| inloveforever a întrebat:

Scuzati categoria, dar am nevoie de ajutor! Help me! Acum ceva timp sufeream de anorexie, eram extrem de slaba si incepusem sa nu mai am ciclu. Am ajuns sa am si gastrita si o am si acum. Dar convinsa de familie si de toti cei dragi mie am inceput sa mananc variat, dar acum am dat-o in bulimie... Cand unt stresata, in mancare imi gasesc alinarea si mananc pana nu mai pot si apoi vomit. Am inceput sa iau ceva medicamente 5-HTP, care parca parca dau roade, dar tot mai vomit, doar ca nu atat de mult. Si acum sunt destul de slaba, am 1.63 si 51 de kg si in momenetele cand nu mananc ma gandec ca mi-ar sta bine cu mai multe kg in plus, dar cand mananc un pic mai bine, imi fac griji ca ma voi ingrasa dintr-o data si apoi vomit. Si chestia asta deja incepe sa se repete la nesfarsit. Si tot timpul ma gandesc la mancare. Spuneti-mi ce sa fac sa nu mai fiu asa! FUNDA :*!

Atenţie! Problemele de natură medicală sunt probleme serioase care necesită asistenţă/consult specializat. Sugestiile date de utilizatorii TPU au doar o valoare orientativă şi în nici un caz nu exclud consultul profesional medical. Prin urmare vă recomandăm să apelaţi la personal medical specializat atât pentru diagnosticare, cât şi pentru tratament.
4 răspunsuri:
| antimulte a răspuns:

Incearca sa mananci cate putin, o inghititura sau doua, si asta cat suporti tu de des. Nu manca o farfurie intreaga, mai ales daca nu iti este foame...

| abyssaria a răspuns:

Tu nu esti nici grasa si nici slaba. indicele tau de masa este considerat normal. Daca ai acele probleme cu mancare, este bine sa te duci la un nutritionist care sa te ajute cu o anumita alimentatie. Ai putea sa incerci si sa elimini stresul din viata ta.

| alincik900 a răspuns:

Un psiholog dar nu stiu de ce multi se tem de ei, incearca sa maninci fructe si legume mai multe si sa te ocupi cu ceea ce ti place si te face fericita.In ceea ce tine de greutate cred ca este ideala ai grija de tine si sanatatea ta.

| Mariiam a răspuns:

Şi eu am trecut cam prin aceiaşi chestie, minimul la care am ajuns a fost de 46 de kilograme, acum vreo două luni, iar lumea a început să arunce cu căcat în mine că arăt nasol, că-s urâtă, etc. Evident, nici mie nu-mi plăcea ce văd în oglindă: o burtă enormă care n-o să dispară niciodată, susţinută de două beţe înfipte în fund, că în urma regimului am rămas fără fund, ca un abis laughing Şi-acum mai număr caloriile, n-am scăpat de obsesia asta, dar m-am îngrăşat două kilograme să-mi stea măcar blugii mei preferaţi pe mine. Am fost obeză când eram mică, mă criticau toţi că sunt grasă, şi-am rămas cu ideea asta până în ziua de astăzi. Ar trebui şi tu să mănânci, dar să nu faci excese şi să respecţi un anumit orar. Eu tind să ard mai multe calorii decât consum.