|

Am terminat de citit "Demonii" de Dostoievski.

Cei care ati citit-o,ce impresie v-a lasat, ce parere aveti despre carte?

8 Raportează Evaluează
8 răspunsuri:
| a răspuns:

Eu vreau sa-ti aflu parerea ta ca si pe mine ma tenteaza s-o citesc si as vrea sa aud pareri proaspat formate. laughing

RăspundeRăspunde Raportează Evaluează
| explică (pentru Adry05):

Una dintre cele mai complexe si intunecate/depresive carti pe care le-am citit.
Are vreo 900 de pagini si iti trebuie mare rabdare cu ea pentru ca primele 600 de pagini mi s-au parut ca fiind un fel de introducere in viata personajelor si in psihologia lor.
Doar ca,Dostoievski are un stil impecabil si nu m-am plictisit niciodata,nici la cele mai lungi dialoguri din carte.Iar in cartea aceasa,o mare importanta o are dialogul,dar si in celelalte carti de acest autor.
Asadar,actiunea propriu zisa, care nu e cea mai importanta pe cat e psihologia si filosofia din spatele ei si a personajelor, incepe foarte greu.
Dar si cand incepe, te zguduie.
Ultima parte a cartii, partea 3-a e extrem de violenta si sumbra.

O capodopera a literaturii universale si iti recomand s-o citesti.

RăspundeRăspunde Raportează Evaluează
| a răspuns (pentru Deaad):

Mie nu-mi prea placul stilul lui. Am incercat si idiotul, umiliti si obiditi si inca una (Am un lapsus acum) si nu a reusit sa ma prinda cam niciodata. LA idiotul am reusit sa termin primul volum, si de aia aveam indoieli daca s-o incerc si pe aceasta. Dar imi plac in general cartile cu o atmosfera din asta sumbra si de panica, si din cum ai descris cred ca s-ar putea sa-mi placa.

RăspundeRăspunde Raportează Evaluează
| explică (pentru Adry05):

Idiotul l-am terminat,la fel si Crima si Pedeapsa.
Idiotul mi-a plăcut cel mai puțin,desi a fost interesanta cartea,de asemenea.

Mi-a trebuit mult sa ma obișnuiesc cu stilul lui Dostoievski.
Îți trebuie o răbdare de fier si in primul rand,sa înțelegi, ca daca nu înțelegi, te cuprinde o nervozitate ciudata, lași cartea din mana si nu o mai începi.
Asta mi s-a intamplat la Idiotul, unde am încercat sa il încep de peste 5 ori.
A 6-a oara, am reușit sa o încep si sa nu o mai las din mana.

Stilul lui Dostoievskiene m-a făcut sa fie scriitorul meu preferat.

RăspundeRăspunde Raportează Evaluează
| a răspuns:

Am citit-o, recitit-o si inca as mai citi-o!
Cred ca e cartea mea de capatai!
Fenomenala, chiar si Nietzswche a fost uimit!
NU EXISTA CEVA MAI FRUMOS SUB SOARE!
Explica religia, human behavior, as intra in derizoriu, daca as spune ceva!
Mai bine spune tu! Ai inteles?
Putem discuta pe 'mesaje'. Pe mine ma uimeste, nu cred, ca cineva afara de mine ar fi inteles aceasta carte uimitoare! Poate sunt paranoic, dar imi doresc ca cineva sa o fi citit-o si inteles-o, afara de mine si Nietzche, care a murit cam demult!
M-ai entuziasmat!

RăspundeRăspunde Raportează Evaluează
| a răspuns:

Si eu m-am regasit in "Adolescentul", dar "Demonii" e o carte unica. Nu vei mai intalni asa ceva la Dostoievski sau la alt scriitor.

RăspundeRăspunde Raportează Evaluează
| a răspuns:

Demonii este, fără îndoială, cel mai sufocant roman al lui Fiodor M. Dostoievski : 900 de pagini de beznă spirituală, de furie şi disperare, crime şi sinucideri, o deznădejde dusă la limitele ultime ale suportabilului. Un fel de cazan în plumbul căruia fierbe toată omenirea. Lumină puţină de tot şi abia pâlpâitoare, speranţă nicăieri. Pe lângă acei "ai noştri" din Demonii, gaşca de lichele din Idiotul e o veselă grădiniţă de copii: morala lor e putredă, dar în ea nu s-a înrădăcinat nici o ideologie, nici un sistem de organizat crime, nici un nihilism feroce, nici o planificare a minciunii. În acest vortex al răului, o prietenie, o dragoste, o duioşie sau o brumă de compasiune nu pot pătrunde. "Oameni universuri închise".

RăspundeRăspunde Raportează Evaluează
| explică (pentru Anonymous412):

Mersi ca ai dat copy paste.
Am citit recenzii de pe net.

RăspundeRăspunde Raportează Evaluează