Este un lucru esenţial faptul că ICONELOR li se acordă doar "CINSTIRE" şi "NU ÎNCHINARE" (nu divinaţie)! Au doar valoare simbolică şi harică, sunt doar obiecte de cult, tot la fel cum evreii nu se "temeau" de setele de feluri de obiecte de cult adoptatea la recomandarea profeţilor şi chiar a lui Dumnezeu...
Deşi cinstirea sfinţilor sau a obiectelor de cult mai este numită uneori "închinare", aceasta nu e decât o confuzie cauzată de polisemia termenului, foarte gravă sub aspect lingvistic, terminologic. Confuzie explicată probabil prin faptul că acest termen provine din latinescul lat."inclinare" – înclinare.
Ori ştim foarte bine că NE ÎNCLINĂM în sute de moduri diferite, spre a arăta în general politeţea sau respectul, dar nu în toate aceste sute de cazuri divinizăm pe cei din faţa noastră. Astfel, nu ne divinizăm nici părinţii, nici bunicii, nici profesorii, etc…
Nu există nici o "speranţă" pentru cârcotaşi de a-L confunda pe Dumnezeu cu creaţia Sa minunată…
Dumnezeu a cerut evreilor ca aceştia SĂ AIBĂ OBIECTE DE CULT pentru că acestea aveau rolul de a INTENSIFICA sentimentul religios, de a sugera SEMNIFICAŢII spirituale. Cel ce sfinţeşte este însă Harul divin!
Creştinismul a folosit încă DE LA ÎNCEPUTUL lui obiectele de cult ( icoanele de acum 2000 de ani!), după modelul evreilor!
Dumnezeu este Cel care, în Vechiul Testament, LE-A DAT PORUNCĂ să-şi facă statui cu CHIPUL HERUVIMILOR aşezaţi chiar deasupra CELE ZECE PORUNCI! Acele CHIPURI erau un alt fel de ICOANE!
Deci, aşa cum DUMNEZEU I-A PORUNCIT în Vechiul Testament lui Moise dimensiunile exacte ale acelor STATUI DIN AUR!) pentru a apropia pe oameni de planul spiritual, tot la fel, icoanele primelor comunităţi creştine, precum ICOANA Mântuitorului erau DOAR un SIMBOL de legătură, care făcea TRIMITERE LA DUMNEZEU!
xooxMizzz întreabă:
mariuschakra12 întreabă: