Și pentru că tot planează misterul asupra mea și TPU-așii au teoria cum că eu aș fi Rosa, zic să mai vin cu o întrebare pe stilul Rosei, dar evident a mea în final.

1. De ce un bărbat care face glume multe, înjură cu toți (știți la ce înjurături masculine mă refer), dar în final înjură și cu o amică, chiar dacă știe că acelei amice nu-i place, însă o ignoră/abandonează după ce amica aceea își permite și ea să facă o glumă nevinovată cum că ar înțelege greșit dacă mai spune chestii cu întâlnitul sau ceva de genul?

2.Altfel spus, de ce el își permite să glumească, fiind stilul amuzant, dar când o amică glumește nu-i mai place? Și acest tipar se aplică peste tot, de ce oamenii amuzanți se supără uneori când alții fac glume cu ei?

3.De ce bărbații se retrag așa repede și se supără la fel de repede când femeile e posibil să se dea la ei? De ce reacționează așa de ofensați și se sperie? Observ asta la bărbați mai mult decât la femei. Sau e doar o observație tâmpită de a mea?

4. De ce bărbații vânează și se simt perfect să facă asta, dar când sunt vânați bat în defensivă sau se simt prost? Mă refer la prost, în sensul că ar fi în stare să renunțe la o prietenie frumoasă, doar ca să nu stea lângă cineva care e posibil să aibă sentimente pentru el. De ce bărbații suportă mai greu asta decât femeile deși ei, sunt cei care nu ar refuza în final o partidă cu nimeni? Mă înțelegeți la ce mă refer prin "partidă".

P.S. Nu spun că mi-am vânat amicul, doar am făcut o glumă nevinovată care m-a costat o prietenie frumoasă.

1.Un bărbat care face glume multe și înjură poate fi considerat ca având o anumită personalitate sau un anumit set de norme sociale și culturale. În acest caz, el poate considera că este acceptabil să se comporte în acest mod, dar nu poate înțelege sau accepta că o amică ar putea face același lucru. Aceasta poate fi o problemă de respect sau de egalitate în relația lor.

2. Oamenii care sunt amuzanți pot avea o imagine de sine sau o nevoie de atenție care face ca glumele lor să fie importante pentru ei. Când alții fac glume cu ei, poate fi perceput ca o amenințare la această imagine sau nevoie, ceea ce poate cauza supărare.

3. Bărbații pot reacționa în mod defensiv sau ofensat când sunt înținși de femei din cauza unor presupuneri sociale despre rolurile de gen și comportamentul acceptabil. Aceasta poate fi o problemă de încredere sau de percepție a propriei valori.

4. Vânătoarea poate fi percepută ca acceptabilă pentru bărbați din cauza normelor sociale care susțin că bărbații sunt cei care iau inițiativa în relații. Când sunt ei cei vânați, poate fi perceput ca o amenințare la această imagine sau poate cauza anxietate legată de respingere. Acest lucru poate fi diferit pentru fiecare individ și poate depinde de personalitate, experiență și cultura sociala

La mine dulciurile nu-s un refugiu, cand reusesc sa nu mananc, ma bucura!
S-a constatat la mine, daca au urcat serotonina pe receptori aia, a disparut foamea si pofta in plus.
Daca ai coborat, mancam ca dracii.

Sigur ca si depresiile fac asta, insa eu nu ma refer la aia care de la depresii au pofta de mancare data de low serotonin adica in mod direct pofta aia si foamea aia urata.
Ma refer la oamenii care gandesc ca e normal sa manance ca sa compenseze altele.

Mda, nu stiu, E una sa nu intelegi de ce un om la 45 ani nu lucra, ca nu intelegi ca depresia ii ia motivatia si de viata asta (daca merge, prefera sa mearga din inertie doar, nu sa lupte pentru ea, si daca nu mai e, adios), e una sa nu intelegi ca ai un rau idiot (ca o durere de cap tampita) mai permanent mai ales intre 12 si 18 si zaci in pat si cu o somnolenta patologica, si alta e sa nu pricepi ceva f simplu, adica cum sa gandesti ca e normal sa compensezi emotiile cu mancare care te va distruge triplu.

Si tot asa, alta e sa nu intelegi de ce acei oameni nu lupta sa scape ducandu-se la specialist!
Eu macar am luptat ani sa ma rezolv la specialisti, este altceva.

Da, ai emotii negative da? Citesti si tu, afli, vezi ce au patit aia ca tine, zici:
"Ba, daca fac ca aia ajung f rau, mult mai rau decat sunt, hai sa ma duc la specialist macar sa incerc sa rezolv, nu fac ca aia dracu, ce de aia vad, aud, sa invat ceva de acolo".

Ca de ex eu nu incercam sa ma repar, atunci era normal sa nu intelegi de ce nu o fac!

Pai daca stii de unde vine, trebuie sa te deschis la psiholog neaparat! Mare greseala faceti multi ca nu o faceti.
Te doare pe moment, dar dupa aia dispar, si inclusiv mancatul ala.

Altfel? Vei manca mereu, poate nu vei arata bine fizic, baietii nu te vor place sau te vor place putini aia mai nearatosi care nu iti plac tie, si suferi triplu. Si omul neiubit moare in interior de fapt!
Asta daca ai o greutate peste normal care-ti strica aspectul.

Plus sanatatea risc de dislipidemie, tensiune, diabet, presiune pe articulatii, plus traumele care te apasa mereu chiar daca ceva mai putin decat pe moment la psiholog.

Hai sa gandim putin totusi.
Adica ai rezolvarea pe tava si nu faci? Pfuai...sa stiu eu ca am rezolvare la ce am eu ca faceam orice zicea psihologu sau psihiatru.

Da-i drumu la tot, suporti dar dupa aia ai scapat!

Pai unii nu știu de ce nu se duc la psiholog și se resemneaza,daca nu ar avea bani ii înțelegeam dar multi au bani de nu au ce face cu ei și aleg sa stea izolați, trăim și vremuri de rahat ce e drept, oamenii sunt foarte răi și perverși și nu prea mai ai încredere, nici în neamuri, dar macar sa ai grija de tine cat de cat, ea o zis că are peste 100 de kg asta e enorm însă aibă și probleme cu inima, și alte boli daca nu se oprește, trebuie sa îți reglezi tiparul de gândire nu știu dar e greu când ai boli la cap, majoritatea avem probleme psihice nu doar de pe platforma și în realitate suntem foarte delăsători și ne resemnăm prea ușor, ne mințim că vom fi ok dar multi dintre noi suntem cazuri pierdute

Tu te-ai refugiat in singurate și nu poți nega acest lucru nu neapărat în mâncat.

