii cu care ies afară și plec prin diverse locuri, nu la toți semicunoscuții de pe internet), dar pe care-i cunosc din clasa 1 și suntem prieteni de 15 ani.
Până acum ceva vreme și eu am presupus că e cel mai bine să-ți lărgești cercul de prieteni, dar m-am convins că faci asta degeaba. Oamenii pe care îi cunoști relativ ușor, te plictisești la fel de repede de ei.
Nu știu câți ani ai, dar observ că nu ești chair lipsită de creier. Probabail din cauza asta mulți nici nu-ți dau prea multă atenție. Sunt mulți oameni care se înconjoară de alții mai proști doar ca să pară ei mai grozavi prin comparație. Și când ai cât de cât ceva în cap, acești oameni te evită. Dacă ai ghinionul să dai doar de ei, te vei simți exclusă și nu vei ști de ce.
Cum spuneam, nu știu câți ani ai, dar o să-ți dai seama că în oameni se merită să investești cea mai mică cantitate de importanță. Îndreaptă-ți atenția și energia spre chestii care chiar îți plac și te binedispun, nu spre oameni de calitatea cărora nu ești sigură.
Nu spun acum că trebuie să fii mereu singură și să nu socializezi cu nimeni. Că nici așa nu e bine. Dar e de preferat să-i tratezi pe ceilalți doar ca obiecte de decor. Să nu dai o flegmă pe ce spun ei, ce gândesc și cine sunt. Chiar și așa, o să-ți faci prieteni, mai ales că sunt enormi de mulți oameni fascinați de indiferența altora pentru ei. Și asta o spun din experiență.
Cu cât o să-i tratezi mai cu răceală, cu atât vor deveni mai curioși.
Și nu trebuie să rupi de tot legătura cu ei. Doar faci chestiile care te binedispun, îți continui viața fără să mai vezi lucrurile și din prisma gândirii lor.
Decât să cunoști 10 oameni pe zi pe care sa-i uiți peste o lună, mai bine cunoști unul pe an cu care să rămâi prietenă mai mult timp. Cel puțin după asta mă ghidez eu și până acum a fost ok.
Decât un om nou, mai bine un hobby nou. Pe termen lung a doua variantă te va mulțumi mai mult pentru că tu controlezi totul.
Oamenii, au fost mereu tentați să facă chestii doar pentru admirația turmei. Fie că e o turmă mai mare sau mai mică, mereu s-au refugiat în confortul colectiv și au căutat acceptarea mulțimii. Chiar dacă probabil ei nu au rezonat deloc cu o idee sau nu le-a plăcut ceva ce ține strict de gust, au dat propriile standarde la o parte pentru cele ale mulțimii. Îi știi și tu. Îi vezi pe stradă. Lătrăi cu pantaloni mulați și rași pe picioare, cu freză de cuc cu păr doar pe vârful capului și tot felul de briz-briz-uri atârnate de ei. De ce crezi că fac asta? Pentru mulțime. Dacă nu ar fi arătat nimeni așa, erau șansele aproape 0% să vezi unul d'ăsta pe stradă. Dar o știu și ei că e singura metodă prin care pot primi atenție.
Tipele siliconate, cu cele mai oribile haine și buze cât ale unui boxer după 5 meciuri la rând. Lăsate de capul lor, să se îmbrace cu ce vor ele și să arate cum vor fără să țină cont de ceilalți, n-ar fi arătat așa și probabil li s-ar fi părut chiar penibil. Dar o fac pentru a ține pasul cu mulțimea, din care ești exclus dacă nu te adaptezi.
E bine să te întrebi dacă turma din care vrei să faci parte este cea potrivită pentru tine și coincide cu nevoile tale. Și dacă judeci totul limpede, după o vreme îti vei da seama că te simți mai bine și ești mai împăcat cu tine dacă îți creezi propriile standarde și pripriul sistem de valori, și nu iei idei deja gândite de alți oameni în speranța că sunt bune și pentru tine. Cei care fac asta, care se adaptează mult prea ușor la o mulțime de proastă calitate o fac pentru că sunt incapabili să ia o decizie și lăsați de capul lor ar alege mereu cei mai prost. Asta o știu și ei, și fiind în incapacitatea de a se apăra, vor spune că cei care nu s-au adaptat la mulțimea lor sunt ăia ciudați și ei sunt cei normali.
