Pentru toti ateii (sunt invitati si cei de diferite confesiuni religioase)
Daca nu exista Dumnezeu,daca oamenii nu au suflete si nu exista o viata de apoi,atunci care mai e scopul moralitatii,evolutiei umane?
Adica ne chinuim sa progresam atata si totusi nu ne alegem cu nimic? Ce rost are sa te chinui sa realizezi si sa ajuti societatea daca va veni ziua in care nu vei mai putea sa vezi roadele muncii tale,o zi in care nimeni nu-si va mai aduce aminte,o zi in care din tine doar oasele devorate de viermi au mai ramas?
Ce rost ar mai avea sa te bucuri de viata,de trairi,sa iubesti daca intr-o zi tot la ce ai tinut (persoane) nu vor mai exista? Ce rost are daca vei muri si nu vei putea sa-ti aduci aminte de momentele placute?

Ateii sau necredinciosii tot spun chestii de genul :
"Decat sa crezi in Dumnezeu mai bine ai invata niste fizica si ai face ceva util"
"Decat sa astepti viata de apoi mai bine te bucuri de viata asta"
"Desi nu exista Dumnezeu nu inseamna ca nu trebuie sa fim morali"
Eu cred ca replicile astea-s extrem de ilogice.
Ce obligatie are omul sa faca ceva util societatii daca nu va primi nici o satisface sau doar una trecatoare?
Ce rost are sa te bucuri de viata daca nu vei mai fi ca sa o traiesti?
Ce rost are fii moral? Dupa ateii,noi am fi doar niste animale rezultate dintr-o evolutie random venita din praf stelar si un fulger care a lovit apa.

Acum nu stiu cat intelegeti din ce am scris, astept pareri.

O corectura: Oamenii NU au suflete ci SUNT suflete.
Geneza 2, 7. Domnul Dumnezeu a fãcut pe om din tãrâna pãmântului, i-a suflat în nãri suflare de viatã, si omul s-a fãcut astfel un suflet viu.
King James: 2:7 And the LORD God formed man of the dust of the ground, and breathed into his nostrils the breath of life; and man became a living soul. (2: 7 Domnul Dumnezeu a făcut pe om din țărâna pământului și a suflat în nări suflarea vieții. și omul a devenit un suflet viu.)

Daca nu exista Dumnezeu,daca oamenii nu au suflete si nu exista o viata de apoi, atunci care mai e scopul moralitatii, evolutiei umane?

desi in lipsa acestor lucruri, nu exista nici un scop, ce afirmatie eronata, sunt alte 5 miliarde de persoane care gasesc scop fara crestinism si multi fara a crede in viata de apoi,realitatea te contrazice

Adica ne chinuim sa progresam atata si totusi nu ne alegem cu nimic? Ce rost are sa te chinui sa realizezi si sa ajuti societatea daca va veni ziua in care nu vei mai putea sa vezi roadele muncii tale,o zi in care nimeni nu-si va mai aduce aminte,o zi in care din tine doar oasele devorate de viermi au mai ramas?

dar cine te pune sa te chinui? asta e realitatea omule,tu o poti nega cum o si faci

Ce rost ar mai avea sa te bucuri de viata,de trairi,sa iubesti daca intr-o zi tot la ce ai tinut (persoane) nu vor mai exista? Ce rost are daca vei muri si nu vei putea sa-ti aduci aminte de momentele placute?

omule alti isi vor aminti de tine,din nou repet negarea realitati nu inseamna ca tu ai dreptate,scopuri exista


Ateii sau necredinciosii tot spun chestii de genul :

"Decat sa crezi in Dumnezeu mai bine ai invata niste fizica si ai face ceva util"

"Decat sa astepti viata de apoi mai bine te bucuri de viata asta"

"Desi nu exista Dumnezeu nu inseamna ca nu trebuie sa fim morali"

Eu cred ca replicile astea-s extrem de ilogice.

pentru tine a isi folosi creierul este ceva ilogic, am inteles,, a crede in dumnezeu inseama a fi prost? a nu vrea sa cunosti, gandesti foarte ilogic

Ce obligatie are omul sa faca ceva util societatii daca nu va primi nici o satisface sau doar una trecatoare?
tu ce ai facut util societati?
Ce rost are sa te bucuri de viata daca nu vei mai fi ca sa o traiesti?
ce intrebare stupida, daca stii ca doar o data o traiesti nu e logic ca o apreciezi mai mult

Dupa ateii, noi am fi doar niste animale rezultate dintr-o evolutie random venita din praf stelar si un fulger care a lovit apa.

cum ai trecut de generala? serios, ce afirmi acolo sunt niste tampeni de rade si un copil de gradinita de tine

Pe scurt ai demonstrat ca cei credinciosi sunt niste ipocriti maxim.
Adica un credincios are niste reguli morale doar de frica unei pedepse divine sau ca sa primeasca ceva in schimb.

Pe de alta parte un ateu face aste pe "grasit" nefortat de imprejurari si fara sa astepe nicio rasplata divina.

Coboara putin din fanteziile tale si gandeste logic. Tu bei bere sau ti-o freci pe filme pornache pentru ca exista suflet si viata dupa moarte? Sau doar pentru propria placere? La fel e si in cazul altor lucruri pe care le faci. Le faci pentru a-ti fi bine, pentru placerea ta, pentru o viata, atat cat e, mai buna, nu pentru a-ti admira lucrarile dupa deces.

