Ce era rau in faptul ca Adam si Eva au vrut cunoastere? Ei erau doi copii fara minte, nu stiau ce e bine si rau, care era scopul lor initial?
Ordonare:
După relevanţă
Nu era rau ca au vrut cunoastere, asa de anapoda e treaba asta falsa, ca si in poveste nu da logic.
Asa ca, e clar.
RăspundeOmul are motive egale de a fi lacom sau de a fi cumpatat, de a mege pe drumul catre moarte vesnica sau pe drumul care conduce la viata vesnica. E o dovada ca exista libertate de alegere.
Răspunde
Exista pe dracu libertate de alegere.
Alegi tu cumva ce iti place sa mananci? Tu alegi sa mananci din ce-ti place doar.
Te indragostesti de cine pica, nu de cine vrei tu. Simti ce simti fara a controla.
Daca apare invidia pe cineva, apare fara sa vrei tu, gelozia, etc, nu le prea poti controla.
Ai o inteligenta data de sus, o ai sau nu o ai, nu o poti modifica, tot ce poti face e sa te folosesti de aia ce o ai sa inveti chestii.
Daca simti ca-ti place o anume meserie, o sa o urmezi pe aia, daca nu o urmezi, vei fi neimplinit, deci te cam obliga sa o urmezi.
Te imbolnavesti fara sa vrei, imbatranesti fara sa vrei.
Sunt doar mici exemple.
Da, acelea da. Insa sunt decizii in viata pe care omul le face liber fara sa fie constrans de ceva anume.
Da-mi niste exemple de decizii ce le iei liber te rog.
Intrece imaginatia si puterea omului de a intelege cum functioneaza aceasta libertate de alegere intr-o lume materiala determinata de cauza-efect.
De exemplu sunt momente de liniste cand omul se simte in largul sau si isi zice, desi mi-ar place sa fac asta ca sa supravietuiesc sacrific ceva ce-mi place. Sau unii renunta la ideea de supravietuire crezand ca viata nu are nici un sens cu toate preferintele lor, renunta la a mai trai.
Nu degeaba am spus ca omul are motive egale sa traiasca sau sa moara. Cand e tanar tinde sa creada ca viata e alegerea cea mai potrivita insa nu toti gandesc asa. Insa odata ce inainteaza in varsta aleg sa simpatizeze fel si fel de filozofii si uite asa ajunge la motive egale sa moara sau sa traiasca. Punerea in balanta a clipelor fericite si a celor nefericite in viata. Balanta e echilibrata. Unii spun ca omul are parte mai mult de rau decat de bine.
De exemplu principiul actiunii si reactiunii in care cauza si efectul se influenteaza reciproc ne mai stiind care pe care se influenteaza desi timpul se scurge intr-un singur sens.
Mai concret. De exemplu omul se gandeste la ce s-ar putea intampla in viitor si aceste ganduri ca posibile efecte cauzeaza ce se intampla in prezent. Cauza ( prezent ) - efect ( viitor ). Gandidu-se la efect ( viitor ) viitorul sau efectul posibil reactioneaza sau afecteaza cauza ( prezentul ).
Nu e greu deloc sa intelegi libertatea de alegere.
Hai sa le luam pe rand:
Sacrifica ceva ce-i place, ca ii aduce mai mult beneficiu daca sacrifica, decat daca nu sacrifica! Deci tot pentru binele lui o face, iar ce ii aduce mai mult beneficiu, nu el a setat.
Si ala cu suicidul, gandeste asa si renunta la supravietuire, ca nu ii e bine in viata, il deprima, il deranjeaza f tare si deci ia decizia asta in urma a ce simte, iar ce simte simte, nu el seteaza.
Motivele de a trai sunt relative, unul care are o viata frumoasa cu mai mult bine decat rau, o sa vrea sa traiasca ca sa traiasca mai mult acel bine.
Unul care are mai multe minusuri decat plusuri, din cauza ca il deranjeaza si ii face rau asta, nu vrea sa mai sufere, si vrea sa puna capat acestei suferinte, e f simplu.
Sti f bine care pe care influenteaza, cum nu?
Aia cu gandirea la viitor, ai dreptate. Aceste ganduri influenteaza prezentul.
Ca de ex daca ti-e frica ca va cadea avionul in viitor, vei decide poate sa nu te urci in el, deci se schimba si prezentul.
Cand omul e intr-o deprimare gandeste mecanic si nu mai tine cont de preferinte pentru ca nu-i mai place nimic, nu mai are nici o scanteie de emotie si orice alegere e la rece. Doar logica, ratiunea il mai poate salva sa nu aleaga moartea. Daca mai e si o filozofie precum ca dincolo ar fi vreun rai atunci decide sa treaca dincolo. Insa si credinta a ales sa o creada. Omul alege sa creada sau sa nu creada. Un om deprimat care nu crede spune ca prin moarte scapa de durere.
