Pentru cei care spun ca Dumnezeu este acelasi pentru fiecare religie, de ce te-ar pune Dumnezeu sa ucizi cat mai multi oameni de alta religie ca apoi sa fii rasplatit dupa moarte(exemplu: islmaistii extremisti), iar in alte religii el iti spune sa-i ierti pe cei ce ti-au gresit?

Exista un singur Dumnezeu adevarat care-i instruieste pe oameni la fel prin intermediul Bibliei si care nu-i de acord cu faptul de ati ucide semenul.Matei22:39,Romani12:17-21

Și în biblie scrie destul de explicit să omori oamenii care cred în alți zei, asta e valabilă în orice religie doar că numai extremiștii o aplică.

De ce este acest Dumnezeu adevaratul? Doar ca este scris in Bilbie sau ca tu te rogi la el?
P.S. In VT Dumnezeu nu avea probleme cu crima, ba chiar instiga si omora.

Dumnezeu interzice crimele, dar are obiceiul de a le face?Cum vine asta?

Dumnezeu i-a poruncit Israelului antic să poarte războaie ca să ia în stăpânire ţara pe care i-o desemnase ca moştenire şi ca să-i execute pe oamenii ale căror practici depravate şi al căror dispreţ faţă de adevăratul Dumnezeu l-au făcut pe El să-i considere nedemni de a mai trăi (Deut. 7:1, 2, 5; 9:5; Lev. 18:24, 25). Cu toate acestea, lui Rahav şi gabaoniţilor li s-a arătat îndurare, pentru că au dovedit credinţă în Dumnezeul israelitilor, Iehova (Ios. 2:9–13; 9:24–27). În legământul Legii, Dumnezeu a stabilit reguli privitoare la războaiele pe care avea să le aprobe, a stabilit cine putea fi scutit de serviciul militar şi a precizat modul în care trebuiau purtate aceste războaie. Acestea erau, într-adevăr, războaiele sfinte ale lui Iehova, ceea ce nu se poate spune despre războaiele purtate de naţiunile din prezent.
Situaţia s-a schimbat odată cu instituirea congregaţiei creştine. Creştinii nu se aflau sub Legea lui Moise. Continuatorii lui Cristos trebuiau să facă discipoli din oamenii tuturor naţiunilor; astfel, cu timpul, în toate naţiunile aveau să existe închinători ai adevăratului Dumnezeu. Dar de ce se angajează naţiunile în război? Vor ele să îndeplinească prin aceste războaie voinţa Creatorului pământului sau, mai degrabă, urmăresc anumite interese naţionaliste? Dacă adevăraţii creştini dintr-o naţiune ar lupta împotriva altei naţiuni, ei ar lupta împotriva confraţilor lor, împotriva unor oameni care cer ajutor aceluiaşi Dumnezeu. De aceea, Isus le-a poruncit continuatorilor lui să lase sabia deoparte (Mat. 26:52). Fiind glorificat în ceruri, el însuşi va trece în curând la executarea celor ce au arătat dispreţ faţă de adevăratul Dumnezeu şi faţă de voinţa sa. — 2 Tes. 1:6–8; Apocalipsa. 19:11–21.

Dumnezeu,pe nume Iehova, i-a poruncit Israelului antic să poarte războaie ca să ia în stăpânire ţara pe care i-o desemnase ca moştenire şi ca să-i execute pe oamenii ale căror practici depravate şi al căror dispreţ faţă de adevăratul Dumnezeu l-au făcut pe Iehova să-i considere nedemni de a mai trăi (Deut. 7:1, 2, 5; 9:5; Lev. 18:24, 25). Cu toate acestea, lui Rahav şi gabaoniţilor li s-a arătat îndurare, pentru că au dovedit credinţă în Iehova (Ios. 2:9–13; 9:24–27). În legământul Legii, Dumnezeu a stabilit reguli privitoare la războaiele pe care avea să le aprobe, a stabilit cine putea fi scutit de serviciul militar şi a precizat modul în care trebuiau purtate aceste războaie. Acestea erau, într-adevăr, războaiele sfinte ale lui Iehova, ceea ce nu se poate spune despre războaiele purtate de naţiunile din prezent.
Situaţia s-a schimbat odată cu instituirea congregaţiei creştine. Creştinii nu se aflau sub Legea lui Moise. Continuatorii lui Cristos trebuiau să facă discipoli din oamenii tuturor naţiunilor; astfel, cu timpul, în toate naţiunile aveau să existe închinători ai adevăratului Dumnezeu. Dar de ce se angajează naţiunile în război? Vor ele să îndeplinească prin aceste războaie voinţa Creatorului pământului sau, mai degrabă, urmăresc anumite interese naţionaliste? Dacă adevăraţii creştini dintr-o naţiune ar lupta împotriva altei naţiuni, ei ar lupta împotriva confraţilor lor, împotriva unor oameni care cer ajutor aceluiaşi Dumnezeu. De aceea, Isus le-a poruncit continuatorilor lui să lase sabia deoparte (Mat. 26:52). Fiind glorificat în ceruri, el însuşi va trece în curând la executarea celor ce au arătat dispreţ faţă de adevăratul Dumnezeu şi faţă de voinţa sa. — 2 Tes. 1:6–8; Ap. 19:11–21.