Trebuie să cântărești atentă chestiile astea, să pui în balanță avantajele pe care ți le oferă. Poți fi unul din mulțime și să încerci să imiți cât mai bine ce fac ceilalți, iar dacă nu imiți destul de bine te vei simți prost. Sau poți să nu tii cont de atenția celor care imită și să faci doar cum te taie pe tine capul, și să-i judeci pe ceilalți după standardele tale decât să te judeci pe tine după standardele lor.
Mi-ar fi plăcut să-mi fi spus și mie cineva chestiile astea acum mai mulți ani, m-ar fi scutit de multă bătaie de cap...
Răspunde
Ordonare:
După relevanţă
Te oferi prea ieftin fata. toti te pot avea oricand vor, nu trebuie sa faca nici un efort pentru asta (stiu ca lumba romana are nenumarate conotatii dar exclud orice aluzii sexuale). si esti "dispensabila" tocmai din acest motiv. nu prezinti nici un interes tocmai ca oferi totul fara sa ti se ceara si mai si permiti sa fie tavalit in noroi darul tau. poate, poate macar asa esti si u cu ei, bagata in seama, integrata.
invata sa te apreciezi. daca tu nu o faci cum vrei sa o faca altii? crezi ca ei vor gunoiul tau? (suna dur dar nu mai dur ca realitatea cu care te confrunti si te face sa suferi).
acorda-ti putina demnitate, fii cine esti, cine ai devenit si apreciaza asta. vezi unde vrei sa ajungi (nu maine cand mergi intre aceeasi colegi/amici ci peste 1 an, 2, 5 ani si munceste pentru asta).
ai fixatii, obsesii, fa-le sa fie pozitive nicidecum impotriva ta. te gandesti la autodistrugere (mai multi decat iti inchipui o fac)- gaseste-ti ceva spre care sa-ti focalizezi aceste porniri (fa rost de unsac de box, fa lupte/ karate) sa te poti descarca. e usor de zis de dat idei, sfaturi, pareri.
greul cade iarasi pe tine 
. dar merita caci e vorba despre binele tau. si daca tu nu lupti, nu muncesti, nu transpiri, nu faci efot -->>>> poti merge la 20 - 2000 sau cati prihologi vrei tu ca degeaba o vei face. Dumnezeu face minuni, noi trebuiesa muncim.
spor si succes
PS: si nu mai pierde timpul plangandu-te. cu secundele astea nu te vei mai intalni si le vei regreta enorm cand v-ei da de gustul muncii pentru tine si in folosul tau 
Răspunde
Stii, m-am gandit daca ma ofer prea usor. Doar ca in acelasi timp in cap imi vine alta intrebare: daca nu vin eu cu cererea (adica dorinta de a fi integrata) cum sa fac pe misterioasa cand ei nu stiu nimic despre mine? Ce sa le prezint macar orientativ?
Nu am o parere rea despre mine, stiu ca pot, dar imi vad defectul numit inaccesibilitate si ma simt plictisitoare, nu pot trece peste.
Răspunde 
Nu este greseala ta atunci cand ceilalti isi dau pe fata greselile impardonabile de caracter, de comportament.
Pliaza-te pe valorile morale autentice si cauta-ti prieteni doar printre cei care adopta aceleasi valori ca tine.
Necazul vine tocmai pentru ca tu vrei sa joci intr-o hora a unor persoane lipsite de caracter, a unor colegi care, verificati in diferite situatii ale vietii esueaza, dezamagesc, fac compromisuri, provoaca suferinta. Aceste defecte, fiecare dintre ei le vor vedea pe cont propriu in propriile relatii, in propriile familii...
In fond cel mai important prieten pentru tine esti chiar tu insati, sa te accepti cu slabiciunile tale, aceleasi pe care toti le avem mai mult sau mai putin!
Nu ai nevoie de o confirmare mai importanta a valorii tale sau a corectitudinii caii tale decat aceea oferita de catre tine, de propria constiinta (in acord cu Dumnezeu). Este fericit cazul in care mai putem avea si prieteni, buni prieteni.
