De ieri imi pun o intrebare, care e diferenta dintre un om care a studiat multe lucruri, ca intr-un final sa-si dea seama ca nu stie mai nimic, ba mai mult are mai multe dileme si intrebari ca la inceput si un om care nu a studiat mai deloc? De exemplu eu am studiat arhitectura si ultimii ani pot spune ca i-am pierdut incercand sa aflu cum au fost construite piramidele(lucru cam stupid pentru ca sunt oameni care si-au dedicat vietile incercand asta si tot nu au aflat). Deci nu mai bine ramai mai prost si esti mai fericit? si asa viata e mult prea scurta ca sa-ti bati capul cu tot felul de teorii si enigme...

Nu pot sa zic decit ca, daca balonul se afla in deriva si nu stii sa te detasezi de balastru instant, prabusirea este iminenta.Balastrul e bun doar atunci cind zborul este neperturbat de nici o furtuna.

E o diferenta dar nu din punct de vedere social sau economic.
Daca pe tine te pasioneaza chestia asta cu piramidele e foarte bine eu nu cred ca ii timp pierdut, timp pierdut e atunci cand ai o relatie cu cineva 5 ani si apoi uiti si cum o cheama.
Acum vorbind si mai serios cred ca orice ai face timpul nu este pierdut mai ales daca ce faci faci cu placere si este o pasiune a ta.
Cred ca e vorba si de noroc atunci cand vrei sa reusesti ceva ce multi altii nu au reusit niciodata.
Numai bine!

Ciudat, tinand cont ca se stie cum au fost construite piramidele. eu am facut alta facultate total diferita de arhitectura si cumva tot am dat peste felul cum au fost construite. Nu are cum sa nu va fi invatat la cursuri asta.
Un arhitect francez, Jean Pierre Houdin a venit cu o teorie care explica aproape toate elementele piramidelor, cum ar fi coridoarele largi din interior si colturile folosite de macarale, si din cate am vazut eu e destul de acceptata ca modalitatea de construire a piramidelor.

Daca ignoranta este ceea ce te multumeste sigur ca da. Este adevarat cu cat studiezi mai mult, cu atat apar mai multe intrebari. Dar pentru ca fiecare om este diferit, fiecare poate alege in ce parte sa traiasca.

Puțin ironic dar adevărat și pentru a nu devia prea mult de la subiect spun că diferența e între un om care nu cunoaște nimic nefolositor și unul care cunoaște mult nefolositor; trage tu concluzia!

Habar nu ai cat de placuta poate fi durerea!
Filosofic vorbind.

Nu exista placere mai mare, ca cea de a fi in stare sa-ti pui intrebari la care altii nu s-au gandit, chiar daca nu esti capabil sa-ti dai si un raspuns.Parafrazandu-l pe Descartes as zice:"imi pun intrebari, deci traiesc".

Diferenta e ca cel care studiaza, are sete de adevar iar cel care nu studiaza sau nu-si pune intrebari, e bata si are cacati in cap.

Daca iti place sa studiezi si te pasioneaza, continua si rezultatele nu vor inceta sa apara. Nici nu stii cand un lucru invatat iti va fi folositor in viata. Si daca tot nu afli cum s-au construit piramidele, intreba-l pe TPU, are raspuns la toate intrebarile.

"E mai bine sa fii un om nemultumit decat un porc satisfacut, sa fii un Socrate nefericit mai decat un imbecil multumit; iar daca imbecilul sau porcul sunt de alta parere, e fiindca ei nu cunosc decat o parte a problemei!'' (John Stuart Mill)