Intrebarea mea este cu privire la sarutatul icoanelor in traditia crestin-ortodoxa.
Daca o persoana sufera fara sa stie de-o boala ce se poate transmite prin saliva, in momentul sarutarii unei icoane, este logic ca o cantitate infima de saliva infestata va ramane pe icoana.
Este posibil ca o alta persoana ce saruta icoana sa se infesteze?
Slujitorii bisericii aplica metode de combatere a acestei probleme?
Daca da, care sunt acestea si cum functioneaza?
Ordonare:
Cronologică
Răspunde
Dacă mai rugat atât de frumos îţi răspund
păi înainte de a fi scrisă Biblia, Dumnezeu trimitea profeţi care să-i avertizeze pe oameni de ceea ce făceau.Din moment ce a fost scrisă Biblia, avem totul în ea! dar faceţi aşa cum făceau oameni cu profeţii când spuneau " nu vă închinaţi la icoane" şi ei ce ziceau " da cine te crezi tu"!
asa si voi cu Biblia " dar ce e Biblia"?
Icoana nu primeşte "personalitate proprie", ea are doar „funcţia" de a „reprezenta" o persoană reală (care există în realitate, în afara icoanei), are funcţia de a aminti persoana reprezentată, aşa cum cărţile, bibliile şi revistele şi filmele oricărui cult amintesc de persoanele biblice! Gândul de respect sau cinstire care însoţeşte privirea icoanei se îndreaptă spre personele respective, cu existenţă reală!
Cinstirea icoanelor este doar o formă de respect, care, trece dincolo de imagine, spre persoana reală (aşa cum raza de lumină trece dincolo de FEREASTA transparentă) şi ajunge acolo unde trebuie să ajungă!
De ce spun că au şi ei cel puţin 70 % din cultul "reprezentărilor"? Pentru că în fiecare cult creştin exploatează excesiv FUNCŢIA DE REPREZENTAREA A IMAGINII!
Astfel, „imagini" ale lui Hristos şi ale sfinţilor, apar în cărţi, reviste, biblii cu imagini, pliante, filme, postere, etc., iar aceste "imagini" sunt însoţite cel puţin de un "gând" de respect!
Ei când le reprezintă peste tot, reprezintă idoli? La fel, în Biserică, icoanele sunt însoţite doar de un "gând" de cinstire, respect, şi legătură cu persoana reală!
Dar Iisus Hristos a scris ceva?
Cum a fost pana a se scrie Evangheliile?
"Dar sunt şi alte multe lucruri pe care le-a făcut Iisus şi care, dacă s-ar fi scris cu de-amănuntul, cred că lumea aceasta n-ar cuprinde cărţile ce s-ar fi scris. Amin."
Noi tinem si Traditia, adica cuvantul lui Dumnezeu pe care apostolii nu l-au scris. Iisus nu a scris nimic, nici apostolilor nu le-a poruncit sa scrie, ci sa predice. Apostolii nu au scris invatatturile lor, multe au ramasa ramase prin grai viu si mai tarziu au fost scrise de altii.
Apostolul Pavel zice:"Aşadar, fraţilor, rămâneţi tari şi ţineţi învăţăturile pe care le-aţi primit fie prin viu grai, fie prin epistola noastră."
Tot sf.Ioan zice:"Ce ati auzit dintru inceput, sa ramana intru voi"
Tot el zice:"Multe avand a va scrie nu am avut hartie si cerneala, ci nadajduiesc ca voi veni la voi si vom grai gura catre gura"
Apostolii poruncesc sa tina acele auzite prin grai viu.In Biblie nu se cuprinde toata invatatura lui Hristos, unele carti lipsesc.
Multi ani s-a tinut traditia, pana cand vin niste oameni si incep sa propovaduiasca ca traditia nu e buna, ci numai Biblia.Ce ratacire!
Tot ceea ce a fost important a fost scris în Biblie.