Trece si aceasta varsta a anomaliilor, a orgoliilor impinse la extrem, a adolescentei in care orgoliul aroganta si egoismul sunt parca vazute a fi calitati. NU SUNT!
Peste putin timp te vei lamuri si tu si toti adolescentii de varsta ta ca ceea ce ii leagas pe oameni, ceea ce ii face importanti sunt adevaratele valori, increderea de siner, un rost bine definit, altruismul pe care oamenii vor incepe sa ti-l aprecieze din ce in ce mai mult...
Numai bine!
De ce vrei să devii cerșetoare de atenție?
Sunt sigur că ai găsi chestii mult mai interesante de făcut, care să nu solicite atenția celor din jur. atenție cu care ar trebui să te ștergi la fund, sa-i tragi o flegmă și s-o arunci la gunoi.
Din experiență îți spun că oamenii care primesc mai multă atenție decât merită sunt ăia mai neinteresanți și mai idioți.
Am cautat de curiozitate, ai si tu si primesti de iti ajung, asa ca nu te plange cat timp nu ai problemele astea. Incepi sa pretuiesti din ce in ce mai mult un lucru cand iti lipseste.
Iar eu... poate iti par proasta, dar se pare ca ma intereseaza mult oamenii, traiesc prin ei si gandindu-ma la ei, tot ce tine de masinaria umana deci si de ei. Asta sunt eu si asta simt. Daca e sa fac ceva sa ma pasioneze, o fac si pentru mine, dar si ca sa ma vada ei, cine atesta ce am facut? Pe langa asta, sunt si genul sa se sacrifice.
Nu ma pot multumi spunand ca vai ce defecta e societatea, si cei ca tine au prieteni putini care sa ii placa asa cum sunt ei, eu nu am aproape deloc. Tipologii de oameni sunt multi... una ca a mea prea rar, si cred ca e prostie mai mult si incapabilitate.
Atenția pe internet e un lucru care simți că-ți lipsește?
Dacă da... ești cam suptă de orice fărâmă de viață. Probabil de aia nici nu te bagă nimeni în seamă, că nu vede nimeni nimic interesant în tine.
Probabil, si vreau sa schimb asta, se poate?
De vorbit, vorbesc in privat cu lume, dar nu se pune... nu pot sa spun ca am persoane pe care chiar sa le consider prietene/prieteni. Maximum doua.
Restul amici sau cunostinte. Nu ma refer la prietenii virtuali. Aia de pun intrebari pe ask sunt mai mult de prin realitate ca fac referire la evenimente de acolo. Nu imi pasa de intrebari sau nr aprecierilor. Ma simt prost ca nu exista oameni carora sa le pese. Ma simt vinovata. Frustrarea de m-a impins sa pun intrebarea asta a plecat de la altceva.
Pai poate te referi la faptul ca stau intepenita sau ceva cand fac un anumit lucru intr-un grup de oameni, nu chiar...
Nu cred că este importantă cantitatea de oameni care te înconjoară, ci mai degrabă calitatea acestora.
Și eu am tot doar doi prieteni (mă refer la oamenii cu care ies afară și plec prin diverse locuri, nu la toți semicunoscuții de pe internet), dar pe care-i cunosc din clasa 1 și suntem prieteni de 15 ani.
Până acum ceva vreme și eu am presupus că e cel mai bine să-ți lărgești cercul de prieteni, dar m-am convins că faci asta degeaba. Oamenii pe care îi cunoști relativ ușor, te plictisești la fel de repede de ei.
Nu știu câți ani ai, dar observ că nu ești chair lipsită de creier. Probabail din cauza asta mulți nici nu-ți dau prea multă atenție. Sunt mulți oameni care se înconjoară de alții mai proști doar ca să pară ei mai grozavi prin comparație. Și când ai cât de cât ceva în cap, acești oameni te evită. Dacă ai ghinionul să dai doar de ei, te vei simți exclusă și nu vei ști de ce.
Cum spuneam, nu știu câți ani ai, dar o să-ți dai seama că în oameni se merită să investești cea mai mică cantitate de importanță. Îndreaptă-ți atenția și energia spre chestii care chiar îți plac și te binedispun, nu spre oameni de calitatea cărora nu ești sigură.
