A luat cineva pastile de la psihiatrie pentru atacuri de panică? Si-a revenit vreo cineva cu pastile? Va rog mult sa mă ajutați că trec printre o stare de anxietate, depresie, nu stiu cum sa o numesc, vreau sa-mi revin cat mai repede, incep munca și nu stiu ce sa fac.

Cere o trimitere de la medicul de familie si du-te la un psihiatru pentru un motiv simplu.
Profesia de terapeut la noi nu e reglementata aproape deloc deci sunt niste fenomene incredibile care practica, din aia in care nu ai avea incredere nici sa iti spele vasele. Si problema e ca aia in prostia lor o sa iti spuna ca o sa iti treaca cu midfulness si alte terapii care in practica sunt o vrajeala. Doar ca terapiile minune sunt cele pe care toti cei ca tine le cauta ca sunteti vulnerabili si vreti vesti bune.

Orice parere ai avea despre psihiatrii, aia macar au 6 ani de medicina in spate. O sa iti recomande medicatia doar daca e nevoie si nici atunci nu esti obligat sa o iei, oricum nu esti nici primul si nici ultimul om cu probleme care refuza medicatia.

Mergi macar la un control pentru diagnostic si roaga eventual psihiatrul sa iti recomande un terapeut, pentru unele cazuri se deconteaza terapia prin casa de asigurari deci sigur stie cei mai buni terapeuti din zona.

Am un istoric familial cu anxietate si depresie si ceea ce iti voi spune, te va scuti de problemele mari de care o sa dai, daca alegi sa ignori sfatul meu.
Bunicul meu a avut depresie si a luat tratament de la psihiatrie tinandu-se de el pana la capat. Insa el fiind stabilit la tara, s-a ocupat si de gospodarie, si treaba asta l-a ancorat in prezent, unde a fost concentrat pe munca ce trebuia facuta. Si asa el a scapat de depresie chiar intr-un timp foarte scurt ( undeva la vreo 6-8 luni de tratament ).
Pe de alta parte, mama mea a avut depresie cam toata viata ei, insa la vremea respectiva parintii ei nu stiau ce inseamna aia si doar credeau ca asa este ea, mai ciudata.
Timpul a trecut si depresia ei s-a mai micsorat, dar inca era prezenta in viata ei. Abia de la 25-26 de ani a aflat ca are depresie si a inceput sa ia tratament de la medicul psihiatru. Insa ea stand la oras, plus grija ei de a-si creste copiii, plus locul de munca, plus tulburarile ei de personalitate si gandirea ei care oscila intre posibilele griji din viitor si grijile din trecut, nu au ajutat-o sa se recupereze. Ei ii lipsea ceea ce bunicul meu avea la indemana, si anume, ceva care sa o ancoreze in prezent, pentru a nu se gandi prea mult la trecut si viitor. Si cum la oras ca femeie in anii 2000-2010 nu prea aveai ce face ( mai ales daca nu ai o cultura bogata in bagajul de cunostinte ), ea a continuat un stil de viata precar, plin de griji si pastile luate degeaba ( care si alea i-au mai redus din capacitatea mintala cu timpul ). Chestia e ca ea avea nevoie de un psihoterapeut care sa o ghideze cum sa-si traiasca viata. Ea nu a luat in considerare lucrul asta si la momentul respectiv, nici eu ( nestiind cat de important este un psiholog atunci cand duci o viata confuza si plina de griji ). Asa a ajuns ea acum la 50 de ani, cu internari la psihiatrie si mintea varza de la pastile.

Morala povestii: Degeaba iei pastile de la medicul psihiatru, daca tu cand ajungi acasa, repeti aceleasi greseli care te-au adus in starea asta. Mai intai mergi la niste sedinte de psihoterapie si vezi cam de ce ai tu nevoie, si abia apoi daca iti da trimitere psihoterapeutul, sa mergi la psihiatrie. E pacat sa te apuci de luat pastile tari care iti distrug gradual mintea, ficatul si rinichii, daca tu nu rezolvi problema de la radacina. Tratamentul de la psihiatrie, e doar pentru simptome, nu si pentru cauza problemei. Cauza find de natura psihologica, nu fiziologica.

E posibil sa nu ai nevoie de pastile. Primul gand cand ne confruntam cu stari coplesitoare este sa scapam cat mai repede de acestea, si de aici si refugiatul in pastile, pentru ca, efectul pare imediat, insa este temporar si trebuie mentinut.
Prima data, cum este recomandat, este sa incepi cu psihoterapeutul, acesta iti va putea examina conditia si daca este ceva ce il depaseste, ti-ar recomanda un psihiatru.