Legea sănătății mintale și a protecției persoanelor cu tulburări psihice
Art. 61
(1) Propunerea de internare nevoluntara, intocmita potrivit prevederilor art. 58, este analizata de catre o comisie special constituita in acest sens, in termen de cel mult 48 de ore de la primirea propunerii, dupa examinarea persoanei respective, daca aceasta este posibila.
(2) Comisia prevazuta la alin. (1) este alcatuita din 3 membri numiti de managerul spitalului, si anume: 2 psihiatri si un medic de alta specialitate sau un reprezentant al societatii civile.
(3) Modalitatea de desemnare, procedura de selectie si conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca reprezentantii societatii civile se stabilesc prin normele de aplicare a prezentei legi.
(4) Hotararea comisiei va cuprinde:
a) diagnosticul;
b) solutia adoptata;
c) motivarea solutiei;
d) semnaturile tuturor membrilor comisiei.
(5) Decizia de internare nevoluntara a comisiei prevazute la alin. (1) se va consemna in dosarul medical al pacientului si va fi comunicata de indata acestuia, precum si reprezentantului sau legal sau conventional. In baza acestei decizii, pacientul va fi internat nevoluntar.
(6) Decizia de internare nevoluntara a comisiei prevazute la alin. (1) va fi inantata de catre conducerea unitatii medicale, in termen de 24 de ore, judecatoriei in a carei circumscriptie se afla unitatea medicala, odata cu documentele medicale referitoare la pacientul in cauza.
(7) Pana la pronuntarea hotararii instantei cu privire la confirmarea deciziei de internare nevoluntara, pacientul internat nevoluntar va fi examinat periodic de catre comisia prevazuta la alin. (1), la un interval ce nu va depasi 5 zile.

Comisiei îi aparține decizia de la alin.(5), instanței îi aparține hotărârea iar hotărârea este cu privire la confirmarea deciziei comisiei. Cui îi aparține confirmarea?

Eu nu interpretez textele de lege ci le iau așa cum sunt, cuvânt cu cuvânt.
Potrivit alineatului 7 instanța pronunță hotărârea cu privire la confirmarea deciziei de internare nevoluntară, nu cu privire la internarea nevoluntară. Decizia de internare nevoluntară aparține comisiei (vezi alineatele 5 și 6), nu instanței, iar hotărârea instanței este cu privire la confirmarea deciziei comisiei, nu cu privire la decizia comisiei. Este prevăzută doar confirmarea, nu și o alternativă a acesteia, deci instanța se poate pronunța doar cu privire la confirmare. Întrebarea este de unde a apărut "confirmarea".
Dacă legea prevedea "Pana la pronuntarea hotararii instantei cu privire la (confirmarea sau anularea) decizia (deciziei) de internare nevoluntara" era cu totul altceva, acea "confirmare" este în plus dacă nu este prevăzută și alternativa ei.

Răspunde

Raportează

Evaluează

Se pare ca nu intelegi sau nu vrei sa intelegi. Dupa mine prevederile legale sunt foarte clare si nu dau loc de alta interpretare decat cea expusa. Este problema ta daca vrei sa crezi sau nu.

Răspunde

Raportează

Evaluează

Interpretarea expusă de tine este eronată. Unde vezi că scrie "instanta se pronunta privind internarea"? Alineatul (7) prevede clar că instanța se pronunță cu privire la confirmarea internării, nu cu privire la internare.

Răspunde

Raportează

Evaluează

În cazul textelor de legi sau alte acte normative, plasarea greșită a unui cuvânt sau chiar a unei virgule poate schimba total înțelesul textului. Un exemplu edificator în acest sens este un caz din Rusia țaristă, când un om a scăpat de pedeapsa capitală datorită faptului că o virgulă a fost pusă greșit în sentința de condamnare. Intenția judecătorului era de a-l condamna la moarte, sentința fiind pronunțată prin expresia "Să-l executaţi, nu se poate de iertat.". Deoarece virgula a fost pusă după "Să-l executaţi nu se poate", sentința și-a schimbat total înțelesul, fiind pronunțată prin expresia "„Să-l executaţi nu se poate, de iertat", prin aceasta înțelegându-se „nu se poate să-l executaţi", „să fie iertat", iar omul a scăpat cu viață. Astfel, o banală virgulă, pusă greșit, a salvat un om de la moarte.

Răspunde

Raportează

Evaluează

N-am nevoie sa-mi explici, am fost cca 40 de ani jurist, asa ca stiu foarte bine cum se interpreteaza o lege. Si cu asta am incheiat discutia.

Răspunde

Raportează

Evaluează