Nu spun acum că trebuie să fii mereu singură și să nu socializezi cu nimeni. Că nici așa nu e bine. Dar e de preferat să-i tratezi pe ceilalți doar ca obiecte de decor. Să nu dai o flegmă pe ce spun ei, ce gândesc și cine sunt. Chiar și așa, o să-ți faci prieteni, mai ales că sunt enormi de mulți oameni fascinați de indiferența altora pentru ei. Și asta o spun din experiență.
Cu cât o să-i tratezi mai cu răceală, cu atât vor deveni mai curioși.
Și nu trebuie să rupi de tot legătura cu ei. Doar faci chestiile care te binedispun, îți continui viața fără să mai vezi lucrurile și din prisma gândirii lor.
Decât să cunoști 10 oameni pe zi pe care sa-i uiți peste o lună, mai bine cunoști unul pe an cu care să rămâi prietenă mai mult timp. Cel puțin după asta mă ghidez eu și până acum a fost ok.
Decât un om nou, mai bine un hobby nou. Pe termen lung a doua variantă te va mulțumi mai mult pentru că tu controlezi totul.
Oamenii, au fost mereu tentați să facă chestii doar pentru admirația turmei. Fie că e o turmă mai mare sau mai mică, mereu s-au refugiat în confortul colectiv și au căutat acceptarea mulțimii. Chiar dacă probabil ei nu au rezonat deloc cu o idee sau nu le-a plăcut ceva ce ține strict de gust, au dat propriile standarde la o parte pentru cele ale mulțimii. Îi știi și tu. Îi vezi pe stradă. Lătrăi cu pantaloni mulați și rași pe picioare, cu freză de cuc cu păr doar pe vârful capului și tot felul de briz-briz-uri atârnate de ei. De ce crezi că fac asta? Pentru mulțime. Dacă nu ar fi arătat nimeni așa, erau șansele aproape 0% să vezi unul d'ăsta pe stradă. Dar o știu și ei că e singura metodă prin care pot primi atenție.
Tipele siliconate, cu cele mai oribile haine și buze cât ale unui boxer după 5 meciuri la rând. Lăsate de capul lor, să se îmbrace cu ce vor ele și să arate cum vor fără să țină cont de ceilalți, n-ar fi arătat așa și probabil li s-ar fi părut chiar penibil. Dar o fac pentru a ține pasul cu mulțimea, din care ești exclus dacă nu te adaptezi.
E bine să te întrebi dacă turma din care vrei să faci parte este cea potrivită pentru tine și coincide cu nevoile tale. Și dacă judeci totul limpede, după o vreme îti vei da seama că te simți mai bine și ești mai împăcat cu tine dacă îți creezi propriile standarde și pripriul sistem de valori, și nu iei idei deja gândite de alți oameni în speranța că sunt bune și pentru tine. Cei care fac asta, care se adaptează mult prea ușor la o mulțime de proastă calitate o fac pentru că sunt incapabili să ia o decizie și lăsați de capul lor ar alege mereu cei mai prost. Asta o știu și ei, și fiind în incapacitatea de a se apăra, vor spune că cei care nu s-au adaptat la mulțimea lor sunt ăia ciudați și ei sunt cei normali.
Trebuie să cântărești atentă chestiile astea, să pui în balanță avantajele pe care ți le oferă. Poți fi unul din mulțime și să încerci să imiți cât mai bine ce fac ceilalți, iar dacă nu imiți destul de bine te vei simți prost. Sau poți să nu tii cont de atenția celor care imită și să faci doar cum te taie pe tine capul, și să-i judeci pe ceilalți după standardele tale decât să te judeci pe tine după standardele lor.
Mi-ar fi plăcut să-mi fi spus și mie cineva chestiile astea acum mai mulți ani, m-ar fi scutit de multă bătaie de cap...
