Bună... Scriu asta cu lacrimi în ochi dar nu știu ce sa mai fac.

Am un motănel în vârstă de 2 ani, l- am adoptat de la o femeie de când avea 4 săptămâni, era cât un bob de fasole, firav,...? (mai mult)

Question

Bună... Scriu asta cu lacrimi în ochi dar nu știu ce sa mai fac. 

Am un motănel în vârstă de 2 ani, l-am adoptat de la o femeie de când avea 4 săptămâni, era cât un bob de fasole, firav, energic, gingaș și jucăuș. L-am ținut în casa pana pe la 7 luni și după l-am lăsat sa stea în curte, încetul cu încetul a început sa și plece de acasă dar se întorcea mereu, mai mult de 2 zile n-a lipsit niciodată, îl mai băgăm din când în când în casa dar în rest îl țineam în curte și pleca, nu l-am sterilizat și acum regret enorm, cred ca ultima oara când și-a făcut apariția a fost pe 9 iunie, aceea este și ultima poza pe care i-am făcut-o. Hai... Am stat 2-3 săptămâni fără sa ma gândesc la ce e mai rău dar când am văzut ca deja a trecut o luna și nu s-a întors m-am panicat, am citit mai multe articole despre faptul ca e periodata imperecherii și cel mai probabil e în goană după pisicuțe dar se va întoarce, l-a luat cineva sau... A murit, nu îmi pot imagina motănelul mort și am sperat în fiecare clipa ca va veni acasă, se va urca pe verdanda și va începe sa miaune și sa dea cu lăbuțele în plasa. Va rog nu știu ce sa mai fac, mi-e foarte dor de el și ma simt extrem de vinovata, sper din tot sufletul sa nu fi murit, poate l-a luat cineva dar măcar asa e în siguranță, sper doar ca n-a murit și se va întoarce acasă, când ma gândesc la el încep sa plâng și mi se pune un nod apăsător în gat. Femeia de la care l-am adoptat ținea și ea foarte mult la el, îmi dadea zilnic mesaj ca să ma întrebe ce face, îmi cerea poze și video-uri cu el, ma întreba dacă e cuminte și înainte cu scurt timp ca el sa plece de acasă ma uitam prin agenda și după multe luni de absenta m-am gândit să-i dau mesaj și sa ii spun cum mai e motănelul, m-a rugat sa ii mai trimit poze când vreau și am timp și asta am făcut pana nu s-a mai întors acasă. M-am atașat foarte mult de el, au fost 2 ani minunați alături de el și încă sper ca el sa se întoarcă acasă :((

anonim_4396 · Answer

Buna.
Îmi pare rău să aud asta, știu cum este să treci prin asemenea momente, și eu am avut trei pisici, acum mai am doar unul.
Pisica, mama celor doi pisoi a murit de bătrânețe, avea vreo 12 15 ani, pisicuță puiuț însă a dispărut pur și simplu, avea tot doi ani și am bănuială că a prins-o vreun câine... in fine, îmi fac iar inimă rea povestind.
Pisoiul care a rămas a fost plecat două luni și acum o săptămână sa reantors acasă. Nu-ți pierde speranța, poate poate se va reantoarce într-o zi.

Unbaiatexistent · Answer

Salut!
Îmi pare rău, știu că este greu, pot spune că am pățit același lucru, am avut un motănel, pleca de acasă, dar de obicei se întorcea, ei bine într-o zi nu a mai venit. L-am căutat cât de mult am putut și pe unde am știut că ar fi putut merge. Am fost foarte trist, incertitudinea era apăsătoare, nici nu știam dacă a pierit sau dacă mai trăiește și l-a luat cineva. Mi-am dorit să îl revăd, însă nu a mai venit. Inclusiv mama mea a plâns mult după el, avea cel mai mult grijă de el și i-a fost cel mai greu atunci când l-am pierdut. 
Oricum, acum după aproximativ jumătate de an, nu am uitat de el ci îl purtăm mereu în suflet.
PS. M-aș fi simțit mult mai bine să fi știut că l-a luat cineva decât să piară sau să fi știut inclusiv asta decât nimic. Acum pot spune că înțeleg persoanele a căror copii dispar și nu se mai știe nimic de ei.