Poate e un fel de ancoră emoțională. Gen ai fost supărată/enervată în copilărie și te-ai refugiat sa mănânci/bei chestii acre.
Buna
La fel cum spune numA. Este o ancora emotionala.
Si eu din nefericire posedam acest refugiu insa era pentru dulce, foarte mult zahar. Imi amintesc cum atunci cand ma suparam pe mama, cand gresea ca si adult & parinte fata de mine, scotea dintr-un loc ascuns un dulce, care sa ma stimuleze sa redevin "vesela" si sa o iert.
Cu greu, nu de mult timp, am reusit sa ies rup acest mod. Inca ma mai refugiez asupra mancarii, dar am incheiat cu zaharul.