Funda puteai sa-i dai daca iti place ce scrie, nu conteaza ca nu e topic de nutritie, oricum se leaga de problemele tale de fapt, si iti este chiar mai util decat tema topicului.

Ca..pana la ala de nu te-a placut, trebuie sa fi sanatoasa si supla ca sa gasesti alti 20 care sa-ti placa si 10 din ei sa te placa mult.

Daca vrei aplici! Si daca vrei sa scapi cu adevarat de problema.
Nu ai reusit sa scapi de mancat ca ai zis in celalalt mesaj mie ca nu te deschizi la psiholog.

Exista nu pot la mancat, nu asta e problema, cand te ia pofta aia, te rupe, sau starea aia urata care trebuie stinsa cu mancare.
Dar nu exista nu pot la faza ca nu te deschizi la psiholog ca sa te faci bine, si sa scapi de la sine de viciu.

Nu conteaza ca oamenii nu au fost acolo, asta nu inseamna ca te distrugi total, ca acolo vei ajunge.
Uite eu, am gena de diabet de la mama, dar prin 2009-2012 aveam mancatul asta de la low serotonin si am facut diabet mult mai repede decat ar fi trebuit (sau poate nu faceam niciodata).
Am fortat pancreasul si l-am bulit partial, cu atatia carbohidrati din paine, cartofi, dulciuri.

Si.o sa ajungi sa nu mai ai voie sa mananci decat 40 g de paine si atunci sa te vad! Nu se duce viciul dar nu ai voie sa mananci.
Iar daca mananci, te simti f rau, si dupa un timp risti sa orbesti, sau sa ramai fara 1-2 picioare, depinde.
Ca nu iti da nimeni insulina ca mie, la mine a fost o exceptie.
Nu iti da pentru ca te miroase ca nu esti facuta pentru domeniul asta, simte ca nu ti-a placut domeniul (fara leg ca ai avea sau nu boala), si nu risca sa mori sau sa faci coma hipoglicemica si sa te trezesti paralizata dupa aia!

Asa ca...stai pe foame, sa vedem cum e, cu ce mai stingi emotiile negative! Ca daca iti e rau, nu mai mananci, iti zic eu.
Eu mancam si 5 cozonaci de 450 g odata!

Nu zic ca sigur se va intampla, dar sunt sanse 50 % sa da, daca nu te opresti din mancat porcarii. Si asta o zic si medicii, nu eu, ca eu de la ei stiu si de la experienta mea.
Deci eu zic ca merita sa te deschizi in terapie si sa rezolvi.

Tu faci cum crezi, inteleg ca ceva in psihismul tau nu te lasa sa faci asta insa totusi e sansa vietii tale!
Si sa nu uiti inca ceva, in general bolile au interesul sa se intretina, si lupta sa nu faci ceva, culmea. Parca is inteligente.
De aia uneori trebuie fortat ca sa invingi capcana asta.

Si ca dovada ca boala e inteligenta, de ex la anxietate da?
Daca ai frica de cutremure ca stai la bloc, daca te muti la curte, muta frica pe altele! Si te tine asa pana rezolvi aia, cand ai rezolvat-o face cumva sa ai alta frica.
Daca nu ai motive, o sa-ti face scenarii imaginare nasoale si o sa-ti fie frica de alea "daca ar fi asa...vai ce rau e", si ai trai de fapt in situatiile alea.
Si dupa aia daca nu merge si nu merge, iti baga frica de moarte, si te-a spart! Ca nu o poti rezolva motivul.

La depresie la fel.
Daca esti trist ca n-ai iubit, te tine asa.
Daca ai "aaaaa pai nu e cum credeam eu!".
Esti trist ca ai luat 2 la mate, daca iei 10 "aaa pai...nu conteaza asta".
Vezi cum te joaca? Asta e inteligenta.

Pai asta am zis si eu, ca are problema de sanatate daca mai continua asa.
Si i-am zis solutia.
Nu trebuie sa modifice nici un tipar, trebuie rezolvata cauza care i-a dat tiparu asta si automat apare tiparul corect.
Trebe doar sa se deschida la psiholog, atat, apoi vine tot de la sine.

In afara de bunici, parinti nu prea poti avea incredere in nimeni.

Nu m-am refugiat in singuratate, am pe mama alaturi, trei prieteni buni cu care ma vad des cu care ma inteleg f bine, stam cateva ore la vorba, am si o ruda care imi e si prieten cu care fac la fel.

In casa te-ai refugiat,ești izolat de societate nu ești integrat in societate, e bine că ai prieteni dar sunteți izolați de societate, stand în casă mereu nu exclude ideea de a fi normal, îți negi propria existență, viața socială cu viața ta izolata sunt 2 lucruri total distincte, in paralel, nu corespund deloc una cu alta, cunoști aia 3 prieteni dar nu ai explorat și evolust deloc social pe nici un plan,ești în Matrix faci aceleași lucruri ai aceeasi rutina,subiectele discuțiilor ce diferă în rest nu exista diversitate socială în viața ta doar casnica,tu ești un om casnic,nu esti interesat de mediul exterior ci doar de cel interior,nu exista conceptul de next level la tine,ești la același nivel de foarte multi ani. Faptul că stai cu mama ta nu denota maturitate, la vârsta ta trebuia să ai familie, realizari, tu practic te-ai dus la școală degeaba că nu ai realizare nimic, ai noroc cu mama ta daca nu era ea îți puneai de mult funia că nu te vad sa te descurci singur in viața fara maica-ta.

Pai cum sa ma descurc singur daca sunt bolnav?! Deci nu se pune, nu ca nu m-as fi descurcat altfel, aveam o meserie buna, daca aveam chef de viata si sanatate, lucram, dar tot cu mama stateam.
Nu are nici o treaba cu maturitatea, plus ca decat sa stau cu una care e o straina si oricand te arunca la gunoi cum vede pe altul mai nu stiu cum, mai bine cu mama care e de a mea, zic asa ca si paranteza.
Si asa si relatiile astea-s pline de hibe, asta stie toata lumea.

