Am si eu intrebare ...care sunt sinomele infectiilor urinare si cum se trateaza? Vreau un raspuns rapid Plzzz si va rog sa nu faceti glume proaste Multumesc anticipat

Semnul major clinic este piuria (urina tulbure) la care se asociaza frecvent nevoia frecventa de a urina, desi vezica poate sa fi fost golita recent, usturimi, dureri in momentul mictiunii, uneori chiar urina cu sange, frisoane, uneori febra, dureri lombare, stare generala alterata. Se pot asocia greturi, varsaturi.
In toate situatiile, prezentarea la medic si efectuarea analizelor de urina si chiar de sange sunt obligatorii. In infectiile urinare de tipul cistitelor necomplicate, pe langa tratamentul medicamentos indicat de doctor, simpla hidratare, crestere a diurezei ajuta la eliminarea prin urina a bacteriilor si grabeste vindecarea. Odata cu depistarea exacta a agentului infectios care a produs imbolnavirea, tratamentul se face conform rezultatelor antibiogramei care indica sensibilitatea germenului.
Mai multe detalii aici: http://www.i-medic.ro/boli/infectiile-tractului-urinar

Disurie (adica te ustura cand urinezi), urina poate fi (nu neaparat) modificata la culoare (mai inchisa si laptoasa, nu transparenta asa cum trebuie). Se trateaza cu antibiotice gen: Norfloxacina, Acid nalidixic, Ceftriaxona. Utile sunt si Rawatin, Urinex, ceaiuri renale.

Unul dintre tratamente ar fi cu un ceai din plante medicinale, numit Urogal.
http://herbaway.ro/product/urogal/

Semnele infectiei de tract urinar sunt reprezentate de:
- durere si arsura la urinare (disurie)
- necesitatea imperioasa de a urina frecvent dar eliminand o cantitate mica de urina
- urinari dese si mici cantitativ (pierderea controlului eliminarii urinei)
- durere sau simtirea unei greutati in abdomenul inferior
- urina ruginie sau rozalie
- urina urat mirositoare
- urina tulbure
- durere in spate chiar sub cutia toracica sau pe o parte a corpului (durere in flanc)
- frison si febra
- greturi si varsaturi.
Unele persoane pot avea bacterii in tractul urinar fara sa prezinte orice simptom. Aceasta situatie este numita bacteriurie asimptomatica. Aceasta se regaseste in cateva situatii, cum ar fi in timpul sarcinii sau inaintea interventiei chirurgicale de tract urinar dar de obicei este neglijata daca nu apar simptome.
Alte cateva conditii severe, cum ar fi infectia vaginala sau iritarea vezicii cauzeaza simptomatologie similara celei din ITU. Medicul evalueaza sanatatea persoanei daca are unul sau mai multe din aceste simptome urinare, atitudinea terapeutica ulterioara depinzand in mare masura de istoricul bolii si de modul cum va raspunde la tratamentul pentru ITU.

La femeile cu infectii necomplicate de vezica urinara, durata tratamentului cu antibiotice este de trei zile. La domiciliu se recomanda consumul unei cantitati mari de apa si de alte lichide (ceaiuri, sucuri) favorizand astfel o diureza (urinare) frecventa cu golirea vezicii urinare de fiecare data. Nu sunt necesare alte analize daca simptomele se remit.
Antibioticele administrate oral (pe gura) sunt eficiente in infectiile rinichiului (pielonefrite), dar in unele situatii cand afectiunea este mai grava sau pacientul are senzatie de greata, neputand lua medicamentele pe cale orala este necesara o scurta internare pentru administrarea antibioticelor pe cale intravenoasa (in vena). Infectiile rinichiului (pielonefrite) sunt de obicei mai grave decat infectiile vezicii urinare (infectii ale tractului urinar inferior). Indata ce pacientul se simte mai bine poate lua antibiotice din nou oral timp de doua saptamani. Dupa terminarea tratamentului este necesar un nou examen de urina pentru a fi sigur de vindecarea infectiei.
Durata tratamentului antibiotic pentru infectiile de tract urinar poate fi mai lunga si sunt necesare analize suplimentare atat inainte cat si dupa tratament in urmatoarele situatii:
- gravide
- persoane peste 65 ani
- persoane cu diabet zaharat sau persoane imunodeprimate (imunitate scazuta)
- barbati: infectiile de tract urinar la barbati necesita de obicei una sau doua saptamani de tratament; sunt necesare si unele analize suplimentare si terapii specifice pentru problemele prostatei (prostatite) si pentru bolile cu transmitere sexuala (infectia cu Chlamydia Trachomatis sau gonoree).
Spitalizarea este obligatorie in cazurile unei infectii renale (pielonefrite) severe sau atunci cand infectiile vezicii urinare sau ale rinichiului sunt complicate de alti factori.

Imi trebuie pentru o fata de 12 ani