Invăţăturile care au fost transmise prin viu grai au fost interpretate de fiecare cum l-a durut capul. nu vezi şi astăzi : când este o poruncă: asculti; dar când este un principiu : "Stai să vezi cum a fost" "Stai să vezi că principiul acesta nu se refera la problema mea" cam asa ceva...
la fel şi după apostoli-Apostolul Pavel a spus ca oameni să se păzească de idoli:-Aici nu se referea la icoane ci la idoli nu?
şi apropo de tradiţie:
Marcu 7:6–13:
"6 El le-a zis: „Bine a profeţit Isaia despre voi, ipocriţilor, după cum este scris: «Poporul acesta mă onorează cu buzele, dar inima lor este departe de mine. 7 În zadar mi se închină ei, fiindcă îi învaţă pe oameni doctrine care sunt porunci omeneşti». 8 Voi respectaţi cu stricteţe tradiţia oamenilor, lăsând la o parte porunca lui Dumnezeu".
9 Apoi le-a mai zis: „Voi daţi la o parte cu abilitate porunca lui Dumnezeu ca să vă păstraţi tradiţia. 10 De pildă, Moise a zis: «Onorează-i pe tatăl tău şi pe mama ta» şi: «Cine îşi insultă tatăl sau mama să plătească cu moartea». 11 Dar voi ziceţi: «Dacă un om îi spune tatălui sau mamei lui: „Orice lucru pe care-l am şi cu care ţi-aş putea fi de folos este corban (adică un dar dedicat lui Dumnezeu)"», 12 nu-l mai lăsaţi să facă nimic pentru tatăl sau pentru mama lui 13 şi anulaţi cuvântul lui Dumnezeu prin tradiţia voastră, pe care le-aţi transmis-o altora. Şi faceţi multe lucruri asemănătoare".
Sf. Ap. Pavel în Epistola către Romani, atunci când a condamnat idolatria, nu s-a referit nicidecum la obiectele de cult ale creştinilor ci la DESFIINŢAREA lui DUMNEZEU de către romani, şi înlocuirea Lui cu DIFERITE ALTE ZEITĂŢI, false însă (mitologia romană)!
Tot la fel a fost şi atunci când s-a adresat grecilor din Corint, cei care aveau personaje IREALE, oameni şi animalele TRANSFORMATE ÎN ZEITĂŢI:
• CERBER: caine cu 3 capete, paznic al infernului, coada de sarpe, serpi agresivi pe spate.
• ECHIDNA: jumatate vipera, jumatate om.
• GRIFON: monstru cu trup leonin cu cap si aripi de vultur
• HARPII: monstrii feminini. Femei batrane cu corp de pasare. Rapeau sufeletele mortilor.
• HIMERA: monstru tricefal cu cap de leu, capra, sarpe sau de balaur.
• PHOENIX: pasare alegorica ce renastea din propria cenusa
• TYPHON: monstru cu 100 de capete si serpi pe trup.
• AFRODITA: zeita iubirii, a frumusetii, sotia lui HEFAISTOS. Principalul amant: ARES. Simboluri: sceptrul şi porumbeii.
• APOLLO: zeul muzicii si al sagetilor, al luminii si al adevarului. Asociat cu soarele. Cel mai frumos
dintre zei. Fiul lui ZEUS. Simboluri: arcul, lira si laurul.
• ARES: zeul razboiului si varsarii de sange. Fratele ATENEI si fiul lui ZEUS. Simboluri: vulturii, cainii
si sulita.
• ARTEMIS: zeita vanatorii si a salbaticiunilor. Protectoarea virginelor. Asociata cu luna. Frate geaman:
APOLLO. Este zeita casta. Simboluri: arcul si caprioara.
• ATHENA: zeita intelepciunii, a razboiului si mestesugurilor. Sora lui ARES si fiica lui ZEUS. Cea mai
inteleapta dintre zei. Simboluri: egida, bufnita, maslinul.
