Sunt trist.
Nu am putut trece peste un moment important din viața mea...
Ideea este că eu am avut un prieten când eram mic.Eram cei mai buni prieteni, aproape ca frații.
Dar el sa decis sa se transfere la o altă școală în clasa a 5 a.Eu nu vorbeam cu nimeni din clasa pe atunci înafara de el, deci mi-a fost destul de greu fara el.Inca de când a plecat eu m-am gândit la timpul pe care îl aveam împreună.Nu mai ținem legătura, eu as vrea, dar el nu mi-a mai timis niciun mesaj cu ce fac sau chestii astea în anii care au trecut.Eu țineam foarte mult la el și încă o fac, dar el nu e de aceeași părere cred.Am visat că m-am întâlnit cu el la mine la școală și m-a luat în brațe. Apoi m-am trezit plângând;(.
După ce a deraiat el din viața mea am inceput sa devin antisocial, acum am anxietate și mi-e greu sa cunosc alți oameni :, I
Nu dau vina pe el că am devenit așa dar acel moment când a plecat ma cam marcat.
Acum sunt in clasa a 8 a și am reușit sa îmi fac 3 prieteni din care 2 sunt falși dar pentru mine niciunul nu se compara cu cel care a plecat.
Am incercat sa iau legătura cu el prin clasa a 6 a cred și am regretat. I-am trimis mesaj cu ce face, cum o mai duce și mi-a răspuns cu mă duc la meditații pa ://
Nu spuneți ce a făcut rău că câteodată și eu fac așa când n-am chef de vorba.
Chiar daca vreau sa ii trimit ceva nu știu cum sa termin conversația. Ceva gen:Cf? BN tu? Și acum pauza.
L-am văzut odată și mi-a venit s mă vomit.
Credeți că ar mai trebui sa iau legătura cu el? Acum el are noi prieteni și din astea iar eu nimic.
Ce pot face sa trec peste asta?
Pun la aceasta categorie deoarece e vorba de sănătatea mea mintală.
Noi suntem băieți.Nu am sentimente gay la el ..Sentimente din alea de prietenie.adica când ți mult la cineva

Poate că față de cei străini ar mai putea exista expresia "mă duc cu meditații, pa"; dar între voi doi nu trebuia să existe asa ceva. Mai ales ca nu v-ati văzut și auzit de multa vreme. Poate că tu ai fost sincer în această relație, dar el nu. Măcar din respect te-ar fi întrebat "ce mai faci"; sau tot din respect nu ti-ar fi dat nici un răspuns. Răspunsul lui arată ce este in inima lui: o falsă prietenie de care tu nu erai conștient. Lucrul acesta există și între doi îndrăgostiți, atunci când unul iubeste prea mult, este orbit de dragoste, si nu mai vede falsitatea celuilalt.
Cu toate acestea, să nu-l urasti in inima ta. Asa este caracterul lui; asa a crescut. Sinceritatea ta față de el trebuia să îl schimbe; Dumnezeu i-a oferit prin tine ocazia ca el să renunțe la caracterul urât pe care îl avea si de care tu nu erai conștient; dar nu a făcut-o. Dar ce seamănă omul, aceea va si secera. A oferit falsitate, de ea va avea parte si el.
Să nu plângi după un astfel de om, dar nici să nu-l urăști. Caracterul lui îl face neplăcut si înaintea oamenilor, si înaintea lui Dumnezeu; si el nu va vedea cerul dacă nu se va schimba. Dar se va schimba el?
Nu te uita cu jind la prieteniile lui; nu este greu să ne imaginăm cât de false sunt si acestea. Sunt doar de suprafață; si cred că si el stie asta.
Nu, nu trebuie să mai iei legătura cu el din moment ce te-a respins. Este normal să suferi; va trece si aceasta; dar nu trebuie să mai iei legătura cu el pentru ca să nu te urască.
Sunt atât de multi oameni care nu stiu sa aprecieze sinceritatea semenilor lor. Ei tratează cu ușurătate relațiile când tocmai acestea ar fi trebuit să le fie acordată ce-a mai mare atenție. Pentru că omul nu poate fi fericit decât atunci când îl face fericit pe semenii lui.
Iar tu nu te astepta ca toti pe care ii numești prieteni să isi si deschidă inimile înaintea ta. Unii se văd mai presus decât altii; si din pricina acestei mândrii ei nu pot fi sinceri, si astfel nici nu pot fi fericiți si nu se pot bucura pe deplin de prieteniile lor.
Tu să nu fi ca ei. Fi sincer întotdeauna. Totuși, niciodată să nu le spui secretele pe care numai tu ar trebui sa le știi. Omul, oricat de prieten ti-ar fi, el nu este Dumnezeu ca sa i se permită accesul la ceea ce numai Dumnezeu ar avea voie. Prietenii trebuie sa stie ca noi suntem sinceri cu ei, dar ca ceea ce este al lui Dumnezeu se datorează doar lui. Căci pana la urmă omul este om, si într-o buna zi poate sa dezvăluie si altora ceea ce nu ai fi vrut. Trebuie ca in absolut toate lucrurile sa existe un echilibru. Fiecare din noi trebuie sa păstreze acest echilibru.
Numai bine iti doresc.
Mai așteaptă păreri, si nu oferi funda, pentru ca dupa aceea nu iti va mai scrie nimeni.

Buna! E clar că tu tii mult la el și la prietenia care a fost între voi, dar daca s-a întâmplat separarea asta, iar el nu are aceleași sentimente asta nu înseamnă că trebuie să te distrugi! Eu zic sa incepi o conversație cu el, sa fie ceva natural iar daca el nu îți răspunde"cu aceeași monedă"tu trebuie sa te gândești că viața merge înainte să îți revii și să fii puternic! Daca el nu vrea e fix problema lui, important e că ai incercat. Nu trebuie să cazi in depresie și anxietate doar că el nu mai e lângă tine, tu trebuie să gândești altfel, să fii puternic, asta nu e cea mai mare tragedie, vrei sa te vezi distrus din cauza asta? Haide revino-ti, clar că e greu, dar fericirea și funcționarea ta in lume, societate nu trebuie să depindă de un vechi prieten din copilărie care s-a mutat la o altă școală, ce e asta? Pune-te pe picioare că dacă vrei, îți vei reveni 100%!?