| RAY a întrebat:

Sincer si mie mi se par absurde intrebarile legate de dumnezeu
de ce? daca chiar te intereseaza sunt teologi,preoti care sasi raspunda la intrebarii, credinta cum cum spune cineva este cladita pe a crede in cea ce nu vezi, simnti etc desi discutile cu o persoana pe teme religioase sunt o pierdere de timp pentru ca baza credinteti nu sunt dovezile si doar a crede in divinitate, fiecare e liber sa creada in ce vrea, definiti voi credinta?

Răspuns Câştigător
| 4b a răspuns:

Daca n-ar mai fi pe site-ul asta intrebari de religie sau de filosofie, ar fi vai si amar

5 răspunsuri:
| MMihai a răspuns:

Vezi http://ro.wikipedia.org/wiki/Credin%C8%9B%C4%83
http://ro.wikipedia.org/......ioas%C4%83
http://ro.wikipedia.org/wiki/Categorie:Spiritualitate
http://www.credo.ro/credinta.php
http://www.sfaturiortodoxe.ro/credinta.htm
http://enciclopedie.citatepedia.ro/index.php?c=credin%FE%E3
http://www.credinta-adevarata.ro/
http://www.crestinortodox.ro/credinta/
http://dexonline.ro/definitie/credinta
CREDÍNȚĂ, credințe, s. f. 1. Faptul de a crede în adevărul unui lucru; convingere, siguranță, certitudine. ◊ Profesiune de credință = declarație publică pe care o face cineva asupra principiilor sau convingerilor sale. 2. (Înv.) Încredere (pe care o inspiră cineva). ◊ Loc. adv. În credință = într-adevăr. ◊ Expr. A-și mânca credința = a se comporta astfel încât nu mai inspiră încredere. (Înv.) A bea (sau a lua, a sorbi) credință (sau credința) = a gusta din mâncărurile servite domnitorului pentru a-l încredința că nu sunt otrăvite. 3. Fidelitate, devotament, statornicie față de cineva sau de ceva. ♦ (Reg.) Logodnă. 4. Speranță, nădejde. 5. Convingere despre existența lui Dumnezeu; mărturisire a acestei convingeri prin respectarea prescripțiilor bisericești; religie, cult. – Lat. *credentia.
CREDÍNȚĂ ~e f. 1) Încredere deplină în adevărul unui lucru; convingere adâncă. ~ în succes. ◊ Om de (bună) ~ persoană pe care te poți bizui; om în care poți avea încredere. A-și pune ~a în cineva (sau a se lăsa în ~a cuiva) a se încrede în cineva; a se bizui pe cineva. A-și mânca ~a a pierde încrederea tuturor. 2) Devotament față de cineva sau ceva; fidelitate. A jura ~. ~ conjugală. 3) Formă a conștiinței sociale în care realitatea este reflectată și interpretată ca fiind dependentă de ființe și forțe supranaturale; confesiune; cult; religie. [G.-D. credinței] /

| MMihai a răspuns:

Nu mi-a luat, tot răspunsul.
Ca să definesc eu credința, ar fi prea mult de scris.
Cred, dacă vreau să cred!
Fără alte explicații!

| mihaibrasov a răspuns:

Da, credinta inseamna a crede. Insa unii mai au nevoie si de dovezi. Lucrurile sunt insa oranduite astfel incat doar cel care crede mai intai va avea oricate dovezi doreste. Invers, functioneaza, dar rar, in momente de cumpana ale vietii.

| Kramerwalt a răspuns:

De ce sa intreb teologi,preoti sau eu mai stiu ce cand am Biblia, nu imi este greu sa gasesc acolo raspunsuri la intrebarile mele, nu inteleg de ce nu esti de acord cu discutiile dintre crestini, la fel cum doi fani ai fotbalului vorbesc despre echipa preferata, la fel avem si noi dreptul sa vorbim despre Dumnezeu.Cu cat studiezi mai mult cu atat de apropii de Dumnezeu.Iar credinta pentru mine este o floare ce o data sadita in inima ta va evolua si va tot evolua si nu se va ofilii nici o data!

| Vibrations a răspuns:

Dumnezeu e un fel de Moș Crăciun pentru adulți