Nu pot sa mă accept pe mine însumi așa cum sunt,rău ar fi și să mă acept așa,însă toți din jurul meu sunt vorbăreți,oameni trecuți prin viață,ei sunt un depresiv fara nici o realizare în viața,mi-e rușine de rușinea mea, nu știu,ăștia toți stau bine financiar,sunt realizați.Un lucru mă deranjează enorm,mă macină că toți au poveștile lor dar eu nu prea am ce povesti că am umblat cu oameni de rahat și depresia m-a izolat complet,am stat numai în casa nu mai făceam ce făceam in urma cu câțiva ani când aveam ce povesti,mă simt penibil ce eu sunt și tăcut ca fire,nu timid rău dar tăcut,când consum alcool încep să mă schimb da nu vreau să ajung că toți din jurul meu, toți au vicii și na eu sunt diferit. Mi-o murit mama și m-am mutat in alt tara, la familie dar simt eu că se prefac că mă plac, pe mine simțurile rar mă trădează, de multe ori incep unii din ei sa caste că și cum nu ar fi dormit de 4 zile și imediat îmi dau seama că îi plictisesc și mă simt aiurea,deci eu cunosc puțin limbajul non verbal al oamenilor! Mătușa spune că mă va scoate in cluburi cu femei una și una, că va încerca să facă cumva să mă schimbe dar daca mă pune în situații de astea dificile mie îmi e jenă fiindcă le spune (mătușa) vezi asta e nepotul meu comportați-va frumos cu el,ea cunoaște oameni din toate clasele sociale,aparent are o influență incredibila asupra oamenilor! Dar eu mă simt prost că sunt conștient că acele persoane se prefac că mă vor placea,daca mă credeți și cei din familie se prefac că mă plac da vorbește mătușa cu ei dar când încep să caste când eu nu mai știu ce să zic îmi dau seama că nu mă vor acolo că îi plictisesc.I-am spus matusei tu încerci să mă schimbi sa mă faci mai "șmecher " dar daca nu va funcționa? Ea spune că va funcționa sigur! Sa am încredere.
Și acum sunt intr-o situație dificilă fiindcă tot am tendința să fug de oameni sa caut pretexte nu știu dacă e de la anxietate sau depresie acest lucru da mă termina, m-am saturat. Daca așa e firea mea și nu mă pot schimba ce naiba voi face? Că eu nu accept niste persoane care au mai puține studii școlare sa fie peste nivelul meu,mai ales că sunt ipocriți și perverși unii... Sunt singurul din familie care nu se poate integra niciunde fiindcă mereu sunt trist,mereu sunt negativist,de multe ori nu știu ce naibii sa spun să nu mă fac de râs că mătușa cunoaște numai oameni șmecheri,unul și unul nu ca mine depresivi fara nici o realizare.Pot eu vreodată să fiu ca ei? Daca era maică-mea in viață îmi era mai ușor plecăm acasă da acum daca mă duc sunt singur și nici nu mă prea omor eu cu munca ca sa mă descurc de unul singur, sunt sincer nu îmi place ipocrizia și nici nu am prieteni că sa zic că îmi va fi mai bine,adică toți au fost deșeuri de oameni! Deci oricum o dau nu prea e bine pentru liniștea mea sufletească,aici am de toate, nu îmi lipsește nimic,dar persoanele din jur se prefac că mă plac,mai schimba o vorbă cu mine dar asta fiindcă sunt puși de mătușa, că ea știe ce probleme am.
Eu unul nu mă pot accepta așa cum sunt și când stau între oameni mă simt prost în loc să mă simt bine, o iau de pe loc, o iau la sănătoasa
Uneori mă simt constrâns să socializez doar sa nu mă fac de râs ca mie nu îmi place să comunic.Ce vrea sa insemne aceste probleme pe care le-am menționat? Anxietate? Depresie? Ce problema am? O fi oare tulburare de personalitate schizoida? Tulburare de personalitate evitanta? In copilărie nu eram așa sa fug de oameni, o fi din cauza depresiei? Sufăr de depresie de 15 ani, deci e in stadiu grav! Am tot incercat sa le spun că depresia e o boala grava,ei spuneau să mă angajez că voi scăpa de depresie, credeți în așa ceva? Cum sa scapi de depresie daca lucrezi cu oameni care se prefac că te plac de dragul mătușii și nici eu nu ii suport, cum sa scap daca mereu aproape sunt trist, mai ales că mi-o murit recent mama?
Eu cred că sinuciderea e inevitabilă daca nu mă voi integra și schimbă 100% daca aveam 20 de ani mai ziceam dar am peste 28.
Ce dra.c.u sa fac sa fiu mai sociabil sa le schimb la ăștia părerea despre mine să mă placa cu adevărat? Sunt într-adevăr unele momente când sunt cat de cat ok, apoi din nou cad în depresie și evit oamenii, mereu depresia îmi bate la ușă și apare brusc chit că gândesc pozitiv apoi mă chinuie.

