Poate sa îmi răspundă Dumnezeu în vis? Mereu Îl întreb ceva personal despre viața mea.
Sau poți cumva vorbi cu Dumnezeu și El sa îți răspundă la frământările tale într-un anume fel? Cum pot sa Îl visez pe Dumnezeu?
L-ați visat vreodată pe Dumnezeu?
Ordonare:
După relevanţă
Eu l-am visat odata pe Iisus dar nu tin minte sa ma fi rugat pentru asta.Cand unul fin fii mei avea 5 ani a spus ca ar vrea sa il vada pe Iisus si l -am incurajat sa se roage pentru asta La scurt timp l-a visat si a spus ca avea o haina alba atat de srralucitoare ca abia putea sa il priveasca si ca i-a spus ca El e prima lui placere.
Răspunde
Răspunsul meu e nu. De ce nu? Pentru că nu există. De visat poate fi visat. Visele sunt legate de informațiile și preocupările omului. Omul când doarme creierul tot mai funcționează și probabil că face ordine în informațiile pe care le deține. Pentru asta trebuie să le verifice, să le asocieze să vadă la ce sunt bune, cum să le aranjeze, deci apar filmulețe care sunt legate de activitatea omului. Deci în general e ficțiune. Într-o asemenea ficțiune poate să apară și Dumnezeu, dar nu ca să răspundă la problemele omului. Doar așa ca personaj de ficțiune poate să apară și asta pentru că nu există Dumnezeu.
De unde știu că nu există? Din mai multe locuri. Una din demonstrații e asta: Cum e Dumnezeu? E bun, atotputernic și iubitor, inteligent, atotștiutor și a făcut tot ce există. Deci de unde avem purici și păduchi? I-a făcut Dumnezeu. Putea să facă Dumnezeu purici și păduchi? Avea de ce să facă așa ceva? Avea nevoie de purici și păduchi? Nu, deci nu i-a făcut el, deci nu a făcut tot ce există, deci nu există Dumnezeu.
Dumnezeu e atotputernic și iubește omul. Poate un Dumnezeu atotputernic să iubească omul și să îl lase în întunericul neștiinței și primitivismului să moară de boli, de frig, de foame, în accidente și în războaie? Evident că nu poate să facă așa ceva. Atunci de ce avem războaie, de ce am avut inchiziție, și sclavagism? Pentru că Dumnezeu nu există. Se zice că omul e păcătos. Putea face Dumnezeu după chipul și asemănarea lui un om păcătos, slab și neștiutor? Evident că nu, deci Dumnezeu nu există. Se zice că există un personaj malefic numit Satan, Dumnezeu a făcut tot ce există și știe dinainte tot ce va fi, așa scrie în poveste. Deci putea Dumnezeu cel bun, atotputernic și atotștiutor să-l facă pe Satan știind că e rău? Evident că nu, deci Dumnezeu nu există. Pentru un adevăr există dovezi. Pentru o minciună, fiind ceva fals nu există dovezi reale, doar false și atunci e nevoie de credință. Dumnezeu cel atotputernic și iubitor nu poate produce dovezi? E nevoie de credință în cazul lui? Evident că nu e nevoie de credință, dar realitatea contrazice bunul simț și atunci concluzia e că Dumnezeu nu există.
Un Dumnezeu atotputernic și iubitor trebuie să fie absent și să nu comunice cu omul? Nu e el Tatăl din ceruri? Ce fel de tată atotputernic și iubitor e acela care nu vorbește cu copiii lui și se ascunde de ei? Concluzia e Dumnezeu nu există.
Deci dacă nu există, nu mai e cazul să ne punem problema comunicării cu el. Dacă îl visăm sau nu asta e doar ficțiune, nu e nimic real și serios.
Mai bine nu mai amagi tu oamenii. Scrii prea multe baliverne fara folos. Persoana in cauza cauta un raspuns pozitiv si bine unul ca tine si il poate face sa se simta si mai descurajat. In fine, esti liber sa comentezi cat vrei tu. Probabil asta este scopul care ti l-ai ales tu si lupti cu tot dinadinsul sa demonstrezi oamenilor ca nu exista un Dumnezeu.
Răspunde Cel mai bun raspuns pentru toate e adevarul pentru ca ne face liberi. Altfel ne facem iluzii degeaba. Omul care a pus intrebarea cauta de mult adevarul. Mie nu-mi place sa fiu mintit si de aceea spun si eu adevarul asa cum il vad eu. Adevarul e unul singur, iar omul ar vrea ca adevarul sa fie unul bun. Minciuna poate fi frumoasa pentru ca e variabila si omul are de unde alege ce-i place si ce si-ar dori, numai ca e doar fantezie si nu duce la nimic bun. Cine gaseste adevarul de prima data merge pe drumul cel bun. Cine nu-l gaseste, poate trai toata viata in minciuna. Adevarul se gaseste mai greu. Minciuna e prezenta peste tot. Daca ai timp si poti, sau poate ca ai si facut-o deja, (omul a pus mai multe intrebari si poate ca ai raspuns acolo) poti sa-i dai si tu un raspuns bun si omul il va alege pe al tau.
