Salut, am 17 ani si de 3 ani si jumate respir greu (cateodata) gen imi vine sa casc continuu,simt ca nu trag aer mult in piept,dar cand casc,chinuindu-ma sa casc,de cateva seri inainte sa ma pun in pat ma gandesc numai la rele,daca se intampla ceva cu cineva din familie,daca mor, daca da cineva peste mama, numai ganduri si ganduri rele si cateodata respiratie greoiae. Stau si ma intreb daca aveam ceva probleme respiratorii, se cunostea nu? Am aceasta lipsa de aer de 3 ani jumate, parintii mi-au spus ca totul e psihic si ca e in capul meu...va rog spuneti si voi ceva

Nu există ceva numai în cap, sau ceva numai în corp.
Corp și cap sunt o unitate.
Când n-ai cap, vai de picioare, când n-ai picioare, vai de cap, vai de capul tău!
Am spus ceva, sau nu?
Nu tu te gândești, gândurile te gândesc pe tine.
Așa că de azi începând eu îți propun să le gândești tu pe ele.
Mai întâi, tehnic.
Noi când ne abandonăm somnului, în mod obligator, ne scade vigilența. Pe strămoșii noștri îi mânca leul, pe noi ne mănâncă bau-bau.
Așa că dta seara te întâlnești cu strămoșii din tine, din mintea ta, care sunt acolo ca programe software, care îți spun că chiar în noaptea asta te papă Gaia, dacă nu te ascunzi.
Iar dta nu ai unde să te ascunzi, simți mirosul puturos de hienă care îți dă târcoale, gata să îți roadă oasele și să sugă măduva din ele. Iar acele softuri declanșează reacția de apărare formând gânduri, să îți aperi mama de exemplu. Te gândești să o aperi dar n-ai cum, că hiena dă târcoale, pute a hienă tot dormitorul lângă tine. Și din cauza acestei lupte interioare care se dă în capul tău, sunt afectați centrii nervoși care comandă respirația, începi să respiri greu.
Ce știu părinții tăi, ce știu medicii care îți dau calmante despre hiena de acum un milion de ani, care este încă implantată ca software moștenit de la strămoși, în capul tău?
Nimic, numai noi doi și lada de gunoi știm de ea.
Să ne ocupăm de ea. Să gândim noi, să nu o lăsăm pe ea să ne gândească.
Pentru că ea este un gând, o construcție interioară a creierului, noi trebuie să intrăm în creier, să ștergem această imagine.
Asta se poate face la clinica de psihiatrie cu electroșocuri, procedeu foarte violent care șterge imagini la grămadă, ucigând neuronii pe care este ea înregistrată.
Cu alcool sau medicamente de specialitate care rup legătura cu zona respectivă, dar strică totul la întâmplare pe acolo, otrăvind.
Sau cu cel mai blând mijloc, chirurgia cu cuvinte.
Cu cuvinte putem intra în creier să reparăm.
Cum?
Ce știe un neuron singur? Nimic.
Ce știe o picătură de magnet de pe micro cip?
Nimic.
Așa că vom schimba programele soft.
Trecem de la mesajul verbal în limba română, la limbajul codat de sub el, până ajungem în locul unde este înregistrat mirosul și imaginea hienei. Cum? Prin repetiție.
Ce să repetăm.
Ne este frică, combatem cu curaj.
Să repetăm seara de 25 de ori.
Curaj și încredere în mine.
Asta atât timp, până trece. luni de zile chiar!
Apoi încă pe atât, pentru consolidare.