Ce e mai profitabil?
Să crezi în Dumnezeu și să nu existe. Câștig nul.
Să nu crezi în Dumnezeu și să nu existe. Câștig nul.
Să crezi în Dumnezeu și să existe. Câștig infinit.
Să nu crezi în Dumnezeu și să existe. Pierdere infinită.
Ce părere aveți?
Răspunde
Ordonare:
După relevanţă
Răspunde
Să crezi în Dumnezeu și să existe. Câștig infinit.
Stai așa și nu mișca. Așa să fie. Un câștig infinit este format din bucățele comestibile, pe care le poți înghiți. Arată-mi o bucățică, chiar cea mai mică din acest câștig. Asta dacă poți, evident.
Pe urmă trecem mai departe, la păreri.
Să crezi în unicornul care te lasă să faci sex cât vrei, cu cine vrei, să te distrezi cât vrei și pentru asta te răsplătește înzecit după moarte: câștig funcție care tinde la infinit cu rată mai ridicată decât a ta.
„Să crezi în Dumnezeu și să nu existe. Câștig nul.
Să nu crezi în Dumnezeu și să nu existe. Câștig nul."
Ba chiar deloc. Dacă nu crezi într-un Dumnezeu, automat nu te limitezi la normele impuse de el și ai puterea să îți exerciți mai liber personalitatea. Câștigul e nul doar în primul caz, atunci când nu devii nimic altceva decât un personaj care face ce i se cere pentru a primi o răsplată. Nimic mai mult decât un măgar care aleargă cu morcovul în față până moare de drum lung și de osteneală, pe când altul aleargă fără constrângeri în sălbăticie.
Răspunde 
Mai e o variantă.
Să crezi în Dumnezeu și să existe. Dar să nu câștigi nimic.
Pentru că, credința generată de gândul la profit, s-ar putea să nu funcționeze. 
Sunt persoane evlavioase care doar la câștig se gândesc, la câștigul vieții veșnice(Col. 3:3, 4; Fil. 1:6; Ioan 10:28) și nu greșesc. Apoi sunt oamenii la un nivel mai înalt al rațiunii care nu mai sunt motivați doar de pedeapsă și răsplată ci mult mai mult de respectul și reverența față de Dumnezeu. (Fil. 2:12)
"Să nu crezi în Dumnezeu și să existe. Pierdere infinită."
De ce sa fie pierdere infinita? Ca nu e ca si cum ai comis o crima.
Hahahaha, asta a fost una buna.
Nici macar efectul fluturelui nu te face sa meriti o viata eterna in iad, fiindca o fapta rea duce la un sir infinit de fapte rele, dar si un sir infinit de fapte bune. Oricum o dai nu exista nici o posibilitate, sa meriti o pedeapsa infinita, pentru niste fapte finite.Sirul ala infinit de fapte bune,care reiese din fapta rea,nu poate sa nu ti se contorizeze.E adevarat ca acel sir de fapte bune nu poate anula sirul de fapte rele,dar nici sirul de fapte rele nu poate anula sirul de fapte bune.
Daca ne luam dupa sirul de fapte rele infinit si sirul de fapte bune infinit,sa zicem totusi ca Dumnezeu stie mai bine si ca am facut mai multe fapte rele, decat bune, pedeapsa in situatia asta finita este, nu infinita.
In orice caz aici vorbi doar de crestinism, ca altfel gasesc gauri si in reincarnare(adica chestii care nu functioneaza), pot gasi gauri si in deism si n orice alt plan religios sau filozofic.
Cea mai logica concluzie e aceea ca nu stim absolut nimic despre inceputul si sfarsitul universului.De acea imi voi pastra agnosticismul.
Daca acest zeu exista, se presupune ca avem dreptul de la el/ea ca sa alegem in ce credem, asa ca daca aleg sa NU cred, e alegerea mea, pe care acest zeu mi-a oferit-o. Acum, de ce as fi pedepsit de alegerea pe care am facut-o, care tot mi-a fost oferita de presupusul zeu? Sa nu mai zic ca nu am comis nici o crima, mereu am fost o persoana buna.
Nu e cam contradictoriu ce spui?
