Iadul și Raiul au o suprafață?
Se spune, din Biblie, că Raiul ar fi nemărginit, la fel și flacările și întunericul nemărginit din Iad.
Păreri?
Raiul si Iadul nu sunt locuri sau suprafete, sunt stari.Si depinde de tine daca ajungi in starea de rai sau de iad.Dar nu-ti imagina iadul cu cuvintele acelea, flacri, tortura. Iadul este izolare totala.Adica ca si cum ai sta inchis intr-o camera intunecata fara sa contactezi cu cineva.Si asta probabil pe vecie.
Eu lucrurile acestea le-am invatat mergand la biserica.
Răspunde
Ordonare:
După relevanţă
Ceea ce spune Biblia despre aceste locuri este că ele nu există. (Mă refer la Raiul şi Iadul unde se crede că ajung sufletele după moarte) Dacă cineva nu este de acord cu aceasta, aştept să-mi fie argumentat cu Biblia de ce crede că Iad şi Rai exită.
Răspunde"Ceea ce spune Biblia despre aceste locuri este că ele nu există." Sunt curios cum ai ajuns tu la concluzia asta. Poti sa ne spui?
Răspunde
Salut.
În primul rând bazându-mă pe ceea ce spune Biblia despre starea morţilor. Ea arată că morţii nu sunt conştienţi de nimic. (Psalmul 146:4; Eclesiastul 9:5). Atunci cum ar putea exista stări pozitive sau negative care să-i poată influienţa?
În al diolea rând, dacă sufletele supravieţuiesc morţii, întrebarea este: mai este nevoie de înviere dacă sufletele în realitate nu au murit?
În al treilea rând, învâţătura focului veşnic îl denigrează pe Dumnezeu. Biblia îl descrie ca fiind "iubire" (1 Ioan 4:8). Am putea să spunem despre el acst lucru dacă ar chinui pe cineva veşnic din cauza câtorva decenii trăite în păcat. De fapt, însuşi Dumnezeu ne spune că dezaprobă astfel de practici (Ieremia 7:31).
Astea ar fi câteve dintre dovezile ce m-au condus la concluzia menţionată în comentariul anterior.
Inteleg din cele ce imi spui, nu ca Biblia afirma asta, ci ca TU ai tras concluzia, interpretand anumite texte din Scriptura. In plus, explicatia ta pare ca se refera la momentul dinaintea judecatii…
Hai sa le luam pe rand. Psalmul 146:3-4 spune: "Nu vă încredeţi în cei mari, în fiii oamenilor, în cari nu este ajutor. Suflarea lor trece, se întorc în pămînt, şi în aceeaş zi le pier şi planurile lor." Nicaieri nu spune aici ca „mortii nu sunt constienti de nimic". Ni se spune doar ca viata pe pamant este trecatoare – planurile omului la fel. Termenul suflare este „rûach" (vant, respiratie, in mod figurat si aplicabil aici VIATA). Dupa ce mori pier si planurile, nimic despre faptul ca nu mai esti constient de nimic.
Eclesiastul este singura carte din Scriptura in care se prezinta perspectiva omului! Lucrul acesta este evident inca din primele randuri. Interesant ca ai ales sa te opresti aici pentru a trage o concluzie si dintr-un singur verset! Hai sa vedem. Eclesiastul 9:5 spune: „Cei vii, în adevăr, măcar ştiu că vor muri; dar cei morţi nu ştiu nimic, şi nu mai au nicio răsplată, fiindcă pînă şi pomenirea li se uită". Avem doua optiuni: ca totul moare sau ca duhul noastru intra intr-o transa pana la inviere. Banuiesc ca tu de fapt crezi ca nimic nu supravietuieste trupului. Daca interpretam acest pasaj in forma aceasta – anume ca nimic nu supravietuieste mortii, prin urmare il vom putea interpreta si pe urmatorul la fel de motamo. Versetul 6 zice: „Şi dragostea lor, şi ura lor, şi pizma lor, de mult au şi pierit, şi niciodată nu vor mai avea parte de tot ce se face supt soare." Prin urmare se elimina si posibilitatea invierii! Daca ne uitam si la versetul 2: „Tuturor li se întîmplă toate deopotrivă: aceeaş soartă are cel neprihănit şi cel rău, cel bun şi curat ca şi cel necurat, cel ce aduce jertfă, ca şi cel ce n'aduce jertfă; cel bun ca şi cel păcătos, cel ce jură ca şi cel ce se teme să jure". Asa putem trage concluzia ca toti vor avea acelasi sfarsit fie buni, fie rai!
