Despre corupţie s-a spus şi s-a scris mult, ea fiind văzută ca prezentă în toate timpurile şi în toate societăţile. Unii au apreciat-o ca o consecinţă a degradării morale a individului. Până şi în neprihănita grădină a Edenului, spun ei, cei doi au fost corupţi să mănânce dintr-un pom din care nu ar fi trebuit. Istoricul Edward Gibbon a definit corupţia ca fiind "simptomul infailibil al libertăţii constituţionale". Marx dă o interpretare economică. " Criminalul, scrie el, întrerupe monotonia şi tihna vieţii burgheze. El o fereşte de lâncezeală şi provoacă acea tensiune şi agitaţie fără de care s-ar toci până şi tăişul concurenţei". Scriitorul Walter Lippman a considerat crima ca o industrie a dezvoltării, ce asigură servicii pe care oamenii le doresc dar pe care tradiţiile morale îi opresc să le recunoască şi să le legalizeze. Corupţia, spune el, este o cale de îndeplinire a "unor servicii pentru care există o anumită cerere publică". Samuel Huntington sugerează o altă perspectivă. Vorbind despre problemele emigranţilor şi ale modernizării lumii a treia, el spune că, acordând avantaje concrete unor oameni, altfel turbulenţi, corupţia poate "fi la fel de funcţională pentru menţinerea unui sistem politic ca şi reforma. Corupţia poate chiar să fie un substitut al reformei şi atât corupţia cât şi reforma pot fi substitute pentru revoluţie".
În fine, aş vrea să ştiu şi părerea voastră? Ce funcţie credeţi voi că îndeplineşte corupţia într-un moment sau altul, în afară de manifestarea lăcomiei?

Chiar e cazul sa filosofam pe tema coruptiei?

"Ce funcţie credeţi voi că îndeplineşte corupţia" - evident, e redistribuire a avuției

Au fost momente în istorie când oamenii şi-au propus să instaureze societăţi pure, fără corupţie. I-am putea aminti aici pe primii colonişti americani. Aceştia, influenţaţi de calvinism, credeau sincer în visul lor. Însă dezamăgirea nu avea să întârzie prea mult să apară. Uite, de exemplu, ce spunea John Adams, al doilea preşedinte al Statelor Unite: "Negustoria, luxul şi avariţia au distrus toate guvernele republicane. Noi, muritorii, nu putem face minuni, luptăm zadarnic împotriva ...cursului naturii".
Recomand şi cartea "Democracy - an American Novel", a lui Henry Adams.

Da, foarte interesant subiectul, dar trebuie delimitat mai precis. Ai luat cinci opinii. 1. Adam si Eva au fost convinsi, nu corupti, sarpele (stiu ca serpii nu vorbesc, dar trebuie sa respect enuntul) le-a spus ca vor cunoaste binele si raul, asa ca vor fi zei. Cum ar veni, vor avea bine-si-rau propriu, diferit de al lui Dumnezeu. Cum avem acum toti. Asa ca suntem zei mai mici. Este coruptie intr-un sens metaforic sub o licenta foarte larga. 2. Asta a lui Gibbon e coruptia propriu zisa, folosirea abuziva a puterii publice, in scopul obtinerii unor avantaje personale sau de grup. 3 si 4, e vorba de criminalitate; coruptia este un anumit tip de criminalitate, dar nu putem echivala criminalitatea cu coruptia. 5. Pare o ipoteza care priveste lumea subdezvoltata; daca noi romanii ii lasam lui Dragnea insula Bellina, lui Patriciu petrolul, lui Vantu imperiul construit cu banii furati prin jocul piramidal, si lui Voiculescu toata influenta pe care o poate cumpara, ar fi fost multumiti? Pai nu trebuiau sa isi asigure ce au obtinut? Iar pentru asta trebuia sa isi ia intregul stat, Voiculescu a spus in Parlament ca pana nu iau justitia, nu au facut nimic.

Biblia minte. Alea sunt doar povești. Banul este cel ce te face corupt fiindcă nu știe ei sa îl facă legal.