Cine stie unde pot gasi rezumatul psalmilor pe capitole sau al proverbelor, dar sa aiba min 90 de cuvinte(sau sa le faceti voi)?

Sper sa iti fie utile urmatoarele informatii:
PSALMII au fost cartea de cântări inspirate a închinătorilor adevăraţi ai lui Iehova din timpurile antice, o colecţie de 150 de cântări sacre, puse pe muzică şi adaptate pentru închinarea publică adusă lui Iehova Dumnezeu la templul din Ierusalim. Aceşti psalmi sunt cântări de laudă la adresa lui Iehova, dar nu numai atât. Ei conţin implorări pentru îndurare şi ajutor, precum şi exprimări care dau glas credinţei şi încrederii. În ei se găsesc numeroase cuvinte de mulţumire şi exultare, precum şi exclamaţii care redau o bucurie sublimă. Unii psalmi sunt evocări istorice, care descriu bunătatea iubitoare a lui Iehova şi faptele sale măreţe. Psalmii conţin şi un mare număr de profeţii, dintre care multe au avut o împlinire cu totul remarcabilă. Ei oferă o instruire valoroasă şi ziditoare, folosind un limbaj elevat şi imagini care îl impresionează profund pe cititor. Psalmii ne oferă un frumos şi îmbietor banchet spiritual.
2 Ce semnificaţie are titlul acestei cărţi, şi cine a scris Psalmii? În Biblia ebraică, această carte poartă numele Séfer Tehillím, care înseamnă „Carte de laude", sau simplu, Tehillím, adică „Laude". Acesta este pluralul cuvântului Tehilláh, care apare în antetul Psalmului 145, şi înseamnă „Laudă" sau „Cântare de laudă". Denumirea „Laude" este cea mai potrivită, deoarece cartea este în primul rând o laudă la adresa lui Iehova. Titlul „Psalmii" provine din Septuaginta, unde este folosit cuvântul Psalmói, care face referire la cântările intonate cu acompaniament muzical. Acest cuvânt mai apare în câteva locuri din Scripturile greceşti creştine, de exemplu în Luca 20:42 şi în Faptele 1:20. Psalmii sunt cântări sau poeme sacre prin care i se aduce laudă şi închinare lui Dumnezeu.
3 Majoritatea psalmilor au un antet, în care este menţionat adesea numele scriitorului. Şaptezeci şi trei de anteturi conţin numele lui David, „cel îndrăgit din melodiile lui Israel" (2 Sam. 23:1). Fără îndoială că şi Psalmii 2, 72 şi Ps 95 au fost scrişi tot de David (vezi Faptele 4:25, Psalmul 72:20 şi Evrei 4:7). Psalmii 10 şi 71 par a fi o continuare a Psalmilor 9 şi 70, prin urmare şi ei îi pot fi atribuiţi tot lui David. Doisprezece psalmi îi sunt atribuiţi lui Asaf, nume care se referă probabil la casa lui Asaf, întrucât unii dintre aceşti psalmi vorbesc despre evenimente care au avut loc după moartea lui Asaf (Ps. 79; Ps 80; 1 Cron. 16:4, 5, 7; Ezra 2:41). Unsprezece psalmi le sunt atribuiţi în mod explicit fiilor lui Core (1 Cron. 6:31–38). Psalmul 43 pare a fi o continuare a Psalmului 42, aşadar poate fi atribuit tot fiilor lui Core. În antetul Psalmului 88 sunt menţionaţi atât „fiii lui Core", cât şi Heman, iar în antetul Psalmului 89 se menţionează că scriitorul este Etan. Psalmul 90 îi este atribuit lui Moise şi se pare că Psalmul 91 a fost scris tot de el. Scriitorul Psalmului 127 este Solomon. Astfel, peste două treimi din Psalmi le sunt atribuiţi unor scriitori.
4 Psalmii alcătuiesc cea mai mare carte a Bibliei. După cum reiese din Psalmii 90, 126 şi Ps 137, scrierea acestei cărţi a durat o perioadă lungă: cel puţin din zilele lui Moise (1513–1473 î.e.n.) până după restabilirea din exilul babilonian, probabil până în zilele lui Ezra (537–aprox. 460 î.e.n.). Aşadar, după cât se pare, această carte a fost scrisă în aproximativ o mie de ani. Însă perioada la care se referă este mult mai mare. Ea începe cu zilele când au fost create toate lucrurile şi se termină când a fost compus ultimul psalm. Cartea face un istoric al relaţiilor lui Iehova cu slujitorii săi.