Exista posibilitatea sa fie anxietate. Ceva te-a facut brusc sa te schimbi,poate o vorba sau ceva gesturi ne la locul lor,poate moartea mamei,situația financiară diferita sau mai grea etc,cauze sunt multe.
E dificil să ieși din starea asta, stiu asta pentru ca si eu sunt cam aproximativ la fel, doar ca eu sunt considerată aroganta si scorpiei doar pentru ca nu ma pot acomoda in societate.Ce e nașpa in toata treaba asta e ca si lumea/societatea mai nou te face să te simti mai prejos.O dată cu trecerea timpului bani au urcat din ce in ce mai sus printre calitățile oamenilor si fitele si figurile sunt puse pe piedestal. Orcare om mai de rand se poate confrunta cu anxietate daca doar lucuri de genul are in jurul lui.
Asa ca, sfatul meu este sa nu te lasi fortat de împrejurimi si sa faci lucuri ce nu iti pica bine, pentru ca la un moment dat iti va face mai mult rau.Ma bucur ca ai un sprijin in mătușa ta, dar si ea la rândul ei trebuie sa inteleaga ca nu te poate duce la femei sau sa încerce să te integreze in societate ca pe un copil mic.Mai bine te-ar ajuta cu un sfat, cu o vorba, sa te asculte si sa te încurajeze in loc sa ti le pună toate pe tava.
Asa ca mai bine încerci si ceva de munca part time ca sa începi cumva sa socializezi si poate sa cunosti oameni noi, iar cand ai oportunitatea sa vorbesti cu cineva sa iti expui si recunoști problemele.O dată ce iti faci un/o prietena e foarte ok sa stie cu ce te confrunți si atunci nu vei mai fi considerat ciudat sau plictisitor.

Daca iti scimbi si modul de a fi, atunci te vei schimba in societate, niciodata nu este prea tarziu si mai bine oricand decat niciodata. Priveste o parte buna : nu ai 44 de ani si nu ai ajuns la varsta asta cu unele neimpliniri sufletesti. Am dat un numar aleatoriu, dar am aflat de persoane de genul la asemenea varste. Socializarea nu trebuie neaparat sa se produca daca nu te atrage, iar fortat nu este necesar sa vina sau sa incepi o conversatie. Poate ca asa esti tu, introvertit, si nu este nicio problema in asta. De depresie poti sa scapi daca iti ocupi timpul, deci nu este rau sfatul matusii tale, iar fiind la un job vei avea sansa sa intreti si o eventuala relatie cu o tipa care chiar te place. Pe TPU esti sociabil si asa ai putea sa fi si in realitate, dar probabil ca ai o bariera de complexe pe care fie o vezi sau nu. Doar presupun si este bine sa gasesti cauza, apoi rezolvarea, nici eu nu sunt perfect.

Angajarea în câmpul muncii ajută, chiar dacă nu rezolvă sută la sută problema.