• DEMETRA: zeita fertilitatii, a graului si holdelor. Fiica lui CRONOS si al RHEEI, sora lui ZEUS.
Simboluri: sceptrul, torta si cornul.
• DIONYSOS: zeul petrecerii, vinului si betiei. Simboluri: strugurii, iedera si tirsul.
• HADES: zeul infernului, focului. Fiul lui CRONOS si RHEEI. Cand s-a facut impartirea Universului,
lui ZEUS i-a revenit cerul, lui POSEIDON marea si lui HADES infernul. Simbolul: sabia.
• HEFAISTOS: zeul pamantului si al metalului. Frati: ACHILLES, ZEUS, HADES, POSEIDON,
HELIOS. Simbolul: toporul si securea.
• HERA: zeita casatoriei, sotia lui ZEUS. Apare cu pene de paun. Simboluri: sceptrul, diadema, paunul.
• HERMES: zeul zborului, hotilor si comerului, mesagerul zeilor. Inventeaza LIRA din carapacea unei
broaste testoase. Simboluri: caduceul, incaltamintea inaripata.
• HESTIA: zeita caminului si a vatrei. Simbol: vatra.
• POSEIDON: zeul apelor, cailor si cutremurelor. Creeaza caii din spuma marii. Simboluri: trident, cal,
taur, spuma marii.
• ZEUS: Stapanul zeilor. Fiul lui CRONOS. Zeul cerului si traznetelor. Fratele lui
POSEIDON,HELIOS, HEFAISTOS si HADES. Sotul lui HERA. Simboluri: fulgerele, uliul si stejarul.
• SELENE: zeita luna. Chemata in Olimp de catre ZEUS. Martora la toate cat este noapte.
• MAIA: mama lui Hermes, casataorita cu ZEUS.
• LETO: casatorita cu ZEUS, doi copii: APOLLO si ARTEMIS.
• HEBE: zeita tineretii. Fiica lui ZEUS si a HEREI. Ea turna nectar zeilor. Casatorita cu HERACLE.
• GANYMEDES: zeul vesnic tanar. Inviat de ZEUS in Olimp si a devenit paharnicul lui.
• ZEII PRIMORDIALI
• AETHER: zeita aerului pur superior, al spatiului si al Raiului
• HAOS: zeita asexuata a vidului
• CRONOS: zeul timpului eternwww.cartiaz.ro – Carti si articole online de la A la Z
• EREBUS: zeul umbrelor si intunericului
• GAIA: zeita pamantului, mama lui URANUS
• HEMERA: zeita zilei
• NYX: zeita noptii
• TARTARUS: locul cel mai adanc al lumii lui HADES
• URANUS: zeul cerului si tatal TITANILOR. Ii trimite pe ciclopi in lumea subterana pentru. ca nu ii erau pe
plac.
• TITANII
• THEMIS: zeita dreptatii. Poarta balanta dreptatii
• CRONOS: liderul titanilor si tatal zeilor Olimpieni. Isi manca copiii.
• PROMETEU: a adus focul muritorilor. Inlantuit pe o stanca si chinuit de vulturul lui ZEUS. Dupa mii si
mii de ani eliberat de HERACLE.
• ATLAS: pedepsit sa pandeasca pomul cu merele de aur si sa tina cerul. Fiul lui LAPETUS si
CLYMENE
• OCEANUS: personificarea oceanului Atlantic. Tatal oceanidelor.
• TETHYS: zeita apelor, zeita titanida. Parinti: GEEA si URANUS. Sot: OCEANUS.
• KOIOS: aruncat in TARTAR de catre ZEUS.
• PHOEBE: asociata cu luna
• HYPERION: fiul lui URANUS si a GEEI.
• THEIA: a dat nastere lui HELIOS (soarele), SELENE (luna) si EOS (zorii)
• IAPETUS
• KRIOS
• MNEMOSYNE: din unirea ei cu ZEUS s-au nascut cele 9 muze. Este personificarea memoriei.