5 Cartea Psalmilor arată că poporul lui Dumnezeu era bine organizat. David însuşi a vorbit despre ‘procesiunile Dumnezeului său, Regele său, intrând în locul sfânt! Cântăreţii mergeau în faţă, cei care cântau la instrumente cu coarde după ei, iar în mijloc erau fetele care băteau în tamburine. În mulţimi adunate, binecuvântaţi-l pe Dumnezeu, pe Iehova!’ (Ps. 68:24–26). Aşa se explică de ce în multe anteturi apare expresia „Către dirijor", precum şi numeroşi termeni poetici şi muzicali. Unele anteturi oferă explicaţii cu privire la scopul sau la folosirea unor psalmi, iar altele conţin instrucţiuni muzicale. (Vezi anteturile Psalmilor 6, 30, 38, 60, 88, 102 şi Ps 120. ) În cel puţin 13 psalmi ai lui David, cum sunt Psalmii 18 şi 51, sunt relatate pe scurt evenimentele care au dus la scrierea lor. Treizeci şi patru de psalmi nu au antet. Cuvântul „Sela", care apare de 71 de ori în text, este considerat în general un termen tehnic, folosit pentru muzică sau lectură, a cărui semnificaţie nu se cunoaşte însă cu exactitate. Unii sunt de părere că el indică o pauză în timpul interpretării vocale sau atât în timpul interpretării vocale, cât şi a celei instrumentale, pentru a medita în linişte. Aşadar, acest cuvânt nu trebuie rostit în timpul citirii.
6 Încă din vechime, Psalmii au fost împărţiţi în cinci cărţi separate, sau volume, după cum urmează: 1) Psalmii 1–41; 2) Psalmii 42–72; 3) Psalmii 73–89; 4) Psalmii 90–106; 5) Psalmii 107–150. Se pare că prima colecţie de acest fel a fost alcătuită de David, dar cel folosit de Iehova să aranjeze cartea Psalmilor în forma sa finală a fost, fără îndoială, Ezra, preot şi „copist iscusit al legii lui Moise" (Ezra 7:6).
7 Psalmii au fost compilaţi treptat, ceea ce ar putea explica de ce unii se repetă în diferite volume, de exemplu Psalmii 14 şi 53; 40:13–17 şi Ps 70; 57:7–11 şi Ps 108:1–5. Fiecare dintre cele cinci volume se încheie cu o binecuvântare la adresa lui Iehova, sau doxologie, primele patru doxologii incluzând răspunsul poporului, iar ultima fiind întregul Psalm 150.
8 În nouă psalmi este folosit un stil poetic special: acrostihul, numit astfel datorită structurii sale alfabetice (Psalmii 9, 10, 25, 34, 37, 111, 112, 119 şi Ps 145). În această structură, primul vers sau versurile primei strofe încep cu prima literă a alfabetului ebraic, alef (א), versul sau versurile celei de-a doua strofe încep cu a doua literă, bet (ב), şi în continuare se procedează la fel, folosindu-se toate sau aproape toate literele alfabetului ebraic. Din câte se pare, lucrul acesta a ajutat la memorarea psalmilor, dacă ne gândim la cântăreţii de la templu, care trebuiau să-şi amintească unele cântări lungi, precum Psalmul 119! De remarcat că în Psalmul 96:11 se găseşte un acrostih care formează numele Iehova. În ebraică, prima jumătate a acestui verset este alcătuită din patru cuvinte, ale căror iniţiale, citite de la dreapta la stânga, sunt cele patru consoane ebraice ale Tetragramei, YHWH (יהוה).
9 Aceste poeme lirice sacre sunt scrise în versuri ebraice fără rimă şi se remarcă prin frumuseţea inegalabilă a stilului şi prin ritmicitatea cu care se succed ideile. Psalmii vorbesc direct minţii şi inimii, zugrăvind imagini pline de viaţă. Varietatea şi profunzimea subiectelor abordate şi a sentimentelor exprimate se datorează, în parte, extraordinarelor experienţe de viaţă ale lui David, care au oferit cadrul pentru scrierea multor psalmi. Puţini oameni au avut o viaţă atât de bogată ca David. În copilărie, el a fost păstor, apoi a luptat singur împotriva lui Goliat, a fost cântăreţ la curte, a fost proscris printre prieteni loiali şi printre trădători, a fost rege şi cuceritor, a fost un tată iubitor, dar a suferit din cauza dezbinărilor din propria casă, a trecut de două ori prin experienţa amară a unui păcat grav, cu toate acestea a fost întotdeauna un închinător zelos al lui Iehova şi un om care a iubit Legea sa. Fiind scrişi de un om cu o astfel de experienţă de viaţă, nu este de mirare că Psalmii exprimă o gamă largă de sentimente umane! Paralelismele şi contrastele poetice, specifice poeziei ebraice, dau şi mai multă forţă şi frumuseţe psalmilor (Ps. 1:6; 22:20; 42:1; 121:3, 4).
Pe situl jw.org sectiunea publicatii-biblioteca online -cartea,, Toata Scriptura,, poti gasi si alte informatii.