Nu te mai gandi la ce bine o duc ceilalti si nu te mai compara cu ei, pentru ca fiecare e diferit, daca le asculti povestile tuturor o sa vezi ca toti au trecut si prin perioade mai grele in viata, nu esti singurul cu probleme.
Imi pare rau pentru pierderea suferita si inteleg ca iti e greu sa te atasezi sau sa ai incredere in persoane pentru ca ai suferit o trauma.
Spui ca pe tine simturile rar te tradeaza.Asa o fi,dar iti spun din experienta mea ca mintea ne joaca mereu feste.
Cel mai bine ai face sa vorbesti cu cineva lucrurile astea,nu pe TPU,in realitate si nu cu oricine,vorbesti cu cineva in care ai incredere,ai sa vezi cat de bine te simti dupa ce te descarci.
Spui ca nu prea te omori tu cu munca,ca te descurci singur.
Cum? Te ajuta cei din jur? E de inteles,familia e acolo sa te ajute,dar poate daca iti castigi tu banii tai o sa te simti mult mai bine pentru ca iti da o incredere in tine; pe langa bani e si sentimetul ca ai facut ceva cu mainile tale si cu capul tau.
De alcool nu are rost sa vorbim. Poate sa iti amorteasca sentimentele pe moment,dar ele revin dupa ce te trezesti si ai si mai multe resentimente.
Crezi in Dumnezeu? Pe mine asta m-a scos din depresie,credinta,daca crezi cu toata inima ceva,apoi ai sa vezi ca Universul ti se deschide ca o carte si incepi sa intelegi tot si sa nu iti mai pui intrebari ci sa faci lucruri,pentru tine,pentru ceilalti si sa ai multumiri, dar astea vin cu timpul, momentan cel mai bine este ca tu sa nu te mai judeci atat de mult, sa lasi gandurile astea de o parte si sa vezi si partea plina a paharului, intotdeauna exista.Esti tanar,inca poti sa faci multe,nu te descuraja.
Au fost multi care au cazut in depresie si s-au ridicat,au avut acel ceva in ei pe care nimeni nu ti-l poate oferi,nici psihologul,nici preotul,nici familia,nici prietenii.E scanteia aia care te face sa mergi mai departe,e ceva care te face sa te ridici,sa te scuturi de praf si sa iti reconstruiesti viata.
Sigur,te poti ajuta si de ceilalti,dar trebuie mai intai sa constientizezi si potentialul tau,pentru ca acum vezi negru,vezi intunericul, dar iti garantez ca exista o lumina la capat, trebuie doar sa nu te lasi condus de altii, sa stai in picioare, drept si sa nu te opresti niciodata din a visa.Nu ai nimic de pierdut daca visezi.
S-ar putea sa nu ai nimic la cap, sa-ti fi facut in cap filmul asta ca esti depresiv, adu-ti aminte si de momentele frumoase din viata, sigur ai avut.Incearca sa iti creezi din nou astfel de momente,du-te in lume,exploreaza,nu dormi.
Stii cum e,la urma urmei, faci cum stii tu mai bine.
Cel mai important, si poate si eu ti-am zis pe aici ce sa faci si o fi gresit, dar asta e de retinut:Sa nu te lasi influentat de vocile altora, mergi pe linia ta si fa-ti viata pe care ti-o doresti.
Stiu ca poti.

Ce mama naibii iti pasa de altii? De ce sa fii placut? Bă, omule, mai intai trebuie sa te placi pe tine, tu sa te iubesti, sa te faci fericit.
Fă-te naibii fericit și mergi mai departe! Pleaca intr-o vacanta, fa ce iti place tie cel mai mult!
Lasa sinucisul, ia și traieste, măi, omule, ca sunt atatea lucruri in viata de care sa te bucuri. Și las-o pe mama ta ca doar nu o sa traiesti vesnic și o sa te intalnesti candva cu ea.
Pune mana si munceste, iesi oriunde, cu oameni sau fara. Daca lasi mintea neocupata cu activitati, ea o sa gandeasca numai cacaturi.
Si eu am avut problema asta cu socializarea, nu imi placea sa vorbesc cu oamenii, ii evitam, imi faceam pareri proaste despre ei doar pentru ca eram eu incapabila sa comunic. Dar mi-am bagat picioarele si am inceput sa vorbesc și chiar nu e asa rau! Am gasit oameni deschisi, buni, care te asculta, chiar si ei s-au deschis fata de mine.
Si un ultim lucru, sa nu te mai intereseze de ce fac altii si de situatia lor, ca ei castiga mai mult desi nu au studii. Baiatule, in ziua de azi, iti trebuie cap si multa vointa, istetime, curaj, nu doar studii.
Stiu oameni care nu au studii si castiga de 10 ori mai mult decat mine. Asa, si? Ce ma freaca pe mine grija? Eu is multumita cu ce am. Ca poate altii nu au nici atat
Să-ti zic care e fericirea mea? O seara ploaiasa uitandu mă la un film, niste felii de pizza, pepsi, iubitul langa mine, un apel la mama si mamaie sa vad ce mai fac și atat. Simplu. Și inca ce fericita sunt. Tu nu prea stii sa te bucuri de ce ai

Roagă-te până te vei ruga cu adevărat, si citește Biblia.

