Bună! Mă aflu la o răscruce de drumuri. Sunt intr-o relație lunga cu un baiat care a crescut intr-o familie de Martori ai lui Iehova dar el nu e botezat in religia asta. Problema e ca am vrea sa ne căsătorim, însă el nu e dispus sub nicio formă sa se boteze la ortodocși. Spune ca a făcut deja tot ce ținea de el pentru ca noi doi sa fim impreuna (confruntarea alor lui si mutatul de la ei). As vrea din suflet sa-l pot convinge sa se treacă la ortodocși dar nu vreau sa-i impun asta, si si dacă i-as impune, tot nu as reuși.
Nu stiu ce e de făcut, m-am mai gândit si la căsătoria doar civilă dar nu as sti cum sa le spun alor mei si oricum nu cred ca ar fi de acord, ei fiind foarte religioși. Pe lângă asta ar fi foarte greu pe viitor intr-o căsătorie de genul asta mai ales dacă vor rezulta si copii. As avea nevoie de niște sfaturi, voi ce ați face in situația mea? Si va rog frumos fără jigniri.

Dacă amandoi ziceți că credeti in Creatorul nostru, rugați=vă să vă ghideze, să găsiți locul pe care EL il vrea ca viitoarea voastră familie să iș aibă in trupul lui Hristos, Biserica universală.

Va casatoriti civil si fiecare isi pastreaza religie, ca pare ca e mult mai importanta pentru voi religia decat relatia voastra de iubire.

Si ce daca nu sunt ai tai de acord? Ei se casatoresc cu el? Sau si parintii tai pun mai presus de fericirea ta o poveste cu spiridusi si batranei?

Bine, sunt sigur ca nu vei lua acest sfat pe bune sau in serios. Dar ce sa faci, daca religia e mai importanta decat relatia... poate trebuie sa terminati relatia.

Să nu ții cont de părinți. Tu vei trăi cu el nu ei. Se poate trăi și fără popă.

Este greșit să investim în ceva de care știm că nu vom avea parte. Nu ești prima și nici ultima care face așa.
Rupeți relația pentru că nu se poate altfel.
Apoi în căsătorie cei doi nu mai trebuie să depindă de părinți. Căsătoria nu trebuie să fie pe placul părinților, ci după voia lui Dumnezeu. Și cei doi nu trebuie să locuiască cu părinții vreunuia, iar comunicările cu părinții să se facă cel mult de două ori pe an. Părinții nu au ce mai căuta în viața copiilor lor. Altfel ei nu vor ajunge niciodată la maturitate.

Renunță la băiatul acesta pentru că este unul nehotărât chiar și în religia lui. El nu este nici cu Dumnezeu nici cu lumea. Oricum martorii nu au nicio legătură cu Dumnezeu. Ei numesc pe Dumnezeu: Creator, Iehova; ca și ortodocșii, ei nu-I spun lui Dumnezeu: "Tată". Iar când un martor greșește, le este interzis celorlalți membri să mai comunice cu acesta. Acest lucru este în contrast cu Păstorul care își lasă toate celelalte oi și Se duce să o caute pe cea pierdută.

Înainte de căsătorie trebuie să-ți stabilești relația cu Dumnezeu. Trebuie să-ți stabilești prioritățile. Caută pe Dumnezeu, fii convinsa că ești mântuită, și apoi cu această bucurie trebuie să îți formezi o familie.
Fără dragostea lui Dumnezeu în tine și în partenerul de viață, familia nu doar că nu s-ar bucura de acea dragoste mai înaltă, dar nici nu ar avea de unde să i-a putere atunci când indragosteala va dispărea și în locul ei va apărea realitatea vieții.

Schimbarea confesiunii creștine trebuie să vină din convingere personală. Nimeni nu poate să convingă pe un alt om; convingerea de credință este personală și trebuie să rămână așa.

Dacă ai citi cartea "Căminul adventist", mintea ta nu doar că nu va mai fi confuză, dar vei putea să iei hotărâri de care mai târziu nu-ți vor părea rău.

De fapt singura casatorie care are relevanta dpdv legal e cea civila. Cele religioase sunt doar traditii mistice fara absolut nicio relevanta.
De ce ar fi probleme daca rezulta copii din relatia voastra?! Doar pentru ca vor fi discutii in ce organizatie mistica sa fie inregimentati si ce ritualuri sa li se aplice? O tampenie, lasati-i sa-si aleaga ei drumul, si lasati-le optiunea daca vor, sau nu, sa devina mistici, si la ce organizatie, cand cresc si inteleg ceva din ameteala asta.
Sau vrei sa ajunga si ei in situatia voastra, iar tu in situatia parintilor tai mistici?!

Fără cununia religioasa nu se poate... (asta dacă ești temătoare de Dumnezeu). Prin ea tu ești căsătorită în fata lui Dumnezeu și vei putea fi și binecuvântată de El. Un simplu act la starea civilă nu te face soție (să zic așa) în fata lui Dumnezeu. Cununia religioasa e foarte importanta în ochii Lui.
Cat despre convertirea lui la ortodoxie... Nu îl poți obliga, mai ales ca e vorba de religia asta.
Cumva trebuie sa ai în vedere aceste idei și sa găsești cea mai buna soluție (nu sunt eu în măsura sa decid pentru tine sau pentru el).

Sfatul meu e să te rogi din tot sufletul ca Dumnezeu să-i lumineze mintea si sa vorbesti cu parintele tau duhovnic.

El deja a facut imposibilul, tu nu ai facut nimic.

Ca idee ar trebui sa stii ca este vorba despre acelasi zeu de 2 bani in ambele religii.