Nu ai de unde sa stii chiar sigur ca un Creator nu exista.Ai fost de fata la aparitia universului, te-a informat cineva prezent acolo ca nu era picior de Creator pe-acolo, detii toata cunoasterea posibila? De unde stii sigur ca nu exista?
Zici foarte bine, dar exact argumentul ăsta e valabil și în sens invers și anume când spun că exista un creator.
Deci a spune că există un creator fără dovezi și același lucru a spune că nu există un creator tot fără dovezi nu are nici o valoare de adevăr.
Pe de altă parte creatorul de care se vorbește în scrierile religioase e înzestrat cu inteligență, voință, rațiune și chiar sentimente cum ar fi iubirea față de om.
În condițiile astea ne confruntăm cu o absurditate.
Un zeu atotputernic, inteligent, iubitor și nemuritor care a făcut tot ce există e imposibil să fie absent, inactiv, incapabil de comunicare cu omul și care pe deasupra să mai ceară și credință.
Credință în ce și pentru ce?
Zeul nu e nicăieri. Războaie și boli avem. Morți în cimitir avem.
Neștiință avem. Oameni veșnici avem zero bucăți.
Atunci în ce să credem? Într-o carte unde scrie că zeul care a făcut tot ce există a omorât toate animalele pentru că era supărat pe om și l-a chinuit pe Noe cu o arcă de domeniul fanteziei?
Ce fel de zeu e ăsta care face purici și păduchi, care nu e în stare să scoată 2 cuvinte și care e absent?
Ce m-ar determina pe mine să am încredere în așa ceva când totul e de domeniul absurdului?
Dacă zeul e absent, oricine poate spune ce vrea în numle lui sau a altuia. Așa zic și eu că după ce mori îți dau o viață veșnică pe care n-o vede nimeni niciodată. Ce valoare de adevăr are așa ceva? Zero. Și ți-aș da viață veșnică dacă aș putea fără nici o ezitare. La toți l-aș da dacă aș putea.
Deci credință nu am cum să am. E totul absurd, fals, în contradicție cu realitatea și fără dovezi.
De asta spun că nu există creator, pentru că mă gândesc la creatorul despre care se vorbește în scrierile religioase și acela 100% nu există.
Sunt și motive de logică care exclud un creator inteligent.
Un creator inteligent nu face nimic de care nu are nevoie.
Dacă iau natura sau Universul în calitate de creator, atunci lucrurile se potrivesc destul de bine.
Universul nu are inteligență, nu are sentimente, nu iubește omul, nu comunică cu omul, iar viețuitoarele apar doar ca un mod de aranjare a materiei și evoluează în timp de la simplu la complex.
Universul are nevoie de om? Poate iubi omul? Ce foloase are de la om? Deci omul apare ca orice viețuitoare în funcție de proprietățile materiei. Nu e voința cuiva că trebuie să facă oameni, pentru că nu are nevoie de ei.
Același lucru e și cu Dumnezeu. Ce nevoie are Dumnezeu de om?
De ce ar face Dumnezeu oameni?
De ce ar iubi Dumnezeu oamenii?
Nu există nici un motiv ca un zeu atotputernic să aibă nevoie de ceva sau să aibă sentimente pentru ceva de care nu are nevoie.
Mai zicea cineva că Universul vrea să se autocunoască și de aceea a făcut oamenii.
Ca să faci omul îți trebuie o cunoaștere avansată, deci dacă deja ai cunoaștere avansată pentru că ai fost în stare să faci omul, ce fel cunoaștere mai poți dobândi prin om când tu însuți ești mult peste nivelul de cunoaștere al omului.
Prin urmare apariția omului nu e generată de o necesitate sau de o dorință a unei puteri inteligente, pentru că nu avea de ce să facă așa ceva.
Mai merg o dată la purici și la păduchi. Făcea o putere inteligentă purici și păduchi? Evident că nu.
Toate viețuitoarele inclusiv omul sunt generate în timp îndelungat, nu pe loc și sunt supuse evoluției permanente. De asta avem de toate, inclusiv purici și păduchi și nu am apărut ca urmare a voinței cuiva.
Creatorul inteligent și mut e exclus din considerente de logică și de realitate.
Omul vrea să fie veșnic, să trăiască bine și e foarte bine că vrea lucrul ăsta, dar din păcate nu îl poate obține prin credință, pentru că nu are de la cine.
Dacă prin știință, cercetare și inteligență reușește să înțeleagă proprietățile materiei, atunci omul are șansă la o viață veșnică reală. La început probabil că va fi scumpă prelungirea vieții și vor avea parte de ea doar un număr restrâns de oameni.
Așa înțeleg eu lumea. Nu e încurajator, dar e realitate. Și nici nu e chiar așa de rău cu excepția despărțirii de cei dragi.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