Exemplele pot continua mult si bine. Spre exemplu Eclesiastul 3:18 pune omul si animalele pe acelasi nivel.
A trage o astfel de concluzie nu facem decat sa spunem ca Isus minte atunci cand spune: „Nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, dar cari nu pot ucide sufletul; ci temeţi-vă mai degrabă de Celce poate să piardă şi sufletul şi trupul în gheenă." Prin urmare sufletul NU este pierdut odata cu moartea! El ramane... Probabil ai fi argumentat si din invierea lui Lazar dar stii deja ca argumentul asta este fortat si nu tine. Apropo, Apocalipsa 6:9-11 ne arata ca cei morti sunt cat se poate de capabili de a fi constienti si de a avea stari... negative! Iar asta era INAINTE DE INVIERE! Exemplele sunt atat de multe incat putem umple multe pagini si sunt gata sa ti le ofer pe rand, daca insisti.
„întrebarea este: mai este nevoie de înviere dacă sufletele în realitate nu au murit?" – Biblia ne vorbeste despre invierea in trupuri de slava. Vezi capitolul 15 din 1 Corinteni. Bineinteles ca mai este. Pana si Domnul Isus a inviat in trup de slava.
„În al treilea rând, învâţătura focului veşnic îl denigrează pe Dumnezeu. Biblia îl descrie ca fiind "iubire" (1 Ioan 4:8)" – Dumnezeul care este iubire este si un judecator drept. El este de asemenea. Vin la pachet. Hai sa vedem ce scrie, spre exemplu, Iacov:
„Căci, dacă păcătuim cu voia, după ce am primit cunoştinţa adevărului, nu mai rămîne nici o jertfă pentru păcate, ci doar o aşteptare înfricoşată a judecăţii, şi văpaia unui foc, care va mistui pe cei răzvrătiţi. (Iacov 10:26-27)." – De ce asteptare infricosata? De unde foc? Ce mistuire? Oare nu intra si asta in conflict cu ce spui tu mai sus?
„ Cine a călcat Legea lui Moise, este omorît fără milă, pe mărturia a doi sau trei martori. Cu cît mai aspră pedeapsă credeţi că va lua cel ce va călca în picioare pe Fiul lui Dumnezeu, va pîngări sîngele legămîntului, cu care a fost sfinţit, şi va batjocori pe Duhul harului?" (Iacov 10:28:29)
Si mai scrie in continuare:
„Căci ştim cine este Cel ce a zis: „A Mea este răzbunarea, Eu voi răsplăti!" Şi în altă parte: „Domnul va judeca pe poporul Său." Grozav (phoberos – teribil, infricosator) lucru este să cazi în mînile Dumnezeului celui viu!"
„Am putea să spunem despre el acst lucru dacă ar chinui pe cineva veşnic din cauza câtorva decenii trăite în păcat." – Dar daca Dumnezeu ar ierta pur si simplu, am mai putea spune ca este drept? Bineinteles, faptul ca Dumnezeu, in dragostea Lui, deplange alegerile unora, nu anuleaza dreptatea si sfintenia Lui. Dumnezeu nu „chinuie" ci ne-a oferit alternativa pentru mantuire. Daca eliminam consecinta, atunci nu mai ramane nici o motivatie pentru ascultare fata de El! Fac ce vreau, resping oferta Lui, oricum toti mergem la un loc, nu-i asa?
„De fapt, însuşi Dumnezeu ne spune că dezaprobă astfel de practici (Ieremia 7:31)." Imi pare rau, dar la asta am ras copios. Ma rog, pe langa amaraciunea ca te lasi inselat cu astfel de lucruri usurele. Comparatia nu se aplica deloc! Dar, ca sa vezi cat de copilaroasa e analogia, fii atent ce s-a intamplat in Levitic:
„Fiii lui Aaron, Nadab şi Abihu, şi-au luat fiecare cădelniţa, au pus foc în ea, şi au pus tămîie pe foc; şi au adus astfel înaintea Domnului foc străin, lucru pe care El nu li-l poruncise. Atunci a ieşit un foc dinaintea Domnului, i-a mistuit şi au murit înaintea Domnului" (Levitic 10:1-2)
Dragul meu, iadul si raiul sunt cat se poate de reale. Nu ai decat supozitii menite sa induca in eroare, nici un exemplu concret legat de inexistenta lor. Tu ai spus ca Biblia spune asta – iar eu nu gasesc nimic in acest sens in Biblie. In schimb, pasaje ca 2 Corinteni 12:2-4, Matei 8:11, Apoclipsa 19:1, Matei 10:28, Luca 12:5, Matei 25:46, Daniel 12:2, si un mare etc. ne spun cu totul opusul. Daca mai ai si alte argumente te rog sa le comunici.