• RHEA: casatorita cu titanul CRONOS, 6 copii: DEMETER, HADES, HERA, HESTIA, POSEIDON,
ZEUS. ZEUS a fost singurul care a scapat de mania tataului si cel care l-a si detronat.
• CEI CU 100 DE BRATE (HECATONCHIRE)
• creaturi oribile cu 100 de brate. Toate fiind copiii lui URANUS cu GEEA. Acestia sunt aruncati din
scarba de URANUS in TARTARUS (cea mai joasa regiune a lumii) fiind lasati acolo de CRONOS dar
apoi salvati de ZEUS.
• Hecantochiri: BRIAREUS, GYGES, COTTUS
• CICLOPII
• creaturi oribile cu un singur ochi. Copiii lui URANUS cu GHEEA.Acestia sunt aruncati din scarba de
URANUS in TARTARUS (cea mai joasa regiune a lumii) fiind lasati acolo de CRONOS dar apoi salvati
de ZEUS.
• Ciclopi: ARGES, BRONTES, STEROPES, POLIFEM, ANTEU
• ZEII RAURILOR
• ACHELOUS: zeul fluviului cu acelasi nume. Cel mai mare dintre alti 3000 de frati-rauri. Parintele
sirenelor.
• ACHERON: raul tristetii (durerii). Descris in POEMELE HOMERICE.
• ALPHEUS: zeul apei cu acelasi nume care izvora din ARCADIA si se varsa in mare.
• ASOPUS: numele a 5 rauri diferite din Grecia si Turcia
• CLADEUS
• PENEUS
• STYX: cel mai respectat rau de zei.
• NIMFE
• ADRASTEIA: hranitoare a lui ZEUS
• CLYTIE: transformata intr-o planta numita heliotropium (floarea-soarelui)www.cartiaz.ro – Carti si articole online de la A la Z
• CRATAEIS: nimfa din Odiseea lui HOMER.
• DAPHNE: face parte din ceata de vanatoare a zeitei ARTEMIS. Metamorfizata in dafin.
• DRIADE: nimfe ale copacilor (stejari)
• HAMADRIADE: parte integrala a copacilor
• METOPE
• NAIADE: nimfe ale apelor dulci
• NEREIDE: nimfe ale marii Mediteraneene
• OCEANIDELE: nimfe ale oceanelor
• OREADE: nimfe ale muntilor, vailor.
• GIGANTII
• AGRIUS
• ALOADAE
• ORION: vanator gigant
• ANTAEUS: extrem de puternic. Invins de HERCULE.
• ARGUS: gigant cu 100 de ochi
• EROI
• AHILE
• ENEA: a participat la razboiul troian
• HERACLE: cea mai cunoscuta poveste: Cele 12 munci (Dodecathlos). L-a eliberat pe PROMETEU
• ODISEU: regele ITHACAI, Casatorit cu PENELOPA.
• PERSEU: origine argiana
• TEZEU: l-a ucis pe MINOTAUR
• HERACLIZI
• copiii lui HERACLES si DEIANIRA
• HYLLUS: a fost la punerea lui HERACLES pe rug
• MACARIA: jertfita dupa moartea eroului
• FIINTE MITOLOGICE
• AMFISBENA: sarpe monstruos cu 2 capete. Nascuta din sangele gorgonei MEDUSA.
• GORGONE:
• MEDUSA: monstru feminin htonic. Cei care o priveau se prefaceau in stana de piatra. Decapitata de
PERSEU.
• STHENO: nemuritoare
• EURYALE: putea preschimba pe oricine in piatra. Nemuritoare.
• GRAIELE: fiicele lui PHORCYS si CETO. Par grizonat, au un ochi si un dinte pe care le impart intre ele.
Numele lor: ENYO (oroare), DEINO (groaza), PEMPHREDO (alarma).