Nu am pierdut mare lucru, vreau independenta, nu sa stea una pe capul meu, copii oricum nu voiam ca nu voiam balamuc, asa ca aia e.

Poti zice de imaturitate si altele daca omu e sanatos si nu face aia si aia, desi daca nu face, tot probleme are de fapt.

Sa evoluez asa social sincer nu vedeam ca pe mare chestie, sa vin obosit mort de la munca, sa fiu la cheremul nu stiu carui sef mai nu stiu cum, sa am prieteni falsi superficiali langa mine care pun pret pe tine doar daca ii distrezi, sa am o relatie cum sunt relatiile, obligatii si iar obligatii, si aia sa te trezesti ca nu te mai iubeste si asa mai departe.
Mediul asta exterior sa ma intereseze? Nu am nevoie. Si daca lucram, imi faceam treaba si atat, nu aveam prea multa treaba cu altceva, ca stiu cum sunt oamenii si multi stiu.
Prietenii astia ai mei fiind si ei putin mai aparte, au relatie mai stransa cu mine si eu cu ei, nu suntem buni doar la bine cum is majoritatea alora neaparte.

Nici unu din prietenii mei nu sta in casa, ala programatoru lucra, ala ingineru mai da meditatii la mate si de duce colo si colo, celalalt are familie si copil, lucra.

Ce aia cu negarea existentei?!

Nu am nevoie de nici un next level. Ptr ce? Nu traiesc pentru levels, traiesc fiecare zi cum pot mai bine si atat.
Pana la urma in casa am cele mai multe de facut in general.
Am calculator si faci diverse, ai TV cu de toate, ai telefon faci diverse, mai stau de vb cu prietenii.
Rutina asta imi place.
Dar mereu apare ceva nou si la calc si la TV, si la tel, discutii diferite pe teme complexe care nu se mai termina si ne place, nu e absolut nici o problema.
Ma simt cel mai bine asa.

Nici in scoala si fac nu ma regaseam in ceilalti care aveau numa tractorisme in cap, baute, hahaiala, prosteala, nu imi trebuia asa ceva.
Mai bine ma intelegeam cu profii.

Sunt oameni care se duc cu depresii grave la muncă și ies din casa nu se izolează,asta e o justificare,așa te-ai obișnuit tu sa stai in casă și să fii mereu sprijinit financiar fara să miști un deget,daca aveai depresie așa gravă erai internat la psihiatrie de nenumerate ori, ți se făcea pensie de incapacitate de munca dar nici medicii nu ți-o făcut pensie că așa au considerat că nu ești un caz pierdut. Ești un tip inteligent dar bleg nu e doar depresie ești și foarte delăsător și ești genul sa te complaci și să te folosești de pretextul asta mereu să nu lucrezi, ești un bun manipulator și te folosești de bunătatea și naivitatea celor din jur, așa cum stai cu orele pe TPU așa ai putea și să mergi sa lucrezi in loc sa pierzi timpul, un job part time de 4-6 ore ai putea avea dar nu vrei, depresii grave sunt alea când ai ideatii zilnice de suicid și tentative tu nu ai așa ceva, ai motivație sa ai hobby in casă dar nu ai motivație sa ai un job part time sau de acasă să lucri acasă, nu îți place ție munca asts e problema, sunt oameni cu schizofrenie care muncesc. E viața ta dar daca nici psihiatrii nu te iau în seamă cu boala care sunt medici acreditati și consideră că ești apt de munca noi nu mai putem sa luăm în considerare ce intrugi tu pe aici sau scornești.

Aveti mult prea multe in comun pentru a nu trezi suspiciuni detectivilor tupistici )

Barbatii sunt fiinte complicate, desi nu ai zice , poate mai complicate ca noi, uneori Barbatiilor nu prea le place sa fie abordati, cu atat mai mult sa se faca glume despre ei - lor le place sa fie vanatorii, vanatul sa cada sigur in plasa, fara sa depuna efort, totusi le place " joaca ", le place sa glumeasca pe seama sexului opus, dar se ofilesc rapid daca primesc un raspuns pe masura

Hmm... daca doar glumea e normal ca sa glumesti si tu si sa nu se supere

Știu! De mine râdeau uni ca cică nu am sâni și ce crezi puțin îmi păsa Astfel de oameni trebuie tratați cu indiferență pentru ca indiferenta doare cel mai tare! Capu sus și mergi mai departe ca indiferent ce ai face tot nu poți multumi pe toată lumea, important este să fi tu împăcată cu tine însăți!

Oricum s-a dus! Deci îmi rămâne decât să-i urez bine în viață și să ne vedem fiecare de viața noastră. Aș fi vrut să știu doar cu ce i-am greșit. Asta este ucigător, bine și plecarea lui, deoarece chiar m-am atașat de spiritul lui în câteva zile. Dar aia e, fiecare e liber să aleagă, dacă vrea să petreacă timp cu mine sau nu.

După plecare, nu cred că mai e posibil să se întoarcă, nu? Adică prietenii se mai ceartă, dar se mai și împacă.

Cam în majoritatea gândesc ca tine.

De unde până unde stă esența unui om în relațiile pe care le are sau în nu știu ce vile și în nu știu ce funcție? Aia e doar valoarea dată de societate, ba de multe ori e chiar condiționare socială. O condiționare că trebuie să faci tot ce fac ceilalți ca să fii ca ei. Ba de multe ori cu cât ai mai mult cu atât ești mai condiționat și manipulat de ei, aici mă refer mult la creditele bancare, doar ca să ai tot ce au restul, ca oricum la bătrânește când ai creditul plătit să nu te mai miște nimic că ești cu duhul pe moarte.

