TPU.
De ce nimeni nu ma crede cand ma simt rau? Multi imi spun ca ma plang, ca ma prefac, etc. Dar eu chiar ma simt rau. Ba sunt pe stop, sunt racita sau ma simt rau din cauza stresului .

Sunt foarte stresata in ultima vreme.
Am ajuns cam alba la fata , care eu am tenul alb cu tente rosii pe la pometi...

Ma doare capul des si imi tiuie urechile, imi tremura picioarele. E foarte naspa senzatia. Eu numai stiu ce sa fac... Astia de la mine din clasa la 2-3 le pasa, nici macar "prietenei" mele . Diriginta cand ii spune o colega ca mi-e rau schimba subiectul, niciodata nu ma invoieste chiar daca sunt pe punctul de numai rezista. Mama e in strainatate, iar pe tata nu vreau sa-l ingrijorez ca si asa are destule probleme. Am fost la medicul de familie si m-a diagnosticat cu o lipsa de calciu cam mare. Iau tratament si e mai bine.
Ideea e ca scoala asta ma streseaza rau de tot , iar cand ma simt rau de ce oamenilor nu le pasa? Chiar asa, am ajuns intr-o lume in care daca omul iti lesina / moare (Doamne fereste!) in fata tu sa stai sa te uiti ca boul si sa spui "ah, se preface." ? Scuzati-mi limbajul, dar ... sper ca macar voi sa ma intelegeti .

Multumesc pentru orice raspuns, voi da fundita si vot.

Asa e lumea niciodata nu vei gasi pe cineva caruia sa ii pese de tine neconditionat in afara de parinti.In ziua de azi cand iti este rau tie altul se bucura ca nu ii este lui, pur si simplu asa e lumea nu ai cum sa o schimbi.
Asculta sfatul celorlalti si nu te mai consuma atat pentru ca iti faci rau tie.

Buna,
Intr-adevar simptomele pe care le ai sunt de la lipsa de calciu!
Sa te ti de tratamentul de la medic si ai sa vezi ca o sa fi mai bine!
Cat despre lume, am muscato si eu, din cauza lipsei de calciu, de care nu mi-am dat seama si nu am tratato la timp si din cauza stresului, am facut atacuri de panica, si la astea ai niste simptome pur si simplu penibile din punctul de vedere al unora, care nu au trecut prin asa ceva, de exemplu, frica de stat singur in casa, frica de mers pe strada, etc! Aproape nimeni nu m-a crezut nici pe mine, nici macar mama nu m-a crezut la inceput pentru ca erau niste simptome de-a dreptul penibile, spunea ea, pana cand am mers odata acasa si mi s-a facut rau si m-am plimbat cu ambulanta, apoi m-a crezut toata lumea!
Deci, stai linistita, nu esti singura care trece prin asa ceva, trebuie doar sa ai rabdare sa treaca, sa nu te mai stresezi si sa nu ii iei in seama pe cei din jururl tau! Sunt sigura ca iti este si dor de mama ta si ai vrea sa fie cu tine si poate ca si din cauza asta esti suparata!
Trebuie doar sa incerci sa nu te mai stresezi pentru ca strasul dauneaza si nu cred ca ai o varsta asa inaintata incat sa iti permiti sa te stresezi pentru orice maruntis, inca esti tanara, incearca sa te bucuri de orice si sa lasi stresul la o parte!
Multa sanatate!

Atentie mare la alimentatie : lapte,oua,carne,fructe si legume.Fa plimbari cu prietenele tale,mergi la un film,fa o vizita,orice iti pica bine. Poate ca ar tebui sa iei o vreme si niste vitamine ca sa devii fizic mai puternica.Ce sa faci cu oamenii, nu-i poti schimba! Daca ai reusi sa te apropii de biserica si l-ai avea ca prieten pe Isus, chiar nu ti-ar mai pasa de nimeni.Cand esti trista,spune o rugaciune, ajuta enorm si nu costa nimic.Eu asa am procedat,e drept numai in ultimii ani si de atunci nu mai stiu ce e teama, tristetea sau stresul pentru ca ma simt ocrotita.Nu te lasa coplesita de energii negative, incearca sa vezi intotdeauna partea plina a paharului.Si,crede-ma,sunt atatea lucruri frumoase in jur care pot sa-ti aduca bucurie si pace sufleteasca.Sa auzim de bine!

Buna.
Te inteleg perfect, si mie mi se intampla la fel.Doar ca eu am probleme gastro-intenstinale. Oricum, nu poti face nimic in legatura cu asta, poate doar sa-i tratezi pe cei din jur cu aceeasi moneda.Incearca doar sa nu mai dai atentie, pentru ca aceasta situatie iti face doar nervi si nimic mai mult.Detaseaza-te de nepasatori.