• HORE: divinitati care vegheau asupra ordinii din natura si societate. Trei la numar: EUNOMIA (disciplina),
DICE (dreptatea) si IRENE (pacea)
• MOIRELE: calauzeau destinele omenesti. Numite si torcatoarele (una torcea, alta depana iar a 3-a curma firul
vietii muritorilor). In mitologia romana ele purtau numele de PARCE. www.cartiaz.ro – Carti si articole online de la A la Z
• CLOTHOS: torcea firul vietii din fusul sau
• LACHESIS: decidea durata vietii fiecarei fiinte
• ATROPOS: taia firul vietii unui om.
• MUZELE:
• CALLIOPE: muza muzicii, cantecului, dansului, elocventei. cea mai inteleapta dintre muze.
• CLIO: muza a istoriei
• ERATO: muza a poeziei erotice. Reprezentata cu o lira in mana, inconjurata de trandafiri si mirt.
• EUTERPE: muza poeziei lirice
• MELPOMENE: muza tragediei
• POLYHYMNIA: muza imnurilor de slava
• TERPSSICHORE: muza dansului si a cantecului coral
• THALIA: muza comediei
• URANIA: muza astronomiei reprezentata ca o adolescenta. Singura muza cu sanii dezveliti ce tinea in mana un glob ceresc.
Ipocrizia uneia dintre secte, profundă până în măduva oaselor, este incapabilă să facă diferenţa dintre Dumnezeul evreilor şi zeii păgâni, dintre evrei şi creştini, dintre prezent şi trecutul de acum 4000 de ani!
IPOCRÍT - s., adj. 1. care arată lucrurile altfel decât sunt; 2. Care este lipsit de sinceritate; 3. s. fățarnic, mincinos, perfid, prefăcut, șiret, viclean, fariseu, trombonist. 4. adj. duplicitar, fals, machiavelic, pestriț, etc…
Porunca a II-a a fost dată doar EVREILOR şi doar în contextul în care ei ÎL DESFIINŢAU PE DUMNEZEU, pentru a-L înlocui cu DIFERITE ALTE ZEITĂŢI, false însă!
Un context care a ţinut de O ANUMITĂ RELIGIE (poruncă dată doar evreilor!), contexte care au ţinut de UN ANUMIT timp istoric (dată acum 3800 de ani!), contexte care au ţinut de încercarea de a ELIMINA CONCURENŢA (a falselor zeităţi păgâne care Îl concurau pe Dumnezeu), nicidecum de eliminarea obiectelor de cult, din moment ce evreii aveau SUTE de astfel de obiecte de cult recomandate de Dumnezeu …
Idoli întâlneşti doar în istoria de acum 4000 de ani a evreilor, în Vechiul Testament. Porunca a II –a, pentru acei evrei şi acele vremuri a fost dată. Mântuitorul nu o mai repetă în Noul Testament.
Spuneam şi mai înainte că toate cultele au cel puţin 70 % din cultul "reprezentărilor"? Pentru că în fiecare exploatează excesiv de mult FUNCŢIA DE REPREZENTARE A IMAGINII!
Astfel, „imagini" ale lui Hristos sau ale apostolilor apar în cărţi, reviste, biblii cu imagini, pliante, filme, postere, etc., iar aceste "imagini" sunt însoţite cel puţin de un "gând" de respect!
Ei când le reprezintă peste tot, reprezintă idoli? Nicidecum, vor spune fiecare. Şi într-adevăr, imagine în creştinism are o cu totul altă funcţie decât aveau idoli în păgânism!
O altă asemănare forţată pe care o pot găsi cârcotaşii ar fi aceea că atât păgânii cât şi noi creştinii avem ochi, cu care putem vedea, şi putem dinte la folosirea "funcţiei reprezentative a IMAGINII". În rest, nici o asemănare...
La fel, în Biserică, icoanele sunt însoţite doar de un "gând" de cinstire, respect, şi legătură cu persoana reală!