Nu ma intereseaza ce mi-ai zis, invata sa vorbesti fara sute de versete.

Deci ai confirmat ceea ce am afirmat eu.

Uite prietene, te rog sa imi raspunzi si mie la o intrebare, la care eu NU am putut sa gasesc nici-o explicatie care sa-l includa si pe Dumnezeu. Daca reusesti sa aduci o explicatie pertinenta, jos palaria.
Imagineaza-ti scenariul urmator din perspectiva unui Dumnezeu bun si iubitor.
O fetita de 6-7 ani se plimba prin parc. Vede o veverita moarta pe jos,la marginea drumului. Si ce crezi ca face? Face o fapta buna. Un lucru care este promovat de biserica,care apare si in cartile de religie pentru copii. Se duce la veverita si nu ii este frica sa o ia in brate. Din mila pentru ea ii sapa o groapa si o pune in ea. Cat de nobil,nu?
Nu este asa ca Dumnezeu ar trebui sa rasplateasca aceasta fetita ca in cartile de religie?
Dar ce se intampla? O, vai. Cateva zile mai tarziu zace la pat, avand ciuma bubonica, datorita veveritei. De ce?
Ei bine, afla tu crestinule ca aceasta poveste este reala.
De ce? Intrebarea mea este De ce? De ce?

Dumnezeu este Iubire

Iubire zici?
II Regi 6:6 –Cand insa au ajuns la aria lui Nachon, Uza si-a intins mainile sale spre chivotul Domnului ca sa-l sprijine, si s-a apucat de el, caci boii erau gata sa-l rastoarne.
7. Domnul insa s-a mainiat pe Uza si l-a lovit Dumnezeu chiar acolo pentru indrazneala lui si a murit el acolo langa chivotul Domnului.

Cu ce a gresit Uza? Daca chivotul se rasturna probabil l-ar fi omorat ca nu a avut grija de el. Uza a avut un motiv bun de a atinge chivotul, dar tot a fost omorat.

A facut neascultare pentru ca nu avea voie sa-l atinga -erau persoane desemnate- a vrut sa vada ce se intampla daca-l atinge

Exista un singur Dumnezeu. Dar fiecare il percepe altfel: islamistii cred ca razboiul e sfant, eronat bineinteles, din moment ce Dumnezeu inseamna Iubire. Dar nu poti obliga omul sa creada ce vrei tu. Daca eu vor asa, ca prin varsare de sange sa isi demonstreze credinta, cine suntem no isa ii judecam?