Însă aș sublinia totuși importanța unui singur aspect, sper fără a te jigni, deși oricum nu știu exact povestea ta, eu aud acum doar ce citesc de la Fanta, pe care vrem să-l acceptăm sau nu, acela este jobul și în final banul care ne guvernează. Adică un job la un moment dat trebuie să avem pentru a ne asigura măcar traiul de zi cu zi. Dar oricum dacă tu ai o mamă care te ajută și tu o ajuți cu altele, iar nu e rău nici așa. Dar per total ca tine gândesc și eu. Nu înseamnă că dacă stăm în casă nu avem viață. Avem o viață în casă. Însă e de pus sub lupă izolarea asta doar dacă spre exemplu pe noi ne deranjază, teoria mea din capul meu cam așa sună, oamenii care sunt solitari sunt introverți și așa cum pe coleric nu o să-l schimbi ca o dată la două minute să înjure sau să te dea naiba ca după încă două minute să te iubească iar, că așa sunt colericii, așa nici introverții nu vor fi schimbați, lor le place confortul și liniștea colibei și sufletul lor, însă când în casă ei au depresie, anxietăți și chiar vor să se sinucidă sau se iau de vicii, atunci poate e cazul să pună sub lupă ce e introversie și ce e izolare. Cam așa sună teoria din capul meu.

Tu chiar te atasezi rapid de omuletii de pe aici!

" După plecare, nu cred că mai e posibil să se întoarcă, nu? happy Adică prietenii se mai ceartă, dar se mai și împacă. "

Te referi tot la Mr. Wolf, nu?!

Chiar pui prea mult suflet pe aici, si eu am pus si inca mai pun ( dar mai putin! ) pentru ca, vezi tu, oamenii cu voia sau poate chiar neintentionat te ranesc si parasesc, deci e mai bine sa nu suferi la despartire - dar parca tu ti-ai pus tot sufletul aici, toate sperantele in aceste relatii virtuale- asta e trist! Chiar e trist!
Pt ca risti sa ramai dejamagit!

Si da prietenii, pleaca si revin ( unii ) in viata ta, dar e mai greu de stiut cine si ce caracter sta in spatele unui cont anonim, deci incearca sa nu te indragostesti!

Man! Spui bine, la partea cu cei cu boli psihice care lucrează, avem exemple o groază, avem exemple și de oameni cu fobii sociale care chiar lucrează, unii chiar în joburi unde sunt mâncați de mulțimi de oameni sau interacționează cu aceștia, dar te rog nu te lua de nimeni și nu judeca până la urmă viața nimănui. Noi nu știm de ce contul Mosotti nu lucrează, în prezent. Cum nici nu știm dacă în trecut a lucrat sau nu. Deci de ce să judecăm ceva ce nu înțelegem? Deși așa este, dacă tu nu ai nicio boală, nu ai nicio scuză să nu lucrezi, dar în final e viața lui și alegerile lui. Cum și oamenii care nu cred în God, ok, poate pe noi care credem ne doare doar că se iau de El și-L hulesc, dar în final, ce aleg ei să facă cu viața lor sau în ce aleg să creadă, nu e problema noastră, nici chiar a credincioșilor, e viața lor, alegerile și plăcerile lor.
Sper că iar nu o să mă înjuri misterFanta. Deja ai ajuns să-mi fii simpatic foc. Dar cum voi vă certați la întrebarea mea, simt nevoia să subliniez ce am de zis.

De ce tot ai impresia că te-as înjura? Pe cine am înjurat până acum? Sau vrei subtil sa mă rogi sa te injur?
Și eu sunt ca el asa că nu îl judec,e și vina noastră nu doar a problemelor psihice,nu putem da vina mereu pe ele că sunt unii mult mai bolnavi decat noi cu schizofrenie paranoidă gravă care lucrează și în cadrul medical chiar, și eu îmi blestem zilele că nu am realizat ceva și nu prea am lucrat,dar eu nu sunt așa de inteligent ca el,el putea să facă foarte multe cu inteligenta lui în viața așa și cu depresie,și la un job part time nu ii era imposibil sau sa muncească de acasă,și eu și tu și el suntem bolnavi așa că nimeni nu judeca,ci doar să recunoască că e și vina lui nu doar a bolilor,și a mea este că și eu sunt sprijinit financiar și fur curent dar eu mă simt penibil fiindcă și când eram sănătos eram delăsător nu prea luptam, acum eu incerc din răsputeri să lucrez sunt constrâns nu o sa mai fiu ajutat și nu pot din cauza fobiei sociale, ori o sa reușesc ori o sa apelez la suicid așa sa fiu intretinut cum este el nu pot accepta fiindcă eu o vad ca pe o umilință, și chiar mi-a zis ruda că sunt și alții cu depresii și atacuri de panica care lucrează și are al naibii de mult dreptate așa că eu o sa ajung sa aleg și o să mă rog așa nu o sa mai pot trai, poate o avea omul o depresie ieșită din comun nu știu dar doctorii au considerat că are capacitate de munca, la câți au depresii majoritatea ar trebui sa își facă pensii de handicap și să nu mai meargă la lucru, pai unde ar ajungea lumea

Ca sa minti, trebuie sa ai de castigat, pensie, avantaje, etc.
Ce interes as avea sa mint aici?
De unde stii tu ca psihiatrii nu ma iau in seama? Asa pentru cunoasterea ta, doar depresia severa psihotica se pensioneaza.
Eu nu am asa ceva, slava domnului.
Severa e sa zaci in pat toata ziua si vai de tine, sa ai fata impietrita, unii nici la toaleta nu se mai duc!
Nu mai au energie pentru asta, doamne fereste.
Ajung la spital cu tentative de suicid, taieturi pe corp, etc.
Psihotic adica cu halucinoze, spre deosebire de halucinatii ca la schizo unde nu iti dai seama ca e iluzie.
La halucinoze iti dai, dar aia e, treci prin aia.

Degeaba zice ca nu esti bun de munca daca legal nu te incadrezi.

Pai tu nu ai așa ceva,nu zaci in pat,nu te tai,vorbești frumos cu oamenii și tot nu te duci,nu te-ai dus nici când nu te-ai simțit mai bine sunt sigur,nu îți place ție munca asta e chestia că ai putea sa muncești nu ești o cauză pierdută, pai nu ți-o făcut pensie nu că nu ai depresie psihotică ci că au considerat că încă ești bun de muncă și au dreptate tu poți lucra dar te-ai obișnuit așa, și dacă nu ai avea depresie din cauza obișnuinței nu te-ai mai duce, un om care nu prea a muncit nimic la viața lui nu se mai poate schimba chiar daca motivația, energia și voința revin, caută să facă bani prin alte metode dar la muncă nu se mai duce

De unde știi că e vorba de un lup? Mă refer că e lup ca personalitate, așa mi-a transmis. Nu știu la ce te referi tu de un lup, dar e ciuuudat. Cred că citești minți sau ceva. Dacă vezi ceva prin mințile umane, mai bine taci, nu vreau să știu tot ce gândesc. Nici chiar eu.