Pfuiii... m-am plictisit
în discuţie nu era religia mea care de asemenea vorbeşti din auzite.omule nu m-am referit la imagini decorative ci l-a venerarea acestora.
la biserică când te duci şi pupi icoanele ce faci nu te închini lor?
sau...
când te rogi la Dumnezeu nu te rogi cu icoana în mână sau te asezi cu faţa la ea?
Probabil nu ai înţeles faptul că doresc un verset biblic care să spună " Închinaţi-vă la Dumnezeu prin intermediul imaginilor"...
şi am mai găsit un verset din Apocalipsa19:10 :
"Atunci i-am căzut la picioare ca să mă închin lui. Dar el mi-a zis: „Ai grijă! Să nu faci lucrul acesta! Eu nu sunt decât un tovarăş de sclavie al tău şi al fraţilor tăi, care au lucrarea de mărturie despre Isus. Închină-te lui Dumnezeu, fiindcă depunerea mărturiei despre Isus este spiritul profeţiei!"
-apostol Ioan a fost atât de emoţionat când un înger i s-a arătat, încât s-a plecat până la pământ înaintea lui în semn de veneraţie.dar îngerul ce i-a spus?
Îngerul a respins închinarea apostolului DOAR pentru ca exista riscul de a fi confundat cu divinitatea sau considerat "extensie" a Divinităţii, pe când el era doar un "egal".
Mai exista apoi riscul ca cei din jur (niniţiaţi încă deplin în creştinism) să îl confunde pe acel înger cu un zeu – lucru total inacceptabil în situația respectivă (pentru că riscul era real – ei trăiau într-o vreme a idolatriei care Îl excludea pe Dumnezeu). Astăzi nu mai există riscul ca cineva să confunde pe Unicul Dumnezeu cu creaţia!
Este un lucru esenţial faptul că sfinţilor sau obiectelor de cult li se acordă doar "CINSTIRE" şi "NU ÎNCHINARE" (nu divinaţie)!
Deşi cinstirea sfinţilor sau a obiectelor de cult mai este numită uneori "închinare", aceasta nu e decât o confuzie cauzată de polisemia termenului, foarte gravă sub aspect lingvistic, terminologic. Confuzie explicată probabil prin faptul că acest termen provine din latinescul lat."inclinare" – înclinare.
Ori ştim foarte bine că NE ÎNCLINĂM în sute de moduri diferite, spre a arăta în general politeţea sau respectul, dar nu în toate aceste sute de cazuri divinizăm pe cei din faţa noastră. Astfel, nu ne divinizăm nici părinţii, nici bunicii, nici profesorii, etc…
Nu există nici o "speranţă" pentru cârcotaşi 
de a-L confunda pe Dumnezeu cu creaţia Sa minunată…
Atat timp Hristos fiind cu noi, biserica Sa nu da gres.Caci nici portile iadului nu o vor birui."Un Domn, o credinta, un botez", spune Sf.Pavel.Hristos nu a infiintat mai multe biserici, ci una drept maritoare.Da, esentialul s-a scris in Biblie, dar sunt si o multime de nuante care nu s-au scris, ci au fost propovaduite prin viu grai.
Lasa-ma cu interpretarea asta a ta cu cărtile tale teologice că nu mă ajută cu nimic-nu contează că porunca a fost dată de acum 4000 de ani! Porunca este clara? da!
Se arată să nu-ţi faci chip cioplit? DA!
Icoanele sunt chipuri cioplite? DA!
ICOÁNĂ, icoane, s. f. 1. 2. Fig. Imagine, chip. – Din sl. ikona.
Ce-mi place de voi la maxim!
când aveţi un verset biblic care va apără aparent punctul de vedere il duceţi până şi în Australia dar când sunt versete care condamnă doctrinele creştinătăţi ştiţi ce spuneţi:
Că trebuie date în contextul de azi nu cel de 4000 de ani.
DA! Milan9 trebuie să recunosc de data asta m-ai uimit nu glumă!