Si un om bogat poate ajunge la deprimare intrucat a experimentat cam tot ce poate si tot ce exista si ajunge de se plictiseste de viata zicand: nimic nou sub soare.
Uite un alt exemplu. Omul poate alege sa se gandeasca ce e dincolo de univers si nu stie care raspuns sa-l aleaga: univers finit sau infinit si oscileaza intre cele doua, acum alege sa creada ca e finit si peste o saptamana ii vine o idee si alege sa creada ca universul e infinit, apoi ca e finit, apoi ca e infinit si asa mai departe.
Sau omul alege sa fie cunoscut de lume sau sa se ascunda de lume si nu stie care latura a sa sa o dezvaluie pentru ca nu stie ce fel de oameni sunt in jurul lui si cum sa dea bine.
Pai logica la ce ajuta? Ca degeaba sti tu ca e depresia daca ea nu trece orice faci, si suferi zi de zi, automat vrei sa scapi de suferinta, e o reactie normala.
Pai normal ca scapa de durere, are dreptate, ala care crede ce dupa moarte e dracu stie, e naiv, nu stie realitatea.
Nu te plictisesti daca esti inteligent, sti vorba aia "un om inteligent nu se plictiseste", deci cine se plicti, ori e cam prost, ori are o depresie mascata.
Eu unu nu-s deloc bogat si nu m-am plictisit deloc, tot repet mai multe pasiuni care le am la infinit si e f bine, ca mereu apare ceva nou, asa ca aia e.
Aia cu universul infinit sau finit, fiind o banuiala, poate oscila intre pareri.
Cu alesul sa fie cunoscut sau nu, depinde aici de ce vrea el si cum se simte bine, dar se ghideaza dupa ce simte si anume ca vrea sa dea bine, si face cumva sa atinga asta.
Vrea sa dea bine dau nu stie cum sau care latura sa o afiseze mai mult stiind ca oamenii se schimba cum bate vantul.
Alegere dupa banuieli. Banuieli dupa alegere. Actiune - reactiune, reactiune - actiune, in ambele sensuri. Gandire razgandire. Razgandire - gandire.
Alege un telefon pana nu mai poate sa aleaga. Alege unul, il returneaza si alege altul si tot asa pana ramane cu un telefon pe care nu-l mai poate returna desi ar vrea sa-l returneze si pe acela.
Pai da, dar principalul e ca vrea sa dea bine, si aia nu el a setat, simte asa, si isi urmeaza simtul.
Ca alege dupa banuieli, asa este, adica metoda cum sa dea bine.
Mofturile sunt alegeri libere care nu sunt niciodata la fel legat de acelasi obiect. Lasa o femeie, se duce la alta, se intoarce la cea lasata, se duce la alta, si asa mai departe.
De exemplu la tine. Lasi sa se puna praful pe un proiect si nu-l mai vrei dar alegi sa mai iei in calcul o varianta si reiei proiectul si tot asa pana nu mai termini proiectul acela.
Pai de ce lasa o femeie? Ca nu se mai simte bine cu ea, de aia o lasa! Alege cum simte, iar ajungem acolo.
Se intoarce la cea lasata cand nu se mai simte bine cu cealalta, isi cam asculta simturile.
Simte nevoie sa sara din floare in floare, etc.
Lasi sa se puna praful pe un proiect ca nu te mai atrage, de aia.
Ca daca te capta si atragea, nu-l abandonai.
Deci iti urmezi ce simti si aici.
Reiei proiectu cand simti ca te-ar mai atrage din nou ceva.
Cum ramane cu "viitorul cauzeaza prezentul"?
Era o chestie in fizica precum ca o particula poate ocupa doua locuri in spatiu in acelasi timp.
Timpul are un inceput si deci timpul fiind o dimensiune precum lungimea nu stim care e cauza si care efectul la nivel cuantic si in timp si spatiu. Bule de timp, etc.
Prezentul cauzeaza viitorul, nu invers. In functie de ce faci in prezent se schimba viitorul.
Aia cu, ca o particula poate fi in doua locuri in acelasi timp, mi se pare o tampenie.
Ca dovada ca si Presura zicea ca daca incerci sa vezi particula in locul ala, ea dispare, deci sustine asta cu in doua locuri, desi e clar ca e vrajeala, ca daca chiar era, vedeai in acele locuri particula si cand te uitai.
Poate doar o clona acelei particule sau ce o fi, sa fie si in alt loc in acelasi timp, altfel n-are cum.
Aia cu timpul e mai complicat.