Teoretic ai ajunge în iad dacă refuzi să crezi
Planeta aceasta este condamnata la moarte veșnică. Noi trebuie să intrăm în planul de salvare al lui Dumnezeu.
Când vorbim despre lucrurile spirituale, veșnice, noi trebuie să le privim așa cum sunt ele, și nu prin ochii noștri; noi greșim când judecăm lucrurile spirituale, sfinte prin natura noastră umană. Lucrurile spirituale trebuiesc înțelese spiritual, și judecate tot spiritual.
Din naștere noi suntem sub condamnare pentru că aceasta este natura noastră umană.
Dumnezeu și întregul cer se luptă ca să ne câștige pentru Sine; vrajmasul, a cărui natură umană îi aparține, se luptă și el împreună cu îngerii lui ca nu cumva să trecem de partea lui Dumnezeu. Lupta se dă la nivelul minții noastre și este una ideologică. Noi nu suntem neutri, oricât de mult am crede asta. Noi trebuie să înțelegem acest război cosmic care se dă la nivelul minții noastre. Trebuie să înțelegem planul lui Dumnezeu și să cooperăm cu El pentru salvarea noastră și să nu-I mai îngreunăm munca.
Părinții noștri aveau obligația să ne educe în privința aceasta a cunoștinței de Dumnezeu, a cunoștinței binelui și răului așa cum este aceasta și nu cum o înțelegem noi.
Atunci când ajungem să înțelegem lucrurile spirituale, atunci putem spune că le vedem, că vedem lucrurile care nu se pot vedea cu ochiul uman. Dacă ne dezvoltăm capacitățile spirituale, prin această capacitate putem să vedem lucrurile care nu se pot vedea cu ochiul uman.
Părinții noștri s-au îngrijit numai de trup, de parcă trupul ar aduce fericirea, bucuria, dragostea, pacea și liniștea în suflet. Credința este tot un dar al lui Dumnezeu dat tuturor oamenilor. Noi trebuie să dezvoltăm acest dar și să nu-l îngropăm ca în pilda talanților.
Dacă părinții noștri au neglijat să ne educe în lucrurile spirituale, atunci trebuie să ne educăm singuri.
Majoritatea oamenilor creștini au o înțelegere greșită asupra raiului și iadului. Dumnezeu nu găsește plăcere să chinuie ființele pe care le-a creat. Suferința finală, acolo unde scrie despre"plânsul și scrâșnirea dinților" este dată de faptul că oamenii vor vedea atunci deslușit la consecințele alegerilor lor atunci când mereu și mereu au refuzat apelul lui Dumnezeu de a fi salvați.
Iadul nu este un foc de chin veșnic; ci consecințele vor fi veșnice. Iadul este de fapt moartea a doua. Dacă acum din prima moarte vor învia și cei credincioși și cei necredincioși, din a doua moarte nu va mai fi înviat nimeni.
Este teribil ca să refuzăm mântuirea, viața veșnică. Căutați să înțelegeți cum stau lucrurile cu adevărat, și nu vă mai încurajați unii pe alții în necredință.
Noi nu trebuie să ne agățăm de ce nu cunoaștem despre Dumnezeu. Noi trebuie să cercetăm acel singur lucru care mai există în noi despre Dumnezeu.
Înțelegerea lui Dumnezeu este simplă și nu necesită vreo școală anume. Astfel dar Dumnezeu a făcut mântuirea posibilă chiar și pentru cel neînvățat.
Tocmai de aceea nu trebuie să căutăm să cunoaștem pe Dumnezeu prin tot felul de filozofii ale acestei lumi.
Este adevărat că fiecare dintre noi avem o judecată proprie, și chiar și Dumnezeu este văzut diferit de fiecare din noi. Dar noi mergem pe o cale greșită dacă vom căuta pe Dumnezeu pe o altă Cale care a lăsat-o El, și anume: Domnul Isus Hristos. Noi trebuie să cercetăm lucrurile spirituale prin Biblie, așa cum ni le-a descoperit Dumnezeu. Pentru că dacă vom căuta să înțelegem pe Dumnezeu prin teorii proprii, după cum ni le-am format fiecare în timpul vieții, este ca și cum l-am lăsa pe diavolul să ne vorbească despre Dumnezeu și să ni-L și descopere. Dumnezeu trebuie judecat (adică înțeles) după cum îl prezintă Biblia. De ce Biblia? Pentru că doar ea este în măsură să ne vorbească și să ni-L descopere in mod corect pe Dumnezeu. Teoriile greșite nu fac decât să îngreuneze și mai mult cunoașterea de Dumnezeu. De fapt acesta este și rolul tuturor teoriilor care sunt în contradicție cu Sfânta Scriptură.