"Anacronicul" (mai ales unul dintr-o sectă ce exploatează LA MAXIM IMAGINEA) nu iese din definiţia ipocritului (pe care am dat-o mai sus)…
Porunca a II-a nu se citeşte habotnic şi ANACRONIC, în contextul evreilor de acum 4000 de ani, ci în contextul de azi, în cel al creştinilor...
Poate cineva să-şi imagineze ce se afla deasupra Chivotului Legii şi DEASUPRA CELOR ZECE PORUNCI? Se aflau STATUILE (sau "CHIPURILE CIOPLITE") ale HERUVIMILOR, şi asta char la porunca lui Dumnezeu!
Asta ce înseamnă? Că trebuie să dăm jos ochelarii de cal, că trebuie să renunţăm odată la ipocrizie şi să vedem că porunca a II-a a fost dată doar într-un anumit context!
Un context care a ţinut de O ANUMITĂ RELIGIE (poruncă dată doar evreilor!), contexte care au ţinut de UN ANUMIT timp istoric (dată acum 3800 de ani!), contexte care au ţinut de ELIMINAREA CONCURENŢEI (a falselor zeităţi păgâne care Îl concurau pe Dumnezeu), nicidecum de eliminarea obiectelor de cult, din moment ce evreii aveau SUTE de obiecte de cult…
Şi câte confuzii se nasc din IGNORANŢĂ şi din eludarea contextelor istorice. Aproape 40000 de secte au luat naştere doar pe această cale, a "SFINTEI IGNORANŢE"…
Este un lucru esenţial faptul că sfinţilor sau obiectelor de cult li se acordă doar "CINSTIRE" şi "NU ÎNCHINARE" (nu divinaţie)!
Deşi cinstirea sfinţilor sau a obiectelor de cult mai este numită uneori "închinare", aceasta nu e decât o confuzie cauzată de polisemia termenului, foarte gravă sub aspect lingvistic, terminologic. Confuzie explicată probabil prin faptul că acest termen provine din latinescul lat."inclinare" – înclinare.
Ori ştim foarte bine că NE ÎNCLINĂM în sute de moduri diferite, spre a arăta în general politeţea sau respectul, dar nu în toate aceste sute de cazuri divinizăm pe cei din faţa noastră. Astfel, nu ne divinizăm nici părinţii, nici bunicii, nici profesorii, etc…
Nu există nici o "speranţă" pentru cârcotaşi de a-L confunda pe Dumnezeu cu creaţia Sa minunată…
Nu cred ca se poate intampla asa ceva oricum daca cineva sar imbolnavi ar faceo tot cu stiinta lui dumnezeu
"La fel cum te-ai uita la o fotografie de-a mamei tale dragi.Ce te inchini la fotografie? Daca sa admitem ca sa nu avem icoane, atunci nici fotografii nu am avea voie sa avem."
Păi la fotografia lui mami meu şi tati meu nu te închini.nu cred că intri în casă şi vezi poza, te pui în genunchi şi o pupi, icoanele pentru asta au fost făcute.pentru închinarea la ele.
Porunca a II-a nu se citeşte habotnic şi ANACRONIC, în contextul evreilor de acum 4000 de ani, ci în contextul de azi, în cel al creştinilor...
"Anacronicul" (mai ales unul dintr-o sectă ce exploatează LA MAXIM IMAGINEA) intră tot în definiţia ipocritului…
Poate cineva să-şi imagineze ce se afla deasupra Chivotului Legii şi DEASUPRA CELOR ZECE PORUNCI? Se aflau STATUILE (sau "CHIPURILE CIOPLITE") ale HERUVIMILOR, şi asta char la porunca lui Dumnezeu!
Asta ce înseamnă? Că trebuie să dăm jos ochelarii de cal, că trebuie să renunţăm odată la ipocrizie şi să vedem că porunca a II-a a fost dată doar într-un anumit context!