Superpozitia cuantica. Cauzele si efectele intermediare in spatiul dintre o particula si sora sa inversa oricat de distantate ar fi.
Un viitor prevazut e un viitor posibil si real. Poate sa fie si doar imaginat. Tot viitor e. Capacitatea de a prevedea, chiar si limitata, a omului e ceva ce depaseste cunostintele noastre despre fizica si cum poate creierul sa prevada modele de viitor. La animale nu exista aceasta capacitate. Animalele nu aleg liber. Dar la om e ceva cu totul diferit. Omul poate alege sa ignore consecintele sau viitorul sau poate alege sa nu ignore.
Da, stiu ca am urmarit la Presura astea cu superpozitia cuantica.
Normal ca un viitor prevazut e unul posibil si real.
Nu e greu deloc sa intelegi cum creierul poate prevedea modele de viitor, depinde de ce faci in prezent, poti vedea destul de precis ce viitor va fi.
De ex, nu inveti pentru examen, viitorul e ca 95 % vei pica examenele deci nu vei termina facultatea.
Si prevezi f bine tipuri de viitor.
Daca inveti, termini fac sigur dar nu sti daca ai loc de munca sau nu, acolo vei vedea in viitor.
Poate vei avea, poate nu.
Deci cam asa merge.
Daca ia in calcul toate modelele de viitor posibile nu mai face nici o alegere si lasa sa decurga lucrurile de la sine.
Pai ideea e sa nu analizeze prea mult viitorul, ci sa faca ce simte in prezent, sa-si urmeze ce simte atat timp cat nu face rau, si aia e, vom vedea ce va fi.
Exact, sa lase chestiile sa decurga de la sine.
Cei care au scris povestile si-au dorit ca omul sa ramana nestiutor ca un animal si sa creada in povestile false si primitive inventate de ei si de aceea in poveste cunoasterea e vazuta ca un lucru rau si negativ. In felul asta credinciosii naivi si nestiutori sunt indemnati sa aprecieze nestiinta si primitivismul.
Neascultarea. Li s-a spus clar ca au la dispozitie tot raiul dar sa nu manance din pomul cunoasterii raului si binelui ca in ziua aceea vor muri negresit. Nu au ascultat de Dumnezeu, au ascultat de Satana.
Inchipuie-ti ca ai un copil caruia ii spui "nu sari in groapa, ca vei muri".Si el nu te asculta si sare.E vina parintelui sau a copilului?
Intrebare anticipata' dar daca e Dumnezeu omnipotent, de ce nu intervine?"
Raspuns: Ai mai fi liber atunci?
Scopul creatiei este ca omul sa ajunga la desavarsire, adica sa fie precum Dumnezeu prin fapte bune, de asta are liber arbitru, el poate sa aleaga binele sau raul. Dumnezeu te lasa sa faci ce vrei, tu alegi ce faci cu ce iti da el, adica viata.
Acela era doar un test! Fructul cunoasterii nu oferea cunoastere de fapt!
Ba da, fix asta ne-a oferit fructul. Nu vezi, cu toata cunoasterea pe care o avem ca inca exista foarte multa suferinta? E rezultatul neascultarii si necredintei in Dumnezeu si faptului ca oamenii au inceput sa se inchine la idoli, zei falsi, animale, orice dar nu Lui Dumnezeu, prin asta ne-am departat de El.
Cunoasterea ne-a adus moartea. Pentru ca daca am crede in Dumnezeu nu ne-ar mai fi frica de moarte, El ne-a salvat deja, doar ca noi nu constientizam acest lucru si ne gandim doar la moarte ca un efect natural in lumea fizica, cand de fapt ne vom intoarce de unde am venit, moarte e o schimbare de fapt.
Ba a fost un pacat care a cufundat si cufunda omenirea in suferinta si moarte.
Recunoasterea acestui lucru imi dechide calea spre nemurire si viata vesnica spre tinerete fara batranete si viata fara de moarte, pe baza rascumpararii oferite de Isus si Dumnezeu si datorita indurarii si bunatatii nemeritate a lui Dumnezeu.
Era rau pentru ca Dumnezeu nu i-a oprit sa cunoasca binele si placereile vietii. Insa Dumnezeu a vrut si el un respect, un mic sacrificiu. Acel pom era al lui Dumnezeu si nu era dat pentru om sa manance din el.
Desi astia doi erau sclavi lui dz fara minte
Inainte sa pacatuiasca puteau manca din pomul vietii. Dupa pacat nu li s-a mai permis sa manance din pomul vietii pentru ca urmarea pacatului, adica moartea, sa-si urmeze cursul ( Dumnezeu nu scuteste de consecinte ).
Adam și Eva au vrut sa cunoască iadul, mâncând din pom au cunoscut ce e iadul ma gândesc eu.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
