Dintr-un anumit punct de vedere creştin, "cu cât eşti mai fericit, cu atât dai mai puţină atenţie fericirii."
(-Alberto Moravia-)



Ce altceva ar putea deveni prioritar (în sufletul unui creştin) în locul fericirii (uneori egoiste)?

Mergi la munte. Privelistea iti taie rasuflarea. Te bucuri la maxim de asta. Ce e mai important, bucuria ta, sau privelistea? Priveste la faptul ca te bucuri, si pierzi esenta, si mai apoi si bucuria. Ca nu mai ai de ce sa te bucuri. Priveste insa la peisajul superb, si te vei bucura atit timp cit il vei avea in fata ochilor, dar si atunci cind iti vei aduce aminte de acele momente.
Daca vrei fericire, nu o vei gasi cautind-o, asa cum bucuria pe munte nu o gasesti privind inauntrul tau. O vei gasi doar la Datatorul ei, la Dumnezeu, si doar atunci cind vei privi suficient de mult incit inima sa iti tresalte de fericire, asa cum inima ti se umple de bucurie privind la peisajul maiestuos ce il gasesti in munti.
Doar Dumnezeu devenind "lucrul" prioritar in viata te poate face sa ajungi la fericire. Altfel, poate o vei gasi, dar va fi cit se poate de trecatoare.