Există vindecare pentru mine? Am avut parte de o experiență foarte traumatizantă la vârsta de 11 ani din cauza mamei care a găsit "soluția perfectă" pentru a se asigura că nu mă voi speria la medic.
Într-o dimineață mama m-a dus la medicul de familie când aveam 11 ani. Era prima oară când mă duceam fără vreo problemă de sănătate și mi s-a părut dubios.
Mai dubios mi s-a părut când mi-a spus mama că pentru această "examinare de rutină" nu trebuie să mănânc sau să beau nimic dimineața.
Când am ajuns la medic am fost rugată să stau pe masă și să închid ochii. Apoi 4-5 asistente au început să mă țină foarte forțat de masă astfel încât să îmi poată recolta sângele. Așa este, la 11 ani am fost păcălită pentru așa ceva. M-am speriat atât de rău încât că nu au reușit să îmi recolteze sânge.
Chiar și la aproape 22 ani nu am scăpat cv de această traumă și uneori când sunt lângă foarte multe persoane langă mine îmi revine teama de acum mulți ani.
S-a procedat corect?

Înseamnă că nici la dentist nu mergi, să vezi acolo ce dureri când îți scobește măseaua Vaccinurile o să ți se pară fâssssss

Nu erai mica, nici mare. La varsta respctiva cred ca poti gandi lucid si iti poti da seama ce se petrece in jurul tau

Pentru astfel de vindecare -ai nevoie de curaj. Incearca sa ei 1 ac -mic- si prin miscare rapida -înțeapa 1 deget!

Trebuia să iti anestezieze mana pentru a putea apoi să ti recolteze sânge dar in trecut asa se proceda cu multi copii, nu doar cu tine. Stările astea de anxietate trec cu meditatie, în timp sau cu medicatie anxiolitica.

Una e un vaccin, care e intramuscular si dureaza 2-3 secunde si alta e cand ti se recolteaza sange...mai ales daca se folosesc mai multe recipiente si dureaza mult. Si eu am o oarecare teama de analize.

Nu e nevoie sa priveasca, poate sa intoarca capul si sa se gandeasca la altceva.

"Și din păcate în cazul meu nimeni nu este pedepsit pentru trauma suferită!"
Si cine ai fi vrut sa fie pedepsit?
Singurul vinovat e mama ta pentru ca te-a mintit. Doar nu ai vrea sa-ti pedepsesti mama...
Si eu am trecut printr-o experienta asemanatoare cand eram mic, doar mie mi s-a adus la cunostinta ce se va intampla (intr-o oarecare masura) si am incercat sa fiu cat se poate de cuminte. Cred ca aveam 7 ani. M-am operat de polipi. Nu am fost anesteziat. Mainile erau legate de scaun, si simteam fiecare ustensila care imi intra in gura. A fost oribil, ma durea in ultimul hal, oricat de obedient as fi incercat sa fiu la inceput, am avut o limita. Tipam, ma zbateam (cat puteam, pentru ca, dupa cum am mentionat, aveam mainile legate). A fost oribil. Nu stiu cum a reusit sa termine operatia sau cat de reusita a fost, dar peste cativa ani a recidivat problema si a trebuit sa ma operez din nou.
Nu imi e frica de operatii, dar tin minte ca nu am mai vrut sa trec pe langa locul ala o perioada

Pana la urma la ce cauti vindecare? Am inteles exista fobia cand te tin mai multi oameni sa intri in panica datorita acelei experiente. Insa cat de des te vor tine pe tine mai multi oameni in acelasi timp? Si nu e vorba de imbratisarile de drag la care nu ai fobie ci e vorba de aceea strangere a mai multor persoane sau chiar a uneia singure impotriva vointei tale care probabil nu se intampla des! Si da mama ta nu a procedat corect, insa nu o poti gasi vinovata pentru asta, ai grija doar sa nu faci acceasi greseala copiilor tai.

As putea spune cu foarte mare noroc ca nu ma panicheaza imbratisarile, ba chiar imi plac! Oh, cu siguranta! Nu numai ca NU voi proceda astfel in cazul copiilor mei dar cand vor ajunge la o varsta mai mare le voi povesti ce am patit, ca sa invete din experienta!

Anestezie pentru analize, pe asta nu am mai auzit-o

Cu anestezia nu-i de joacă!

