Bună seara, persoane care s-au vindecat complet de anxietate acută și agorafobie sunt? Dacă da, aștept răspunsuri.

Agorafobia e cel mai usor de tratat dintre toate formele de anxietate. Ce trebuie sa faci? Sa te expui! Sa te expui la situatiile care iti provoaca anxietate. Asta iti va zice si psihologul. Si tu alegi cum.
De ex: daca unui om ii e prica de paianjeni, eu pot sa aleg ori sa iau paianjenul si sa il pun direct pe el, ori sa il apropii incet, la 2 m, la 1 m, sa il atinga putin. Depinde de persoana ce fel de impuls ii trebuie.
Tu in primul rand trebuie sa gasesti cauzele anxietatii tale. Adica mai exact ti-e frica de moarte? De boala? De accident? De oameni? De ce ti-e frica?

Pe scurt, nimeni nu a facut infarct la 15 ani! Daca asta e frica ta, iesi si traieste-ti viata!

Hey! Eu sunt una sunt una din ghinioniste. Am scapat dupa 4 ani de chinuri. Am mers la psihilog, degeaba. M am ajutat singura ca sa zic asa. Mi am schimbat perceptia despre viata. Am realizat ca daca voi trai in frica, viata mea va fi un cosmar. Aveam niste dureri de cap groaznice cand faceam atacuri de panica. Ma gandeam ca mor. Si am realizat ca dupa fiecare atac ca totul e o frica inutila. Doar trecusem prin atatea atacuri si nu patisem nimic. Nu se intampla nimic! Trebuie sa ne traim viata. Sa nu ne fie frica de nimic. Multa sanatate si putere! Nu e imposibil!

Buna seara! Eu de mic am avut anxietate, mai ales frica se moarte. Cam de la 4-5 ani am inceput sa plang noaptea cand ma gandiam ca viata nu tine o eternitate si ca o sa mor intr-o zi! Cand am mai crescut tatal meu ma batea pana la sange si am inceput sa am frica cand vreun coleg sau alta persoana indrepta mana spre mine chiar daca nu dorea sa ma loveasca, imediat cand indrepta careva mana spre mine aparea un reflex de aparare. Cand am avut 15 ani tatal meu s-a spanzurat, treaba care nu ma prea afectat dar m-a facut sa constientizez cat de fragili suntem si ca murim pana la urma. La 16 ani am inceput cu drogurile, iarba prafuri, etc iar pe la 16 jumate am ajuns in spital de la niste prafuri dupa care am luat vreo 6luni medicamente pentru tensiune si anxietate si am mai continuat cu drogurile 2 ani traind in fiecare zi cu frica de moarte si sa nu ma atace c careva +o puternica depresie. M-am lasat de ele cam la 18 ani iar dupa cateva luni am si inceput sa lucru am fost dat afara din primul loc de munca dupa care mi s-a schimbat total personalitate. Atunci am fost hotarat sa ma schimb si scuzati-mi expresia dar am zis ca imi bag pla in toate si in toti si am reusit sa fiu cel mai buna din fabrica in care am lucrat si a disparut si anxietatea si frica de moarte s-a dus incetul cu incetul si daca mi-ar zice careva ca am cancer si ca o sa mor peste 2 zile nu m-ar afecta mai deloc. Am invins anxietatea ( imi era frica sa nu mor sau sa fiu atacat, sa o dau in bara sau alte treburi.) si depresia. De un an sunt agent de securitate si sunt perfect normal si in meseria me-a socializez cu o gramada de persoane si nu imi este frica de nimeni si nimic. Mentionez ca am 20 de ani acum cateodata vara mai iau pastile pentru tensiune doar, asta am capatato de la stresul din trecut. Deci medicamentele, drogurile, bautura sau alte prosti nu o sa ajute. Trebuie sa va gasiti o ocupatie care sa va place si sa va doriti sa fiti cel mai bun. Sa va bagati pla in oricine si orice, fiti relaxat si eventul incercati sa va invingeti frica, de expl cand mic imi era frica de de cutite ascutite, astazi si mananc cu ditamai cutitul am 3 cutite ditamai si un satar dar nu imi mai este frica de ele deoarece umblam cu ele sa imi inving frica, bine acum asta nu inseamna ca daca va este frica de prapasti va aruncati in ea sa va invingeti frica. Deci ce vreau sa zic este ca dumneavoastra singur trebuie sa treceti pe anxietate si cu frice care vin la pachet, fara mendicamnte si alte prostii! Incercati sa mergeti in excursi, conversati cu persoane, axativa pe locul de munca. Inainte imi era frica de persoane, sa converzes sau sa fac ceva gresit deoarece imi era frica sa nu o dau in bara si asta tine de anxietate, credeam ca toti sunt mai buni ca mine si ii priveam de jos, ei bine astazi nu prea am prieteni deoare ii privesc cam pe toti de sus si nu prea gasesc pe nimeni la nivelul meu. Nu imi este frica de nimeni si de nimic, si sunt cel mai bun in ceea ce fac si dorm linistit, va recomand sa faceti la fel si sa aveti in credere in dumneavostra si sa fa considerati o persoana buna si capabila la care nu ii frica nici de dra/cu.

Sigur. Când treci granița dintre maladie și propriul stil e ok. Ai grijă la gramatică.

Si eu am trecut prin așa ceva și m-am vindecat în mare parte. Acum toată viața mea s-a schimbat în mai bine. Dacă vrei, putem vorbi în privat despre cum am făcut asta. Ingrid Plettinckx este numele meu pe Facebook.