Salut. Încearcă să citeşti acest articol: http://www.jw.org/......sarea-mea/
Si tu ai identificat bine cat de superficiali sunt multi dintre colegii tai, de ce ai avea nevoie de atentia lor sau altora asemenea lor? Investeste timp si pasiune in ceva ce iti place, fa-ti un blog si scrie despre ce vrei de exemplu sau stabileste-ti un scop cum ar fi de exemplu sa ajungi psiholog si pregateste-te de pe acum pentru asta, eventual citeste materiale din domeniu, discuta cu altii pe forumuri etc. Oricum, cand vei ajunge la facultate vei intalni o cu totul alta lume, iar prioritatile de acum vor fi cu totul altele atat pentru tine cat si pentru cei din jurul tau.
"Eu am si ceva probleme psihice". Exact. Cand vei scapa de ele atunci nu vei mai da 2 bani pe societate. Pe mine m-a lasat rece dintotdeauna. Cand vei ajunge sa te accepti pe tine insuti, sa ai o stima de sine, nu te vei mai cobori pentru orice fleac cotidian. Vezi-ti de treaba ta asa cum esti. Multi oameni mai sunt astazi, insa tot mai putine caractere(originale).
Nu sunt speciala deloc pozitiv, sufar din tampenii. Si nu stiu cum se pot rezolva, ca am luat medicamente si alora inca incerc sa le gasesc un beneficiu pana acum...
Mama a zis sa ma obisnuiesc, ca o sa le am toata viata.
Exista viata si fara grijile astea...
Uau. Deci am citit mesajul tau pentru ca intr-o oarecare masura ma regasesc in ce ai scris, dar nu in totalitate.
Da mi s-a intamplat sa ma simt respinsa. Da chiar si de persoanele apropiate. Nici eu nu primeam atentie, de la multe persoane. Dar acum stiu ca atentia trebuie sa o astepti doar de la anumite persoane. De ce sa astepti atentie de la o persoana care nu stie sa ofere atentie. Si eu am avut probleme de adaptare, si de mine sa ras. Daca faci chestii umilitoare, doar ca sa fii in atentia lor, unde este respectul tau de sine? Ar trebuie sa ai propriile principii, de ce sa fii tu umilita? Ce tu nu ai 2 maini si 2 picioare? Nu are importanta cat de bine areti fizic. Conteaza cat de bine areti sufleteste. Iar din mesajul tau imi dau seama ca ai un suflet bun. Nu trebuie sa conteze ambalajul, ci ceea ce contine acesta. Vrei sa spui ca daca mergi sa cumperi un produs alimentar care este mai bun la gust, il cumperi chiar daca este stricat? O fi el bun la gust daca este in termen de valabilitate. O data expirat iti poate afecta organismul. Gandeste-te care este scopul tau in viata si exceleaza prin ati atinge scopul. Rabdarea si timpul sunt de aur. Daca asa te-a lasat Dumnezeu, de ce te intreseaza pe tine ce spune lumea? Daca esti asa Dumnezeu asa a vrut sa fii, Dumnezeu te iubeste asa cum esti. Nu exista persoana care sa nu planga. Dar nu toti se arata. Mama mea nu sa comportat si nici nu se comporta asa cu mine. Totusi uneori m-am simtit data la o parte de ea. Asta poate pentru ca nu am inteles-o, iar ea la randul meu nu a stiut sa ma inteleaga. Majoritatea oamenilor sunt interesati doar de problemele lor, dar Dumnezeu este interesat de problemele tuturor. Si Maica Domnului vegheaza asupra noastra. Acei prieteni care te ignora, de fapt nu iti sunt prieteni. Dar nu ii judeca tu, lasa sa ii judece Dumnezeu dupa judecata Sa. Nu esti tu vinovata de faptul ca cei din jurul tau nu observa ce persoana minunata esti si cate ai avea de oferit celor din jur. Si ai multe de oferit, pentru ca ai suflet bun, dupa cum am mai spus. Iar intr-un suflet bun stau multe lucruri bune. Da stiu multi oameni nu sunt interesati, dar Dumnezeu stie el de ce te-a lasat asa. Candva poate o sa isi de-a seama cei din jur de valoarea ta.
Fetele alea sunt admirate numai pentru fizicul lor. Si cum sunt multe fete frumoase fizic, baietii au de unde sa aleaga, din cauza asta le tot schimba.