Dar acum pe bune? Chiar citești minți/gânduri? Asta mi se pare creepy.

Eu îmi pun sufletul în tot, man sau girl Adică nu contează că e virtual sau pe viu, îmi vorbești, petreci timp cu mine, mă asculți, te ascult, glumim, eu mă atașez, ok? Nu sunt inumană, ba chiar sunt prea umană, evident că nu ai cum să pui mai mult suflet în online decât pe viu, dar totuși pui. Eu una așa fac. Eu pun suflet și în faptul că ies pe stradă și observ frunza x sau y. Nu știu, eu așa sunt și evident că nu mă voi schimba, adică știam asta după plecarea BFF ului și după a celor de la facultate, deci mi-am acceptat crucea. De fapt ba chiar la 30 de ani chiar nici nu-i mai urăsc pe cei care pleacă, deoarece știu că sunt liberi să plece, dar ceea ce simt eu la plecare, e de fapt feelingul meu, starea mea și trebuie să o duc. Dar știu sigur că de oameni mereu mă voi atașa, al dracului de mult, așa că de aceea și aleg în final izolarea, e mai calm și liniștitor așa.

Cât la capitolul cu anonimatul din spatele conturilor da, ai dreptate, nu știi cine stă în spatele lor. Dar unii se îndrăgostesc chiar și pe TPU de doar un cont. Deci orice e posibil. Am auzit cazuri.
Dar cine ești că simt că-mi citești mintea.
Cât de îndrăgostit nu știu dacă m-am îndrăgostit în adevăratul sens al cuvântului de cineva vreodată, dar da, amicul meu mi-a dat în final sau mai ales după plecare niște fluturași așa prin stomac. Dar nu sunt îndrăgostită de el. Nicidecum.

De cele mai multe ori, cei amuzanți știu să se situeze și la celălalt capăt al glumei fără sa derapeze. Nu mereu, însă.
Totuși, vorbim de câteva zile, deci ce crezi că știi despre el poate fi greșit. Unii oameni sunt cameleoni, sau oglinzi din alea ciudate, reflecta o imagine diferită pentru fiecare om care se privește în ea. Am observat asta și la mine uneori. E ciudat. Ce voiam sa spun cu asta e că poate omul nu e un tip amuzant in realitate, așa a simțit el sa fie cu tine. Și ceva l-a facut sa-si iasă din rol. Lupii nu prea le au cu umorul, mai degrabă hienele Asta așa, ca idee.

PS: "fanny" se referă la your lady parts. Nu-l mai folosi așa, că sună aiurea.

PPS: văd că deja ai inceput romanul aici pe TPU. Ba chiar observ că ti-ai găsit și personaje, i-ai atras aici pe demonii teoriei și cuvintelor fără sfârșit. Parca citesc un roman de Saramago. Well, nu chiar, no offense, mai aveți de lucrat până acolo. Mai degrabă din Orbirea lui Elias Canetti.

Totuși pentru diversitate, aduna-ti și altfel de personaje. E mai greu sa zici mult cu puțin, decât puțin cu mult. Iar dacă tot îți plac lupii... Herman Hesse.

Fanta are putin ceva probleme el.
In primul rand si daca un om nu vrea sa munceasca, e viata lui, nu acuzi, deci faptul ca acuza denota ceva nasol la el.
Ca dovada ca la sala aveam colegi care erau curati in suflet ziceau "treaba ta frate daca nu lucri, nu e nimic", sau "bravo frate". Deci vezi? Astia nu au probleme, complexe.

Si nu e ca...aia cu muschi is prosti, de multe ori aia unii sa vezi ce sanatos gandesc, si ce degajati sunt, nu te condamna, etc.

Nu am probleme cu venituri, si asta fara leg cu mama. N-am zis ca nu se zice, ce rost are sa bat toba? Dar nu aia e problema, si daca nu aveam era tot aia.

Plus ca ori cum ar fi fost, tot nu conteaza, pana nu cunosti viata omului, nu te poti pronunta, el se ia dupa aparente.
Pai sa stii ca-s f multi bolnavi psihic grav, si cand ii vezi, vb cu ei, zici ca-s brici, nici nu iti dai seama ca au ceva. Dar ei au, nu-s integrati social, etc.
Iar daca ai probleme si nu poti lucra din diverse motive, nici nu mai conteaza ca ai din ce trai sau nu, mai ales depresiile care iti iau motivatia si de trai.

De ex sora prietenului meu, e schizo, sta pe net ca si mine, se uita la TV, se joaca la consola (ce-i drept ea e mai bine ca inca are chef de destule, nu ca mine care am diminuate astea fata de inainte).
Declarata de medic neapta de munca. Dar nu ai zice, deci aparentele inseala.

Fanta confunda, corect ca multi depresivi, schizo lucra, dar aia care au fost tratabili si sunt cat de cat okey.
Cu ailaltii e vai de ei. 30 % din depresivi anxiosi sunt netratabili, sunt rezistenti la trat (ca asa se spune).
Si daca au depresii nesevere si nepsihotice, nu ii pensioneaza.
Degeaba zice medicu ca nu poti lucra daca legea zice altceva.

Viata e ok oriunde ai fi, si in casa si in necasa, totul e sa-ti placa tie asa cum e, nu e normal sa judec eu pe altul dupa gandirea mea.
Ca asta face Fanta de fapt.
Adica daca mie mi se pare ca, cutare chestie e aiurea, sa iti zic tie ca e aiurea, pai pentru tine poate nu e deloc aiurea, ala e mediu tau.
Nu inseamna ca daca nu-s ca altii, nu-s okey.

Eu nu-s deloc solitar si nici intr-o. Nici nu as putea sta singur, ma simt f bine cu prietenii mei si cu mama.
Dar nici nu as avea timp de altii sincer, pai asa multi sunt "izolati" in cercurile lor, si bogatii, si cercetatorii, ei intre ei se simt bine asa.
Nu au nevoie sa socializeze cu tot orasul.

