| sabin89 a întrebat:

De ce există universul? Ca la majoritatea întrebărilor care încep cu "de ce", răspunsul nu este unul uşor de găsit. Dar asta nu înseamnă că nu ar trebui să abordăm şi astfel de subiecte. Ideea că existenţa universului nu are la bază un bun motiv, poate afecta bucuria de a trăi pentru unii oameni. Lev Tolstoi a fost unul dintre aceştia (vezi, de exemplu, personajul Kevin din Anna Karenina). Pe de altă parte, pe mulţi îi satisface răspunsul dat de un laureat al Premiului Nobel, pe nume Frank Wilczek, care a spus: "The univers appears to be just one of those things". Cam sec răspuns, mi se pare mie. Dar poate că nu e; poate că e un răspuns inteligent şi nu îmi dau eu seama, din moment ce e dat de o persoană cu o pregătire aşa de înaltă. Adică universul e "just one of those things". Cu alte cuvinte, să-i dăm pace universului; e şi el ceva acolo; el cu ale lui, noi cu ale noastre; ce-avem noi cu el şi el cu noi! Noi avem de format un nou guvern, poate ne vom confrunta şi cu alegeri anticipate, trebuie să facem faţă şi creşterii preţurilor; ehe, avem multe pe cap.
Voi ce credeţi, ar trebui (sau nu) să ne preocupe găsirea unui răspuns la întrebarea de mai sus? Sau, aveţi deja un răspuns?

Răspuns Câştigător
| Frank51 a răspuns:

Întrebările noastre nu trebuie musai să aibă un răspuns.

13 răspunsuri:
DoarBogdan
| DoarBogdan a răspuns:

Imi pare ca duce putin la "fericiti cei saraci cu duhul". Printre altele la asta se refera.

Da, ar trebui sa ne preocupe aceasta intrebare, ar trebui sa fim constienti de ea, dar nu ar trebui sa o lasam sa ne manance foarte mult timp obsesiv, ca oricum raspunsul nu putem sa il gasim. Poate doar sa ne aminteasca ca suntem oameni, in cele din urma.

| sabin89 explică (pentru DoarBogdan):

"...dar nu ar trebui sa o lasam sa ne manance foarte mult timp obsesiv" - de acord cu ideea asta.

| Celcestietot a răspuns:

Nu trebuie sa existe cu un motiv anume.

| Apokales a răspuns:

Nu am un raspuns, insa ma gandesc ca mentalitatea de a nu-l supune unor intrebari nu ar duce nicaieri. Altfel spus, cum ar fi sa spunem ca nu are rost sa cercetam spatiul cosmic este si asa prea mare, viata scurta si na. Mentalitatea asta pune stop curiozitatii.

| FreddieM a răspuns:

Daca un astrofizician isi pune o astfel de intrebare, ar fi cazul sa-si schimbe profesia.
Cheers

| Mirel4412 a răspuns:

Renunt sa mai gandesc lucrurile astea care depasesc mintea omului. Doar imi pierd timpul si imi consum energia degeaba. Dumnezeu stie de ce si cum ne a creat

anonim_4396
| anonim_4396 a răspuns:

Si-a făcut cumva propriile legi. Noi nu îl afectam pe el în niciun fel. El ne afectează pe noi. Este foarte important sa-l intelegem.

| sabin89 explică (pentru anonim_4396):

Da, nu ne putem permite să neglijăm preocuparea de a-l înţelege. Bine punctat.

anonim_4396
| anonim_4396 a răspuns:

Exista ca sa existe

| sabin89 explică (pentru anonim_4396):

În sfârşit, cineva care are un răspuns. happy

| Mopmop a răspuns:

Mie imi place sa cred ca Universul este un organism viu.
Concluzia asta am ajuns la ea pe cand aveam 7 sau 8 ani intr-o seara de vara cand stateam in iarba si priveam cerul.
Acum, cu toata pandemia, cutremure taifunuri vulcani etc aceste fenomene nu fac decat sa imi intareasca aceasta constatare.
Ca o paranteza... discutia asta suna ca si cum cateva celule hepatice se intreaba care e rolul lor si pozitia lor in organism.
Poate suna ciudat insa inclin sa cred asta.

| sabin89 explică (pentru Mopmop):

Hm, ai imaginaţie. Dar nu are cum să fie viu, cel puţin nu în acord cu ceea ce ştim noi că înseamnă "viu".

Răspuns utilizator avertizat