Probabil te judeca dupa aspectul fizic, si nu vor sa vada ce se afla in sufletul tau. Foarte bine, atunci scrie. Nu stiu ce este ask.fm, am dat cautare pe google si m-am uitat la profilul unui baiat de pe ask.fm. Mi se pare aiurea ce intrebari si raspunsuri sunt acolo. Probabil ca esti inca elev/a, dar cred ca nu este tocmai locul potrivit ca sa iti pierzi timpul pe internet. Ar trebui sa iti ocupi timpul cu invatatul, poate iti place sa citesti, ai spus ca iti place sa scrii.
Dar incearca sa pui o intrebare aici: http://www.sfintiiarhangheli.ro/maica-siluana-va-raspunde.
Cat despre problemele psihice, iti recomand tot site-ul de mai sus cu Maica Siluana. Poate ai gresit doctorul. Nu-i nimic, mai sunt si altii. Si eu astept de ani buni sa fiu tratata, da inca nu am reusit sa ajung la doctor, din cauza banilor. Si psihologul ce a spus? A spus el ca ai nevoie de psihiatru? Cine te-a trimis la psihiatru?
De ce, nu poti spune-n privat?
Bineee! Dar toti asa fara caracter? Eu unica si impardonabila? Nu cred. Sunt si altii mai retrasi, dar tot o duc mai bine.
Draga mea, ar fi bine să nu îţi faci aşa multe probleme. Societatea noastră, într-adevăr e mult prea grăbită şi prea superficială. Înţeleg că te cunoşti destul de bine pe tine însăţi. NU te mai umili din dorinţa de a atrage atenţia. Cei care ajung să facă mişto de tine nu cred că-ţi sunt într-adevăr prieteni ci doar nişte companioni sau cel mult amici. Un prieten adevărat stă lângă tine mai ales atunci când faci greşeli şi îşi asumă riscul să te intristeze dacă te vede că faci tâmpenii atrăgânduţi atenţia unde şi cum greşeşti. Încearcă să mergi la o bibliotecă să găseşti cărţi despre oameni care au păţit ca tine. Vei descoperii o mulţime. Sănătoşi la cap nu mai suntem în proporţie de 100% niciunul. La vremurile pe care le trăim. Nu te debusola. Soarele răsare până la urmă şi în cele mai ascunse firide. Pe mama ta nu fi supărată. Poate la rândul ei o fi păţit la fel şi să şti că e la fel de greu să fi şi părinte şi copil. Îţi place să scrii; Scrie tot ce-ţi trece prin cap şi, mai ales prin suflet. Puşti doi iepuri deodată, ca să nu zic trei: 1. Te dezamorsezi de la presiunea psihică; 2, stochezi informaţii care la un moment dat vor constituii o punte spre viitorul tău şi 3. vei consuma acest preţios dar timp/viaţă acceptând până la urmă că tu eşti o persoană deosebită de din turmă, poate chiar lebăda din cârdul de gâşte. Vei face astfel şi un foarte bun exerciţiu de scriere care, cine ştie când îţi va folosi în viaţă. Suferina ne e dată doar celor puternici, pe care-i iubeşte Dumnezeu şi el, are pentru toţi un motiv deosebit pentru care l-a adus pe lume. În altă ordine de idei, aş zice să fi atentă la toate vietăţile din natură şi chiar la plante; Toate au un rost! Oare cum să fi tu fără un anume rost pe lume? Îţi urez un nou început! Nu uita: Când ne-a născut Dumnezeu, a pus în noi toate cele necesare pentru ca noi să devenim ceva bun şi folositor în viaţă. Caută şi vei descoperii darurile lui în tine. Frumuseţea fizică va trece oricum dar cea sufletească va rămâne for ever.
Cu drag, o mămică cu mai mulţi copii şi, căreia, la un moment dat, i-a fost luată cea dintâi născută în floarea vârstei. Avea doar 20 de ani şi era un copil deosebit de bun. Dumnezeu m-a ajutat să trec cu bine peste asta pentru că mi-a dat destule probleme de rezolvat pentru a nu-mi pierde timpul cu lacrimi de rgret. Acum pot foarte uşor să mă gândesc la copilul meu cel întâi născut ca şi la unul care a plecat puţin în deplasare şi mă voi întâlni când va fi timpul cu ea;
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