Toate teoriile teologice sunt in contradictie cu Sfanta Scriptura, nu doar unele dintre ele. Dar deocamdata nu te-ai prins de asta. E imposibil de formulat o teologie coerenta care sa nu contrazica Biblia.
Te rog frumos, revino la realitate!
Ah, si daca acum ma apuc sa cred, dar sa incep sa ucid, scap, nu?
Ce mai conteaza acum ca-s un om bun daca tot ajung in iad pentru ca nu cred, mai bine incep sa cred si sa ma apuc sa ucid, ca oricum scap.
Nu exista suferinta vesnica.
Orice fapta rea, da nastere la un infinit de fapte bune si rele, iar orice fapta buna da nastere la un infinit de fapte rele si bune.
Oricum o dai la finalul vietii ai un infinit de fapte bune si rele.
Nu se pot anula faptele rele cu cele bune, dar nici invers. Maxim (matematic vorbind), meriti un secol sau doua de iad(orice ar fi asta tortura, foc etc), dar nu infinit.
Nu există suferință veșnică și nici nu am spus asta. Consecintele sunt veșnice. Dar nu există niciun chin veșnic.
Nici consecinte vesnice, doar limitate. Da o incolo de logica
Dar te-ai gandit ca poate suferinta vesnica e cea pe care ne-o facem noi de pe pamantul asta? Gandeste-te ca daca tu iti pui inima la toate placerile astea lumesti cand o sa fii dincolo o sa suferi pentru pamantul si placerile astea. Ca analogie, cand iti moare cineva iubit tu suferi dupa el ca a plecat ca nu mai e langa tine, inima ti se sfasie, durere, aici mai alungi durerea cu o tuica, un vin, un sex, toate cele lumesti si materiale, dar dincolo nu mai ai cum sa iti satisfaci poftele (placerile) cu nimic lumesc si o sa suferi dupa ele pentu ca pe ele le-ai iubit. Eu asa vad lucrurile.
"De ce sa fie pierdere infinita? Ca nu e ca si cum ai comis o crima."
Este de condamnat refuzul omului atunci când Dumnezeu a făcut totul și a riscat totul pentru ca omul să fie scos din moartea veșnică la viața veșnică.
A doua e profitabila, dar trebuia sa o treci cu castig infinit. Ultimile doua nu au sens si logica. la a treia nu ar fi castig infint pentru ca daca ai crezut si exista, o sa platesti cu varf si indesat pentru pacatele tale, daca stam sa o luam asa logic, deci castig zero. O formula cam ciudata probabil nascuta din agnosticism.
LA INTREBAREA ASTA AR TREBUI SA ITI RASPUNDA SI HALOGEN001. Unde esti? Vreau sa aud opini ta.
Și prin ce e eșuat, dacă te rog să-mi spui? Chiar sunt interesat, eu nu știu povestea
Pentru Pascal insusi pariul era extrem de simplu: teologia oficiala a Bisericii Catolice sau iadul. Azi exista peste 40 mii de biserici crestine diferite teologic.
Asta-i pariul ortodoxului: daca esti cuprins de 0. 0001% erezie vei arde o vesnicie in iad. Puritate ideologica mai ceva decat in 1984 de Orwell.
O singura crimentala la care nu ai facut pe loc crimestop te costa o eternitate de chinuri.
Erezia este crimentala: se refera la ce crezi in mod subiectiv, in sinea ta.
Daca crestinismul si ateismul sunt false, iar zeul musulman e real, ai cam...))))
Părerea mea este că pariul lui Pascal e cam aiurea. Poate crezi în Dumnezeul greșit.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