Referitor la moralitate, ea e un lucru relativ si s-a modificat de-a lungul timpului. Este doar o forma de protejare a societatii si implicit a individului. E la mintea prostului ca daca de exemplu crima n-ar fi pedepsita ar fi un pericol pentru viata ta, chiar daca poti ucide si tu la randul tau. Prin agreerea ca un comportament de genul asta are repercursiuni asupra calitatii sau duratei vietii tale, doar te protejezi si in acelasi timp si altii sunt protejati de posibilele tale actiuni de genul asta. Pana la urma viata e limitata ca timp si in general e bine s-o prelungesti cat se poate si s-o traiesti la un nivel calitativ cat mai bun.

Poti sa te muri oricand in padure.

Fiecare isi traieste viata dupa propriile convingeri. Daca tu nu te saturi cu viata asta si vrei ca totul sa aiba un rost atunci asa esti tu. Probabil ateii se multumesc cu viata pe care o au si nu au nevoie de un rost absolut a vietii pentru a trai. Pur si simplu nu isi pun problemele pe care ti le pui tu. Multi cand incep sa-si puna probleme de genul si se mai intampla sa fie si atei se sinucid si gata.

Cand omul bun moare e memorat in baza de date a lui Dumnezeu numita cartea vietii spre a fii readus la viata in viitor in carne si oase.

Ce legatura are zeul biblic cu moralitatea? Implicit, ce legatura are crestinismul cu moralitatea? Sa fim realisti, tie ti se pare ca crestinii sunt fiinte morale?

Oamenii au suflete, exista zei si nu în felul în care ii percepeti voi, în mod creștinește.
Yahve este o plasmuire, Isus Hristos este o invenție, raiul și iadul sunt invenții, conceptul de pacat este o invenție.

Menirea lor este de a subjuga.

Identifici o problema reala. Viata nu are sens, vine din neant si se indreapta spre neant. Este absurda. Albert Camus in Mitului lui Sisif ofera ca raspuns "pasiunea absurdului". Pe scurt, Sisif este eroul antic damnat sa urce o piatra pe un munte; de fiecare data cand piatra ajungea in varf, ea cobora iarasi la baza muntelui, Sisif trebuind sa urce piatra la nesfarsit in varf. Se observa ca supliciul lui este lipsa de sens a muncii sale. Camus concluzioneaza ca asa este si viata, fara sens si (uneori) chinuitoare. Apoi se intreaba ce il face pe Sisif sa nu se sinucida? Raspunsul este o pasiune si o bucurie absurda si pentru traiul sau. Putin masochista s-ar putea spune. E ca pasiunea pentru un sport la care pierzi mere; nu te gandesti la rezultat, pur si simplu te bucura actul in sine. Evident, Albert Camus foloseste un exemplu extrem si sumbru, ca si colegii sai existentialisti, dar mi se pare relevant. Acum voi incerca sa fiu punctual:
1. "Ce obligatie are omul sa faca ceva util societatii daca nu va primi nici o satisface sau doar una trecatoare?" - Nu o sa vin cu texte din Rousseau si sa spun ca oamenii formand societatea s-au angajat implicit prin contractul social sa asigure un progres constant. Nu vad nicio motivatie in asta. Daca esti fascinat de minunata calatorie a umanitatii care s-a ridicat din primate si mereu s-a dezvoltat, atunci ajungi sa o iubesti si sa te simti bucuros stiind ca poti aduce si tu un mic aport la o asemnea dezvoltare. E cum ai zis tu, "o satisfacie temporara", dar e singura de care avem parte. Nu trebuie sa te intrebi cine va aprecia ce ai facut tu (nu trebuie sa te raportezi la altii), fiind suficient ca tu sa te simti bine stiind ca ai facut-o. De pilda, ai copii nu te gandesti la ce satisfatie iti vor aduce sau cum o sa "cinsteasca" mai tarziu, tu doar faci tot ce poti pentru ei, fara sa speri la o recompensa. Gandeste-te la viata in mod hedonist ca la un act sexual. Nu il faci cu un scop, dar tuturor ne place.
2. "Ce rost are sa te bucuri de viata daca nu vei mai fi ca sa o traiesti?" De ce m-as intreba ce rost are bucuria mea? Daca te bucuri de ceva, te simti bine si atat. Imi place sa privesc un tablou sau sa asculta opera nu pentru ca are vreun sens, ci pentru ca imi da satisfacie.
3. "Ce rost are fii moral? Dupa ateii, noi am fi doar niste animale rezultate dintr-o evolutie random venita din praf stelar si un fulger care a lovit apa" De ce sa fii moral? Daca tu te simti reprezentat de un anume cod de etica, il adopti fara iti pui problema sensului sau (sensul lui e ca tu te regasesti in el). In schimb, acela care adopta un cod etic doar pentru a face pe plac unei idei religioasa, mi se pare un om trist si cu grave probleme. E la fel ca eronata idee de a face acte caritabile pentru ca "te vede dumnezeu". Caritatea nu se face pentru recompense!
Fulgerul care a lovit apa......Nu cred ca e nevoie de vreo explicatie pentru o asemenea absurditate si nu incerca sa generalizezi, daca un ateu subevoluat si grobian, care face un scop in viata din promovarea ateismului, crede asa ceva, nu inseamna ca toti o cred. Uite o curiozitate: ideea e veche si vine din ocultismul alchimiei. Alchimistii astia (mai aproape de vrajitori decat de oameni de stiinta) asta credeau si au facut si numeroase incercari. Probabil iti aduci aminte si de donctorul Frankenstein care tot printr-un fulger isi aduce la viata creatura. Mai multe nu iti pot spune despre acest subiect, dar vei auzi si absurditati mai mare de la alchimisti. Sa il intrebi pe "nenea savant" daca mai vorbesti cu el si cum se obtine aur din fier, ca m-ar scoate din multe probleme
In incheiere, amintesc ca putini pot sa isi asumne ca viata nu are un sens obiectiv (determinat din afara de religii sau filosofii) si de asta simt nevoia sa inventeze iluzii care sa le justifice viata.