Un context care a ţinut de O ANUMITĂ RELIGIE (poruncă dată doar evreilor!), contexte care au ţinut de UN ANUMIT timp istoric (dată acum 3800 de ani!), contexte care au ţinut de ELIMINAREA CONCURENŢEI (a falselor zeităţi păgâne care Îl concurau pe Dumnezeu), nicidecum de eliminarea obiectelor de cult, din moment ce evreii aveau SUTE de obiecte de cult…
Şi câte confuzii se nasc din IGNORANŢĂ şi din eludarea contextelor istorice. Aproape 40000 de secte au luat naştere doar pe această cale, a "SFINTEI IGNORANŢE"…
Icoanele nu au fost făcute "pentru închinarea la ele", ci pentru funcţia lor reprezentativă, imagistică, prin care se intensifică sentimental religios, se conturează mai bine sentimental PREZENŢEI lui DUMNEZEU, care ştim că există şi ne aude dar la fel de bine ştim şi ce uşor facem abstracţie de El, de prezenţa Lui.
"Ochii care nu se văd se uită" spunea cineva, ori asta se întâmplă şi atunci când lipsa de concentrare la rugăciune ne face să-L considerăm prea departe, prea abstract pe Dumnezeu.
Aşa putem înţelege de ce încă din seciolul al doilea existau deja (cine ştie de cât timp) reprezentări iconografice pe pereţii din catacombele creştinilor …
Dacă soţia sărută şi strange în braţe (simbolic) o fotografie cu un bărbat simpatizat, altul decât soţul(!), atunci soţul intră la idei şi are toate motivele să fie "deranjat", şi i-ar da şi el atunci "a doua poruncă"!
Dar dacă fotografia "strânsă în braţe" este a soţului (în lipsa lui, desigur), nu ar fi ridicol soţul şi exagerat, să ridice un scandal din cauza asta în casă?
La fel este şi cu motivul pentru care Dumnezeu a lăsat porunca a II-a! Pentru eliminarea concurenţei zeilor falşi prin care evreii îl PĂRĂSEAU CU TOTUL PE DUMNEZEU!
Dar obiectele de cult (şi icoanele) dimpotrivă, ele nu îndepărtează de Dumnezeu, ci au ca singur scop APROPIEREA DE EL. Ele chiar TRIMIT GÂNDUL mai aproape de Dumnezeu
Dacă tu pleci într-un loc departe, în război să spunem, iar soţia ta NU vrea să rămână cu nici o fotografie de-a ta, bineînţeles că nu o să creezi o mare ceartă din cauza asta, nu o să te superi foarte mult pe ea, nu o să dai divorţ din cauza asta.
DAR, ţi se va părea totuşi ciudat că refuză să te păstreze în fotografie, să păstreze un mijloc de "apropiere" ("un fel" de apropiere, simbolică, afectivă, un pretext meditativ, ceva asemănător)… 
Un alt aspect în afara "neutralităţii" faţă de icoane ca simboluri, îl reprezintă faptul că nici nu poţi să tratezi cu necinste un "mijloc" devenit simbol.
Nu poţi spre exemplu să faci orice cu hârtia revistei care are chipuri ale Mântuitorului, Maicii Sale, ale apostolilor, etc…
Chiar dacă tu exişti, şi fiinţial şi telepatic, soţia ta, în lipsa ta va simţi validitatea dictonului "ochii care nu se văd se unită".
Nu este vreo nouă descoperire faptul că Dumnezeu este pretutindeni, DAR, întotdeauna, sunt contexte care INTENSIFICĂ SENTIMENTUL RELIGIOS:
-rugăciunea,
-cântarea,
-Biserica ca şi loc special,
-meditaţia,
-imaginea - exploatată intens de toate cultele, smirna şi tâmâia, etc...)
Deci este nevoie de astfel de CONTEXTE ce INTENSIFICĂ sentimental religios, chiar dacă, Dumnezeu este pretutindeni...
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