Izolarea aia pe bune e cand nu vrei sa ai contact cu nimeni, cand vrei sa fii singur, introvertitii mai au unele relatii cu oameni.
Si cand esti izolat total dar nu te simti bine, ai probleme clar.

Cum am zis, confunda bolnavii stabilizati si tratati, cu cei netratabili, primii normal ca unii lucra.
Desi nici aia multi, ca mai nimeni nu vrea un bolnav psihic la el sa ii lucre. Nici nu cont ca e stabilizat sau nu, ce stie el ce reactii poate avea ala asa din senin.
Lucra ca au ascuns boala in general.
Boli psihice gen depresii, schizo, tulb bipolara, tulb obsesiv compulsiva.
Fobia sociala este o ramura a anxietatii dar nu e asa patologica ca cele de mai sus.
Aia... daca nu esti printre oameni, poti fi f bine, poti avea joburi solitare, etc.

Fanta nu are datele problemei, dar cam acuza. Inteligenta nu are treaba cu sanatatea psihica.
Sunt si unele chestii care nu le poti zice aici (in primul rand din cauza ca poti influenta nasol pe copii, tineri, nu ca ti-ar fi rusine, ca pe mine nu ma int parerea altora daca acuza sau condamna).

Depinde de noi cand suntem sanatosi, si acel depinde tine de motivatie, vointa, ambitie, dorinta, iar alea le da sanatatea psihica, o depresie are jobul sa iti ia alea de cele mai multe ori.
Si daca nu o tratezi, cam ramai cu ele luate fie si partial.
Ca te mai bucuri tu de unele chestii, e alta dar nu esti cum trebuie, se diminueaza si din placeri.
Deci nici ce-ti placea nu mai faci deloc cum ar trebui.
De ex anulezi vizita unui prieten daca nu ti-e bine, sau anulezi o intalnire in oras cu cine vroiai sa te intalnesti, deci nu doar munca e problema.

Si cand esti sanatos nu depinde de tine, ca vei face de la sine ce trebuie sa faci, nu ai varianta sa nu faci.

Nu pot recunoaste ceva ce nu e real.
Pai tocmai de aia nu pensioneaza orice depresie, sa nu pensioneze prea multi, depresia severa psihotica nu o au asa multi.
Depinde si de gradul depresiei, ca daca e una usoara, nu ai treaba. Acu e o moda, cum e suparat pe ceva "am depresie".

Tu ai doar anxietate, sau daca ai avut depresie, nu a fost cine stie ce, era usoara, nici macar moderata.
Stii cum ai fi fost intr-o depresie mai serioasa (nu neaparat severa)?
1 - Nu ma intereseaza ca am sau nu din ce trai, oricum viata asta nu ma mai intereseaza, stau asa cat o mai fi din inertie dar nu fac un efort pentru a intretine ceva ce nu mai doresc, pentru ca daca fac nu stiu ce efort, mi-e mai nasol si nu am de ce.
2 - Ca lucru sau nu, nu e nici o umilinta, ca de fapt nu ma mai intereseaza mare lucru.

Atat timp cat te intereseaza ce faci daca nu mai ai bani, daca simti umilinta, esti okey cat de cat macar la minim.
Si nici asa n-ai sta, dar ai si perioade de bine, alterneaza starile dupa cum ziceai.
Altfel erai pa de mult.

Nu te juca cu..bolile psihice, ca alea nu vin ca sa depinda de tine uneori.
Alea vin sa te omoare! Daca nu se iau masuri, te rupe.
Ca dovada ca ai ganduri de suicid, desi iti alterneaza starile si cu bine. Dar gandeste-te ca stateai in perioada neagra permanent, cum era?
Mda, stii ca nu e bine, stiai ca trebuia sa faci nu stiu ce, si?

Regreti degeaba ca n-ai facut nu stiu ce, nu ai lucrat ca ai avut probleme, ca un om sanatos lucra de la sine.
N-ai ce sa regreti.

Pai slava domnului ca nu am depresie severa psihotica. Nu am zis ca doar aia nu se pot duce la lucru, am zis ca doar depresia aia se pensioneaza.
Ii doare pe ei in pix ca nu ai tu bani la o adica.

Ba cam da, m-am dus la lucru cand eram mai bine.
De aia zic, ca Fanta nu stie multe.
in ianuarie 2002 m-am insurat pe bani cu o nemtoaica ca sa raman acolo tocmai sa lucrez. Am dat 10000 euro, dupa 3 ani luai rezidenta. Nu am putut merge cu mama ca eram major deja, si nu se mai putea.
Am facut acolo bacul, ca nu era recunoscut ala de aici, te duceai un an la cursuri cu elevi din n tari in clasa unde nu era recunoscut bacul, si dupa anul ala dadeai bacul.
Te duceai la facultate sau nu.
Dar cu bacu puteai sa lucri pe meserii mai bune, functionar, functionar bancar, la birou, magazin de calcuri, service calcuri.
Chiar daca inainte sa lucri faceai 3 ani profesionala pe acea meserie, la ei profesionala e la orice meserie, nu doar la tamplarie si altele de genul.
Dar fara bac nu ai voie sa faci profesionala pentru joburi mai high.

Si am mers asa pana a avansat problema, si am venit acasa. S-a agravat mai tare si abia atunci m-am dus la medic cand era prea tarziu.
La profesionala aia lucrai, faceai o zi pe sapt teorie, si 4 lucrai la locul de munca. Te platea dar nu ca un sal intreg. Deci eram pe drumu bun.

Asa ca aia e, am vrut acolo ca la vremea aia aici era 100 dolari sal, la aia era minim 1000.
Mama fiind acolo cu tatal vitreg.
Deci am ramas fara nevasta dar macar am apucat sa iau rezidenta in Ianuarie 2005, hahaha, ca in 2005 am venit acasa vara (terminasem anul 2 de profesionala la calculatoare, ca n vara lui 2003 am dat bacu) si aia a divortat in lipsa mea.
Si uite ca nu am actele, sunt anuntat aici ca casatorit la primarie si nu stiu cum sa sterg casatoria. Eram aici cand a fost divortul, si tatal vitreg nu mai stie pe unde erau actele.