Conform Biblie Dumnezeu nu incearca pe nimeni si nu el cauzeaza suferinta. Iacov1:13Satan Diavolul este, de fapt, conducătorul acestei lumi.
Biblia spune în mod clar: „Întreaga lume zace în puterea celui rău" (1 Ioan 5:19). Această explicaţie este logică, nu? Lumea de azi reflectă personalitatea acestei creaturi invizibile care „induce în eroare întregul pământ locuit" (Revelaţia 12:9). Satan este plin de ură, de înşelăciune şi de cruzime. Acelaşi lucru se poate spune şi despre lumea aflată sub influenţa lui. Iată unul dintre motivele pentru care există atâta suferinţă.
Un al doilea motiv este acela că, în urma răzvrătirii din Eden, oamenii au moştenit imperfecţiunea şi păcatul, ROMANI5:12. Oamenii păcătoşi se luptă pentru supremaţie, ceea ce duce la războaie, oprimare şi suferinţă (Eclesiastul 4:1; 8:9). Al treilea motiv este acela că „toate depind de timp şi de împrejurări" neprevăzute (Eclesiastul 9:11). Întrucât lumea nu este condusă de Iehova, acesta e numele lui Dumnezeu, şi nu beneficiază de ocrotirea lui, oamenii pot suferi dacă se află în locul nepotrivit, la momentul nepotrivit.
Este mângâietor să ştim că Dumnezeu nu este răspunzător de suferinţa din lume. El nu este vinovat de războaiele, crimele, oprimarea sau dezastrele naturale care le pricinuiesc atâta suferinţă oamenilor. Dar trebuie să ştim şi de ce permite Iehova suferinţa. Întrucât este atotputernic, el ar putea să-i pună capăt.
Pentru a afla de ce permite Dumnezeu suferinţa trebuie să ne întoarcem în timp la momentul în care a început ea. Când Satan i-a determinat pe Adam şi pe Eva să nu mai asculte de Iehova, a apărut o problemă importantă. Satan nu a pus la îndoială puterea lui Iehova, deoarece chiar şi el ştie că Iehova are putere nelimitată. El a contestat dreptul lui Iehova de a guverna. Satan l-a acuzat pe Dumnezeu că este un conducător rău, făcându-l mincinos şi reproşându-i că îşi privează supuşii de ceva bun (Geneza 3:2–5). Satan a lăsat să se înţeleagă că omenirea ar duce-o mult mai bine fără conducerea lui Dumnezeu. Afirmaţia sa era un atac la adresa suveranităţii lui Iehova, a dreptului său de a guverna.
Adam şi Eva s-au răzvrătit împotriva lui Iehova. Cu alte cuvinte, ei au spus: „N-avem nevoie de conducerea lui Iehova. Putem stabili singuri ce e bine şi ce e rău". Cum putea Iehova să rezolve această controversă? Cum le putea el demonstra tuturor creaturilor înzestrate cu raţiune că rebelii nu aveau dreptate şi că modul său de a conduce era cel mai bun? După unii, Dumnezeu ar fi trebuit, pur şi simplu, să-i distrugă pe rebeli şi să creeze alţi oameni. Însă Iehova îşi făcuse deja cunoscut scopul de a umple pământul cu descendenţii lui Adam şi ai Evei şi voia ca aceştia să trăiască pe un pământ paradiziac (Geneza 1:28). Iehova îşi realizează întotdeauna scopurile (Isaia 55:10, 11). În plus, dacă i-ar fi distrus pe rebelii din Eden, controversa legată de dreptul lui de a guverna ar fi rămas nerezolvată.
Să ne gândim la următoarea ilustrare: Un profesor le arată elevilor cum să rezolve o problemă dificilă. Un elev inteligent se răzvrăteşte şi spune că metoda profesorului nu este bună. El susţine cu tărie că ştie o metodă mult mai bună, lăsând impresia că profesorul este incompetent. Unii elevi îi dau dreptate, răzvrătindu-se şi ei. Ce ar trebui să facă profesorul într-o asemenea situaţie? Dacă i-ar da afară pe rebeli, ce vor gândi colegii lor? Nu ar crede oare că elevul care s-a răzvrătit şi susţinătorii lui au dreptate? Toţi ceilalţi elevi din clasă şi-ar putea pierde respectul faţă de profesor, considerând că îi este frică să nu se descopere că n-a avut dreptate. Dar, să presupunem că profesorul îi permite elevului răzvrătit să demonstreze în faţa clasei cum ar rezolva el problema.
Şi Iehova a făcut ceva asemănător. Să ne amintim că la cele întâmplate în Eden au asistat milioane de îngeri (Iov 38:7; Daniel 7:10). Modul în care avea să acţioneze Iehova urma să aibă un puternic efect asupra acelor îngeri, iar, în final, asupra tuturor creaturilor înzestrate cu raţiune. Ce a făcut deci Iehova? El i-a permis lui Satan să arate cum ar conduce el omenirea. De asemenea, Dumnezeu le-a permis oamenilor să se guverneze singuri, sub influenţa lui Satan.
Profesorul din ilustrarea de mai înainte ştie că elevul răzvrătit şi cei de partea lui se înşală. Însă el mai ştie că, permiţându-le să încerce să-şi demonstreze afirmaţiile, toată clasa va avea de câştigat. Când se va vedea clar că nu au dreptate, toţi elevii sinceri se vor convinge că profesorul este singurul competent să conducă clasa. Ei vor înţelege, de asemenea, motivul pentru care profesorul îi va da afară pe elevii răzvrătiţi. În mod asemănător, Iehova ştie că oamenii cu inima sinceră şi îngerii fideli vor avea de câştigat văzând că Satan şi adepţii lui au dat greş şi că oamenii nu se pot guverna singuri. Ei vor învăţa un adevăr esenţial, ca şi Ieremia din vechime, care a spus: „Ştiu, DOAMNE, că soarta omului nu este în puterea lui; nici nu stă în puterea omului, când umblă, să-şi îndrepte paşii". — Ieremia 10:23.
Dar pentru ca timpul a demonstrat ca omul nu se poate conduce fara ajutorul lui Dumnezeu, El in curand va pune capat suferintei.Psalmi37:9-11