Pana una alta, inchei cu un citat din Domnul Isus. El i-a spus talharului de langa El:
„Adevărat îţi spun că astăzi vei fi cu Mine în rai." Raiul e un loc acolo, daca te uiti la traducere (paradeisos – parc, paradis, eden) si sensul este „adevarat iti spun, astazi, ca vei fi cu mine in rai" (virgulele si ordinea vin la pachet cu traducerea – nu sunt luate din original).
Salut. Din câte observ ai avut ocazia să înveţi cum să te exprimi ca să pară convingător. Dar pentru a fi într-adevăr aşa e nevoie nu numai de expresii ce transmit forţă (Exemplele pot continua mult si bine), ci şi de argumente logice.
În toate versetele pe care m-i le-ai adus, sunt de acord că se vorbeşte despre o pedeapsă, chiar mistuirea cu focul. Dar un lucru la care vreau să-ţi îndrept atenţia: Ele spun că cei răi vor fi arşi, dar existenţa iadului pretinde ca ei să sufere permanent.
În ce priveşte existenţa sufletului nemuritor, dacă citim Geneza capitolul 2 observăm că Adam a devenit un suflet viu după ce a fost creat, nu se spune că a primit un suflet. Şi dacă nu eşti de acord cu asta, spune-mi: Unde a ajuns sufletul lui Adam după moarte? În rai sau în iad?
Draga Sviri,
Dincolo de mine gandul de a ma pierde intr-o polemica inutila cu tine, cu atat mai mult cu cat raspunsul vine ca o gluma nesarata si fara legatura cu ce am scris mai sus. Dar nici nu te pot lasa in confuzia evidenta de la acest moment. Te rog sa recitesti discutia dintre noi si sa judeci singur cine a adus argumente logice - dar si biblice.
"În toate versetele pe care m-i le-ai adus, sunt de acord că se vorbeşte despre o pedeapsă, chiar mistuirea cu focul." - Uite, vezi de ce avem o problema? Si nu ma refer la eroarea gramaticala, i se intampla oricui la tastare. Dar tu nu doar ca nu poti iesi din versetele scoase din context si rastalmacite cu care ai fost inarmat pentru a "demonstra" un neadevar, dar tu si citesti pe diagonala, pe sarite, fara sa intelegi. Vrei un exemplu? Pai uite, Apocalipsa 6:9-11, verset la care am facut referire. Unde scrie acolo ce spui tu de foc? Ce am scos in evidenta cu el?
„dar existenţa iadului pretinde ca ei să sufere permanent." – Corect! De aceea Domunul Isus descrie focul ca fiind „vesnic". Fii atent: „Apoi va zice celor dela stînga Lui: „Duceţi-vă dela Mine, blestemaţilor, în focul cel vecinic, care a fost pregătit diavolului şi îngerilor lui" (Matei 25:41). In Matei 3:12 avem""focul care nu se stinge": „Acela Îşi are lopata în mînă, Îşi va curăţi cu desăvîrşire aria, şi Îşi va strînge grîul în grînar; dar pleava o va arde într'un foc care nu se stinge.".