Asa ca am vrut, am facut cand am putut.
Cum ca nu fac cand mie imi placeau calculatoarele?! Imi placea service, montat calculator de la a la z, inlocuit componente, instalat sistem operare, drivere, softuri, etc, teste componente.
Sau programarea, prietenu meu e programator, m-a meditat un timp pana ce nu mai aveam chef ca deja interesele scadeau.
Eram pe Tramadol care mai urca starea putin, dar s-a scos ca pe timp ce trecea, imi era rau a doua zi, mai rau decat daca nu-l luam.
L-a scos medicu si cucu, s-a dus si interes si tot, insa a doua zi nu mai aveam raul ala idiot. Si facultatea tot pe tramadol am facut-o, nu luam zilnic dar luam.

Nu te ma atragea sa faci cutare! Si daca faceai asa, te irita, enerva.
E fantastic, cum urca starea sa vezi cum vin la loc toate, chef, dorinta, placere. Cand pica parca apesi pe buton, stop.

Adica te-ai dus dracu in timp ce munceai/invatai, nu ca nu muncesti ca nu ai muncit. Nu e aia cu obisnuinta, aia e alta. Aia e cand nu ai facut niciodata nimic.
Medicu n-a zis ca pot lucra, a zis ca nu ma poate pensiona, te pensioneaza statul doar daca nu lucri din cauza unui diagnostic pensionabil permis de lege.
Daca nu poti lucra dar diagnosticul nu e pensionabil, ai pus-o.
Iar unu care sa faca smecherii sa te bage pe diagnosticul altul, de la un timp e mai greu si nu se baga.

Si la sala, pe timp ce trecea nu mai aveam puteri, motivatie, si de sala tot de aia m-am lasat.
Deci faceai si din ce in ce picai.

Tu te-ai căsătorit pentru rezidență?! God, și eu care credeam că doar femeile se căsătoresc cu bandiți pentru bani. Nu te judec sau ceva, să nu mă înțelegi așa dar sunt șocată să-ți aud povestea.
Dar stai, tu ai zis că te căsătorisei în Germania, dar că aia a divorțat de tine și tu aici în România mai ești căsătorit și astăzi sau cum? Și căsătoria nu e valabilă doar într-o țară?
Cât de calculatoare, dacă zici că e pasiunea ta, nu poți face ceva de acasă cu ele? Gen, nu știu, să-ți deschizi ceva sau să repari niște pc-uri, vine lumea la tine, se duce vorba și uite așa îți faci o mică afacere. Evident fără a-ți pune în pericol sănătatea.

Da, m-am casatorit pentru rezidenta tocma ca voiam sa muncesc si sa am venitul meu bun, nu ca aici de cacao.
Mama cand s-a casatorit cu tatal meu vitreg neamt in feb 1998 aveam 20 ani si nu mai puteam lua cetatenia prin infiere (Care o iei cam imediat), sau sa vin cu mama sa primesc rezidenta, iar dupa 8 ani sa iau cetatenia daca erai minor.

Asa ca...am vrut sa fac ceva! Banii aia erau tot ai mei de fapt, nu aveam nici un interes sa-i arunc aiurea daca nu voiam sa fac ceva.
Bacu puteam sa-l fac si fara drept de munca, puteam sa cer de aici loc pentru asta, dar am vrut sa pot si face profesionala aia ca sa pot lucra.

Acuma nu ma mai intereseaza, starea care o am nu prea ma mai face sa ma intereseze ca atunci.
Orele alea de mai bine vreau sa fac ce imi place, nu sa mi le irosesc ca sa imi intretin zacerea in pat de dupa pranz pana dupamiaza.
Plus ca de la depresie nici asa interes pentru calcuri nu mai am.
S-au dus mai multe, era pasiunea mea!

Si acuma...sa vad cum desfac casatoria, aici la primarie figurez ca insurat. Nu de alta dar sa nu am probleme la ce am.
In Germania nu mai figurez. Daca mai statea aia 2 ani, luam cetatenia, se cam ia dupa 5-6 ani daca erai casatorit, dupa 3 iei doar rezidenta.

Daca prin 2000 imi montam singur calculatoarele, acum l-am comandat facut in ian 2019 cand l-am luat pe asta noi.
Interesant e ca prietenu programatoru intelege f bine problema, altii nu prea.
A avut si el anxietate nasoala dar s-a tratat 2 ani cu Spitomin din 2014 pana in 2018 si a scapat (nu e rez la trat ca mine), era si el sa nu mai lucre! Ii era din ce in ce mai rau, picase dorinta, etc.
Noroc ca nu avea depresie, deci era cat pe aci sa se nenoroceasca.

Dar eu nu am facut casatoria pentru bani, ea a facut-o pentru bani! A stat la mine aia 3 ani si ceva, ca trebuie sa figureze ca sta la aceiasi adresa, altfel se considera casatorie pentru viza si te da afara.
Ea sus, eu jos, nu aveam treaba unu cu altul, avea si un copil de 5 ani, oricum nu imi placea deloc, era una din aia tractorista si rea, care cam batea barbatii.
Trebuia sa i-o dau si eu dar m-am abtinut, ca facea figuri si cu mine ca si cum nu ma suporta.

Dar am ceva venituri proprii a la long, si nu am probleme cu asta.
Atata timp cat inchirierile merg, e bine.
Acu e mai bine, lumea cumpara case mai putin ca se da mai greu creditu si chiriile au crescut.

Asa ca pana nu stie omu viata omului, nu are cum sa spuna ceva de tine.
Iar aia cu "medicii nu te baga in seama", de unde stie?
Fanta nici nu stie aia cu cazurile de pensionare in ciuda ca te baga medicu in seama.
Mori, daca nu e in lege asa ramai.

La el vad ca se centreaza totul pe lucru, el are probleme cu el ca nu a facut nu stiu ce, eu am altele pe cap, starea in primul rand, eu incerc sa traiesc fiecare zi cum mai pot de placut si atat.
Si se centreaza pe lucru pentru ca nu e asa nasol ca mine, el are alternanta de stari, de ex o sapt e bine, una e rau, sau o perioada bine una rau, dupa cum zicea si aici.