Eu asociez înțepătura acului cu înțepătura unui țânțar. Asa mi se spunea când eram mic. Ba chiar mi se pare mai dureoasă mușcătura țânțarului decât a acului de seringă

E o cremă care se aplica la copii.

Nu erai mica deloc, si sunt de condamnat acele femei impreuna cu mama ta. Dar asa era pe vremea comunismului. Sau asa sunt si astazi oamenii care au trait cel mai mult in comunism.
Si ei, ca si tine, si cei mai multi dintre noi, suntem traumatizati, mai mult sau mai putin. Asa ca n-ai pe cine sa condamnai; pe niste nebuni? Cel mai rau este de aceia care au facut raul, si sustin astazi ca au facut bine ceea ce au facut.

Sa invatati din experienta mea sa NU procedati niciodata in asa hal cu vreun copil!
Credeti-ma pe cuvant ca orasul unde locuiesc pare si in anul 2019 comnunist! In special ca toate asistentele medicale din acest oras au aceasta mentalitate de a viola copilasii!

Chiar daca noi oamenii nu putem condamna, totusi, mama ta si acele femei nu vor scapa de condamnarea cerului. Niciun om nu are nici o scuza pentru raul pe care-l face.
Consider ca un om care nu stie sa-si faca prieteni proprii copii, sa nu de-a nastere la copii.

Intepatura tantarului nu ai cum sa o simti, ce te doare este umflatura de dupa intepatura.

Eu consider ca ar trebui sa nu mai fim atat de comunisti si sa ne respectam unii pe altii! Solutia care vi se pare cea mai usoara nu este intotdeauna cea mai buna!

Asistentele imbecile. Maica-ta sub orice critica. Ce mama draq, ma duceam si eu cand eram si mai mic sa imi ia sange si chiar daca uneori era oarecum dureros, toata lumea ma incuraja - inclusiv asistentele. Timpenie mai mare decat ti s-a facut tie nu imi pot imagina, sincer - cand vine vorba de dus copilul la medic. Geezus...

Asa este, mare mare greseala din care vor avea de invatat. Eu NU voi proceda in acest hal niciodata cu ai mei cand voi avea copii!

Copiii sunt destul de usor de "dresat" la multe chestii, trebuie doar un pic de rabdare.

Eu am făcut praf cutia de pastile din mana mamei mele de fata cu doctorița în cabinet și eram mai mica ca tine
treci peste fără resentimente

Nu!
In primul rand mama ta TREBUIA sa te pregateasca, sa iti explice ce urmeaza sa ti se intample ca toata lumea face asta si ca e pentru binele tau!
Si cea care ti-a recoltat sangele poarta o vina, probabil a facut-o mai agresiv...
Sa inteleg ca nu ai mai facut analize de atunci?

Exact, nu numai ca imi este teama ca experienta se va repeta dar simt in minte un pare pericol atunci cand sunt langa foarte multi oameni, de exemplu intr-un RATB plin.

Atunci erai o copila, acum esti femeie in toata firea!
Daca iti permiti cauta un laborator privat! Nu trebuie sate uiti la ac cand iti ia sange, dureaza cateva minute si o faci macar odata pe an! Evental daca ti se permite poti asculta muzica in casti in acest timp.
Doamne fereste de un accident si trebuie sa faci transfuzii de sange!
Depaseste aceasta trauma, cauta un specialist care sa te ajute1

E foarte greu de trecut peste traume ca cea a ei, sa fim seriosi. E usor de comentat de pe margine. Plus ca la ace organismul are o aversiune naturala. Eu la un moment dat m-am dus sa imi ia sange si m-a intepat de vreo 4-5 ori ca nu imi gasea vena. Ma intreaba daca mi-e rau, zic ca nu, ca incepusem sa ma enervez, dar nu imi era rau. Dupa aia am cerut un pahar de apa pentru ca ma cam luase cu ametzeala si frisoane, asta fiind o reactie a organismului independenta de psihicul meu. Eu nici acum nu am un stres cu acele si astea, insa ma enerveaza astia care nu imi gasesc venele si treburi. Ma duc sa donez sange, de exemplu, si e o tanti acolo care ma inteapa de nici nu simt. Pina apuca sa ma doara oleaca, deja e juma' de punga plina.

Usor de spus, aproape imposibil de indeplinit. Se pare ca trebuie sa treceti peste trauma pe care am suferit-o in copilarie ca sa intelegeti cum ma simt.