Mai sunt si alte exemple, daca le vei cauta, ca sa nu ma mai acuzi de "expresii ce transmit forta" (apropos, sunt psiholog la baza, am lucrat si in PR, as putea manipula dar NU imi sta in caracter sa trec dincolo de adevar). Deci, te rog sa citesti: Marcu 9:43-49, Luca 16:23-24, 2 Tesaloniceni 1:9 sau Apocalipsa 14:10-11. Poti continua cu Apocalipsa 20:10, Matei 25:46. In Vechiul Testament ai Daniel 12:2, unde se spune: "MulTi din cei ce dorm in tarana pamantului se vor scula: unii pentru viata vecinica, si altii pentru ocara si rusine VESNICA." Acolo termenul folosit este עלם עולם (eternitate)
Explicatia de la sfarsit este tragicomica. Logica ta este de genul a"daca nu accepti ca 1 plus 1 nu este egal cu 3 inseamna ca 2 inmultit cu 2 egal cu 5…"
Creatia are loc in doua faze, descrise clar. Mai intai este format trupul, din tarana – pamant ('ădâmâh), cum ai zis tu. Dupa aceea Dumnezeu „i-a suflat în nări suflarea de viata". Termenii de aici sunt „neshâmâh" (tradus prin vant, suflare si atentie "duh") si „khah'ee" (viu, viata, etc). Rezultatul din contopirea celor doua este, atentie, faptul ca omul devine un „suflet viu". De aici apare, cred confuzia ta, avand in vedere faptul ca, bieti si saraci in cuvinte, folosim termenul de "suflet" intr-un mod destul de generic destul de generic. Duhul omului pastreaza cu el tot ansamblul.
Daca treci prin toata Biblia (apropo de a nu scoate din context si de a avea o imagine de ansamblu) vei vedea ca termenul „suflet" este tradus pentru a descrie lucruri diferite. In VT termenul „nepes" (Isaia 5:14) – gatlej, suflare – actul respiratiei, semnifica un act, o stare (nu un lucru) – puterea care da viata unui corp, dar mai apare si pentru a desemna o fiinta vie (Geneza 1, 20; Geneza 2, 7.19; 9,10; Levitic 17, 11 – in combinatie cu cuvantul „viu"). Ai situatiile in care termenul desemneaza omul ca intreg (Psalm 19, 8; 23, 3; Psalm 97, 10; 121, 7) dar si viata insasi (Iov 12, 10; Ezechiel 18, 4). In fine, termenul este folosit si ca pronume reflexiv. Diferentele de interpretare / traducere a termenului suflet se regasesc si in NT. La fel, avem termenul suflet folosit in diferire contexte si interpretari (gr. psuchē). El desemneaza ceea ce tine, ce poarta viata (Faptele Apostolilor 20, 10; Apocalipsa 8, 9), viata insasi (Matei 2, 20; 20, 28; Ioan 10, 11.17; Faptele Apostolilor15, 26; Romani 11, 3), etc.
Observ ca de la data raspunsului meu si pana acum ai tot fost activ. Ma intreb daca asta a fost tot ce ai putut sa dai sau daca doresti sa continuam dicutia in scop de a te lamuri cu privire la adevar – caz in care sunt mai mult decat bucuros sa iti stau la dispozitie.
Sunt de acord cu tine în ce ţine de dezbaterile inutile. Având în vedere totuşi că eşti disponibil să discuţi pe această temă, aş vrea să aflu părerea ta la unele întrebări ce au legătură cu subiectul discutat.
1. De ce a creat Dumnezeu omul pe pământ?
2. De ce crezi că Dumnezeu i-a implantat, dacă putem spune aşa, lui Adam un suflet nemuritor
3. Întrebare care ţi-am mai pus-o: Unde a ajuns sufletul lui Adam după moarte?
Îţi pun aceste întrebări din dorinţa de a înţelege mai bine punctul tău de vedere în această privinţă. Mulţumesc anticipat.
Cred ca punctul meu de vedere conteaza mai putin. Ma refer la speculatiile spre care, in mod evident, esti orientat. Este important ca lucrurile pe care Dumnezeu ni le-a comunicat negru pe alb sa le intelegem corect. Sper din toata inima ca divaghezi de la subiect doar pentru ca ai inteles.
"1. De ce a creat Dumnezeu omul pe pământ?" - Cred ca nu astepti un raspuns exhaustiv. Cel mai simplu raspuns este: asa a decis El.
"2. De ce crezi că Dumnezeu i-a implantat, dacă putem spune aşa, lui Adam un suflet nemuritor" - Intrebarea este prost pusa. Imi place modul in care CS Lewis explica dilema: "Tu nu AI un suflet. TU ESTI un suflet. Tu AI un trup". Pentru ca trupul, fara acea farama de Dumnezeire, nu era decat o forma fara viata.
"3. Întrebare care ţi-am mai pus-o: Unde a ajuns sufletul lui Adam după moarte?" - Indiferent de ceea ce cred eu, nu putem decat specula pe tema asta...
Cum a menţionat deja, sunt sincer interesat de felul cum a-i răspunde la aceste întrebări.
