| Intelligence a întrebat:

Poate e nebunesc ce am sa scriu, dar caut raspunsuri sau cel putin pareri profnd gandite, serioase de la oameni care nu o sa trateze superficial tot ce am sa scriu!
O sa sune cel putin "ciudat" daca nu urat ce urmeaza sa zic, dar cu asta ma confrunt si vreau sa ma-nteleg..Eu cred in Dumnezeu, il consider ca un prieten care ma ajuta atunci cand nimeni nu ma poate ajuta.Ma rog in fiecare seara.Ideea e ca de multe ori cand nu-mi merge cum mi-as dori, ma supar pe El(stiu ca nau am dreptul asta) si supararea asta mi-o manifest ..Gen : cand trec le panga o biserica nu-mi mai fac cruce, consider ca de mine tot uita..sau ca eu trebuie sa sufar de mica (am 16 jumatate). Seara ma rog,dar parca de cand nu ma simt implinita pe plan sentimental nu sunt atat de "concentrata" cand o fac, parca nu o mai fac cu sufletul, parca rostesc doar mecanic niste cuvinte..Intradevar,sufar de aproape 1an dupa cineva si nu mai am rabdare pana ce imi voi gasi persoana care sa-mi vindece ranile,sa ma aprecieze cum sunt,iar pentru asta sunt "suparata pe Dumnezeu". Sunt tanara si pentru oamenii mari prin ce trec eu acum sunt doar amanunte, dar stiti ca fiecare fiinta isi are etapa ei, momentele ei cand crede ca nicio durere nu este mai mare decat ceea care o sufera ea(fiinta). Nu mai am rabdare..Stiu in adanc ca Dumnezeu imi pregateste ceva bun, dar sun nefericita, tot astept. poate nu mai vine. poate pentru ca nu mai vorbesc cu EL seara prin rugaciune.Cateodata parca ma rog doar cand am nevoie si ma urasc pentru asta.Sa nu intelegeti gresit,ma rog in fiecare seara si daca in ziua aceea mi-a mers bine II MULTUMESC LUI pentru asta,dar parca nu cu aceeasi ardoare,cu aceeasi incredere.Ce credeti c-ar trebui sa fac? Ma simt foarte singura. fara niciun ajut-o,vad lumea in jurul meu preocupandu-se de treburile lor, fiind fericiti si ma intreb, EU? Eu..nimic,eu astept si ma amagesc zi de zi..asta imi mai da speranta.

9 răspunsuri:
| shadovv a răspuns:

Trei lucruri pot sa ti spun:
1. Nu desnadajduii. Lipsa de speranta e un mare pacat!
2. Nu trebuie sa ne rugam pentru rasplata. Chiar este un lucru oribil acest lucru. Ne raugam pentru ca trebuie dar Dumnezeu e atat de bun incat ne da rasplata eterna daca facem acest lucru!
3. Nu uita de Iov!

Răspuns utilizator avertizat
| NuEsteDisponibilNumeleAndreiSimplu a răspuns:

El face lucrurile in favoarea ta, tie iti va merge bine. Daca tu ii ceri Lui ceva, El poate iti da lucrul acela dar nu cum ai vrut tu.Ex:
Vrea un om o bicicleta.I-o cere lui Dumnezeu sa o primeasca de la cineva sau sa o poata cumpara. Dumnezeu nu i-o da.

De ce?

Poate ca atunci s-ar fi putut intampla un accident. Poate ca atunci si-ar fi putut fractura o parte a corpului. Poate ar fi murit intr-un accident.
Intelegi acum?
Chiar asa este si chiar vei vedea ca ceea ce iti da El este cel mai bun.

"Faca-se voia Ta, nu voia mea".
Pace.