Tu cumva divinizezi oamenii? Stii cat de putin conteaza parerea altora, care nu te cunosc si nici nu au cum (pentru ca doar tu te poti cunoaste) Cat de putin conteaza statutul social si banii? E doar o scurta perioada de timp in care sunt utili, apoi nu prea mai conteaza.
Oamenii sunt schimbatori, crezi ca ii poti multumi?

Pana nu demult si eu obisnuiam sa fiu asa, sa imi fie rusine cu mine, mai ales din cauza ca nu sunt sociabil, sa vreau sa fiu comunicativ, sa fiu extrovertit ca unii superficiali care vorbesc nonstop. Sa vreau sa impresionez vreo fata aratand intr-un anumit fel, vorbind asa, aratandu-mi statutul. Incercam sa capat o personalitate cat mai puternica. Ma simteam atat de penibil si rupt de realitate.

Pana la urma am reusit sa cunosc si oameni care se gandesc de doua ori inainte sa spuna ceva si fara logoree, fara sa se gandeasca cum sa se combine cu inca una, fara sa aprecieze banii mai mult decat merita. M-am simtit in largul meu, inconjurat de oameni normali.

Iar despre bani sa nu crezi ca schimba prea mult viata, poate schimba putin doar impresia altora despre tine (superficiali, fara experienta de viata). De fapt avem nevoie de adapost si hrana pentru a trai. Restul de bani sunt buni pentru evenimente neprevazute. Iar restul vietii se poate folosi pentru auto-cunoastere.

Pentru ce sa te sinucizi, ca nu ai ce au altii? Sunt lucruri de importanta vitala sau niste mofturi ale lor?
Stiu ca depresia da ganduri de sinucidere, dar depresia se poate trata.
Daca traiai cu vreo durere de netratat, care sa te faca sa te urci pe pereti si erai sedat permanent, nu aveai ce sa faci... dar tu ai depresie, se trateaza.

Dacă vrei să ai o viață mai interesantă și să ai ce povesti, pur și simplu încercă să fii mai spontan.
Din câte am văzut, ai zis că ai depresie, că nu te mai suporți...simplu,schimbă-te.
Știu că nu poți să te schimbi așa deodată, și știu că dacă ești o fire introvertită așa vei rămâne...nu zic să faci cine știe ce schimbare, doar încercă să fii puțin mai spontan, să te surprinzi și pe tine.
Și poți încerca totuși să te angajezi, nu e un lucru rău. Știu la început o să fie mai greu, dar așa înveți să socializezi, așa îți schimbi puțin rutina și în plus câștigi și bani.
Știu că poate o să te simți nașpa la început, în preajma unor persoane noi, sau persoane care ai impresia că te judecă... știu cum stă treaba cu anxietatea.
Știu că e greu să ai anxietate, dar nu o lăsa să intervină mereu în viața ta, pentru că o să te afecteze.
Nu mai sta și te văita ca o babă, aici pe TPU. Știu că, cauți suport din partea altor persoane, dar noi nu putem să te ajutăm...Adică nu putem să îți dăm un ajutor real, fiecare spune ce crede că e mai bine după părea și experiența lui.
E viața ta, tu te cunoști pe tine cel mai bine, tu știi cum să rezolvi problema...trebuie doar să ai voință și să încerci.
Și ar trebui să treci pe la psiholog pentru depresia aia.

Du te la psiholog Sau ar trebui sa invetisa nu ti ma pese de ceilalti

Https://xat.com/RoOnline? aici se rezolva depresia

Un psiholog bun te-ar putea ajuta mai ușor decat oricine de aici.

Salut,daca te sinucizi faua într-un mod nedureros (aruncate de pe un bloc(sa nu cazi in picioare), băgați o petarda in gura(minim 5g), împușcate(de preferat în tâmplă)...).Dar daca te sinucizi ce rezolvi? Un alt răspuns decât nimic ai? Eu zic că nu.A da, mai vream sa te felicit pentru anxiectatea pe care zici că o ai(eu inca mai lucrez la i-a).Eu zic că timiditatea și anxiectatea este un avantaj mai ales acum.Si,de ce vrei sa ai o poveste? Cu ce te ajuta? A, și dacă te sinucizi nu o sa schimbi nimic(și sunt destul de sigur că nu ajungi nici în rai nici în iad, asta îți spune un ateu)Deci hai capul sus...