Sincer să fiu sunt surprins de ceea ce ai spus la a treia întrebare: "nu putem decât specula pe tema asta".
Întrebarea mea este: De ce ar trebui să speculăm dacă Biblia susţine existenţa unui suflet nemuritor? De obicei se speculează când nu există dovezi clare...
PS: Mulţumesc de corectarea gramaticală de la celălalt răspuns.
"Mulţumesc de corectarea gramaticală de la celălalt răspuns." - Cu placere. Imi permit sa fac una si aici, daca te ajuta. Pentru ca, pana la urma, nu putem emite pretentii cu aroganta si superioritate daca suntem certati cu cartea. Prin urmare, este "ai raspunde" nu "a-i raspunde".
"De ce ar trebui să speculăm dacă Biblia susţine existenţa unui suflet nemuritor?" - Eu nu ma (mai) mir ca nu pricepi, asa ca o sa cobor nivelul. 
Prietene, daca ma irita ceva, dupa cum spuneam, este aronganta nedublata de aplecarea catre studiu sau de apelul la un minumum de logica. Din nefericire ti-ai format o intreaga teologie, explicata prin cateva versete scoase din context, iar cand partenerii de discutie intra in detalii, faci apel la astfel de lucruri paralele (de discutie). OK, speculatia se refera nu la faptul ca sufletul este sau nu nemuritor ci ca Biblia vorbeste despre eternitate cu doua destinatii... diferite. 
"De obicei se speculează când nu există dovezi clare..." - Corect. Dar nu prezentam dovezile legate de varza la discutia despre cartofi. Right?
Vreau să-ţi spun că aici nu este vorba nicidecum de varză şi de cartofi. Şi nu cred că e vorba de a coborî nivelul; cred că aici e vorba de o ridicare. Nu am pus acele întrebări cu scopul de a evada de la subiect. Părerea mea este că cineva care spune că omul are un suflet nemuritor trebuie să fie capabil şi să explice MOTIVUL pentru care l-a creat Dumnezeu în acest fel. Până acum văd că eziţi să-mi răspunzi la aceste întrebări, care nu sunt paralele subiectului, ci au legătură directă cu el. De ce oare?
Repet: vorbesti paralel cu subiectul. Trebuie sa iesi din cele 5 versete la care ai fost invatat sa te limitezi.
Dramatic,sa nu uiti lanterna si ventilatorul cand mori
gandeste logic, nu exista rai, iad, zeii, totul e creatia omului e asa greu observat
Pe viitor, te rog nu te lega de credința celorlalți.
Ce incearca omul sa iti scoata in evidenta este ca FOCUL sau INTUNERICUL sunt termeni folositi de noi. Dumnezeu nu are poarta aia celebra la care te asteapta Sf. Petru. Pentru ca poarta este creata de om si nu de Dumnezeu. O forta divina nu are nevoie de aripi sa zboare, o forta divina nici macar nu zboara. O foarta divina nu are nevoie de sabie de foc sau ak47 sa ma omoare pe mine. Incearca sa iti explice ca esti mult prea orb si crezi cu desavarsire in acest cancer numit RELIGIE. Creatia unor minti bolnave pentru indoctrinarea si manipularea maselor.
http://imageshack.us/photo/my-images/339/64541731.jpg/
Iar cat despre intrebarea ta e penibila.
Focul produce o durere fizica.
Cand mori se presupune ca partea spirituala este desprinsa de partea materiala.
Deci ce durere mai poate sa provoace focul tau nemarginit daca partea materiala nu mai exista?
Daca tu consideri ca religia a omorat oameni trebuie sa precizezi ce religie si ce oameni au aomorat. In rest taci ca emiti numai prostii.
Eeee daca ai fi gandit un pic ai fi ajuns la multe cunostinte. De exemplu : Iadul si raiul au suprafata. CINE O DA? raspunsul este : NOI. SI noi suntem cei ce nu vedem iubirea Lui si o interpretam ca pe intuneric.De exemplu daca vezi lumina soarelui sau a unei bombe atomice orbesti (adica totul devine intuneric). Asa e si atunci. fii tu bun si fii cu inima la Hristos. Spovedeste te si ai sa te cureti. Altfel ai sansa sa vezi si sa nu vezi in acelasi timp Lumina.
PS: la nemarginire se refera la timp. Care oricum nu exista decat pentru noi.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