Răspuns utilizator avertizat
| RAY a răspuns:

Dupa nori vine si soarele nu uita sa ai incredere in tine ca poti reusi sa treci peste toate, referitor la dumnezeu mai cunosc pers care le da speranta de a trece peste multe daca te ajuta crede in continuare te-as sfatui sa ai rabdare nu totul se rezolva rapid fii calma

anonim_4396
| anonim_4396 a răspuns:

Stii cum e... daca ar fi numai bine pe Terra, nimeni nu s-ar mai ruga la Dumnezeu.
Asta e scopul credintei interioare, in principal: sa te faca sa depasesti momentele grele din viata tinand aprinsa candela sperantei... fugi si ia-ti un chibrit!

| ComatoseWine a răspuns:

Rugaciunile sunt niste artificii.Asa eram si eu.Acum cateva luni eram cel mai mare sustinator al lui Dumnezeu.Ma rugam cu adevarat.Chiar credeam ce spuneam. Spuneam Tatal Nostru si apoi incepeam sa vorbesc cu El.Incearca asa. Vorbeste cu El tot ce-ai facut intr-o zi.NU te mai gandi la rugaciune. Spune ce ai pe suflet.Fii sincera. Cere-i ce vrei.O poezie nu ajuta.

| RaduMD a răspuns:

In vremea când era în trup pământesc, îl vedem adesea pe Isus rugându-Se. Dar, o singură dată rugăciunea Lui ne este prezentată mai în amănunţime: este rugăciunea din grădina Ghetsimani, de când plecase de la Cina cea de Taină şi până când L-au arestat.
În această rugăciune, Îl vedem pe Domnul neaşteptat de elastic în cereri. El, cu preştiinţa Sa ştie că urmează Calvarul: suferinţele şi moartea. Ar vrea, bineînţeles, să scape de ele. "Îndepărtează, Tată, de la Mine paharul acesta" cere El. Însă imediat adaugă: "dar nu voia Mea, ci voia Ta să se facă". Prin urmare, Isus Îi lasă Tatălui un "spaţiu de manevră" ca să zic aşa, nu îi pune rugăciunea în coastă. Şi, mai ales, nu spune: "dacă nu îi faci praf pe nenorociţii care mă caută şi îmi vor moartea, apăi eu nu mai vreau să aud de Tine, să nu mă mai consideri fiul Tău!" Înţelegem, din asta, că aşa trebuie să ne rugăm şi noi. Uităm mereu că Dumnezeu ştie mai bine ce este binele pentru noi. Nouă ni se pare evident că e un bine să luăm cutare examen la matematică, dar ar putea să nu fie aşa. Nouă ni se pare evident că e bine să ne iubească prietenul nostru Gigel (sau nu aşa îl cheamă?), care e clar că e un băiat "pâinea lui Dumnezeu". Dar, s-ar putea ca asemenea prietenie să ne nenorocească. Sau s-ar putea să fie bună odată, dar nu acum. Să nu uităm că Dumnezeu vede nu numai viitorul ca într-o carte deschisă, ci vede toate combinaţiile posibile. Să lăsăm mâna noastră în mâna Lui şi să avem încredere că, dacă Îl vom urma, ne va duce acolo unde nici nu visăm cu imaginaţia, acolo unde vom spune: "Doamne, bine ne este nouă aici!".

| ΟρθόδοξηΠίστη a răspuns:

O pilda foarte frumoasa :

" Intr-o noapte un om a avut un vis. In visul lui mergea impreuna cu Dumnezeu pe o plaja. Pe cer au stralucit imagini din viata lui.

In acelasi timp el a vazut doua perechi de pasi asternandu-se pe nisip: una era a lui, iar celalata pereche de pasi era a Lui Dumnezeu.

Cand ultima secventa din viata lui a stralucit pe cer, a inceput sa urmeze din nou cu privirea itinerarul celor doua perechi de pasi. A observat ca de multe ori de-a lungul vietii sale, pe nisip aparea decat un sigur set de urme …

Era tocmai atunci cand trecuse prin cele mai grele clipe din viata lui.

Acest lucru l-a nelinistit, si de aceea L-a intrebat pe Dumnezeu: "Doamne, eu am crezut ca atunci cand m-am hotarat sa te urmez, ma vei caluzi tot restul vietii mele, dar am observat ca atunci cand am trecut prin cele mai mari incercari, am fost singur, si pe nisip se asterneau doar pasii mei. Nu pot sa inteleg de ce m-ai parasit tocmai atunci cand aveam mai mare nevoie de Tine."

Domnul insa i-a raspuns:

"Copilul Meu, Eu niciodata nu te voi parasi. Atunci cand ai trecut prin suferinte si incercari, si ai vazut decat un singur rand de pasi, Eu te purtam pe Bratele Mele."