Este f nasol mai nasol ca mine in perioada neagra pe anxietate (eu is pe depresie), asta da.
Dar ia sa stea permanent in perioada neagra?! Se sinucide asa cum a si zis, nu zice la misto.
Pai perioada buna il face sa nu se sinucida, iti zic eu, si o sa ti-o zica si el.
Si ti se rupe de "trebuie sa ai din ce trai", nu te mai intereseaza sa traiesti ca permanent sa suferi.
Nu e asa simplu cum pare.

Ca si cu tratamente, daca ai nev de un trat mai aparte dar care tie iti merge, crapi, nu iti da! Ca nu e in nomenclator ca se da pentru aia.
Doar sa dai de medici smecheri care pentru spati, fac ce trebuie.

Deci e ok, dacă gândești așa și pe tine nu te deranjază îmi place că ești degajat și nu prins în cursa vieții de "trebuie să am" oricum și cu toata avuția tot mori într-o zi. Dar mă bucur să aud și că totuși ai un venit, adică eu de aceea am și spus că totuși jobul e important, deoarece fără el din ce am trăi, iar mama ta se va duce cândva. Dar e ok că ai totuși cum să-ți asigur traiul. Cât de Fanta, nu zic că a zis nici el ceva rău, adică în final apreciez că a fost sincer deși la început aveam impresia că te judecă. Iar el își dorește să facă bani și să muncească, deoarece în final, vrem nu vrem, trebuie să ne asigurăm traiul și mălaiul, parcă era o vorbă. Dar și el trece prin stări de anxietate, din păcate. Păcat să aud că tot mai mulți trăim azi aceste stări tâmpite. :/

Eu am venituri (dar nu prea avea sens sa bat toba ca nu se prea face asa), cand a venit mama de tot din Germania, a vandut acolo casa si am luat aici mai multe ap, prima data am luat unul pentru ca nu gaseam in zona mea altele (in alta zona nu e bine, ca daca e ceva, trebuie sa te duci acolo, etc), dar de cateva luni am mai rezolvat, si am cat de cat ok, iese mai mult decat daca lucram, asa ca nu ma stresez. Cat inchirierile merg, e okey.
Acu mai bine, ca s-au marit chiriile, creditele se dau mai greu, lumea cumpara mai putin ap.

Bine, ca programator luam mai mult, dar si daca puteam, una la mana nu prea am nevoie de plusul ala fie si de 1000 si ceva de Euro (prietenu meu ia 3500 Euro bani in mana).
Ptr nevoile mele e f ok, casa, calc, tel, TV, mancare, utilitati, nu vreau masina, haine scumpe si nimic, calatorii, etc.

Unii vor sa stea in zone mai bune dar nu isi permit sa cumpere, au un ap intr-o zona, il inchiriaza pe ala, plateste chirie unde le place si mai pun ceva diferenta, f tare.
Altii nu au bani de avans sa cumpere, chiar daca rata era cam egala cu chiria, altii vor sa fie f mobili, daca vor sa se mute, sa nu se complice cu un ap proprietate.

In 2000 era alta treaba, nu aveam bani, voiam sa ma duc dincolo sa fac bani, plus ca ma si atragea domeniu.

Dar asa in general nu am avut probleme, ca n-am realizat nu stiu ce, ca., daca imi traiesc fiecare zi cum pot de bine, ajunge, asta imi este scopul.

Nu am ce sa arat cuiva ceva sau altele. Util, de ce trebuie sa fiu neaparat util altora?!
Ca asta inseamna "sa fi util", si s-a bagat in cap ca daca nu esti util te simti prost, e chestie politica.

Societatea daca esti atenta NU pune accent pe individ niciodata.
De ex "aaa, e egosit", si ce? Ma gandesc la mine si gata, unde e treaba?
Auzi "aaa nu-s bun ca is egoist", dar nici unu nu se intreaba de ce e rau sa fi asa?!
Adica cum nu servesc altora, is rau.

Egoisti suntem toti! Si cand faci ceva bun cuiva, faci ca iti da o stare buna ca faci, deci de fapt tot pentru tine faci fara sa stii.
Ca si confortul psihic, emotional este un mare interes.
Daca nu faci aia, te simteai mai nasol. Nu e asa simplu cum pare "aaa e neconditionat", nu exista asa ceva, nu doar materialul e un interes.

Fanta nu a zis-o bine, el m-a judecat si m-a acuzat de minciuna, lucru care nu se face.
E una sa zici cum zici tu "era bine sa fi putut pentru ca...", si alta este "nu tine ce ne indrugi tu aici, altii fac, altii dreg".
De parca avea un interes sa mint aici neavand nici un interes daca minteam.
Tu nu i-ai citit mesajele."medicii nu te-au luat in seama.", de parca stie el ca nu m-au luat in seama.
Era acuza, acuza ca nu fac, acuza ca mint.

Si sincer? Mi se rupe de ce fac altii cu probleme, sa se duca tare, nu am eu treaba cu altii. Daca le e rau si vor sa lucre ca sa-si intretina boala, sa fie sanatosi tati.
Desi aia altii nu se simt asa rau "mai rau ca tine", total fals. Altfel nu le mai arde sa-si intretina acel rau urat.

Si cu traiu e relativ si aici, ca daca ai o depresie mai serioasa nu te mai intereseaza acel trai! Si te duci dracu dar tot nu faci mai nimic ca nu-ti permite starea.

Traiam multi in stari tampite si inainte, dar nu aflai! Acuma se mediatizeaza, e net, etc, psiholoaga mea lucra in spital din 1977, erau full spitalele de psihiatrie ca si acum.
Asa cum si infractori erau mereu, tot asa, puscariile erau full mereu.
Asa cum LGBT erau destui la fel, doar ca acu afli de ei si zici "aaa, a devenit lumea lgbt din ce in ce".

Da! Exact așa gândesc și eu în mare. Chiar îmi place cum gândești. Dar totuși lasă-l pe Fanta că și el suferă, deci fiecare acum cu modul lui de a spune lucrurile.

Dar în concluzie tu nu ești musai șomer, ești un mic afacerist. Dacă știi cum merge treaba cu închirierile și tu îți permiți că ai mai multe proprietăți, te poți numi tot un afacerist. Ba chiar un liber profesionist în închirieri. Deci ia uite cum poate totuși Mister Fanta avea dreptate că ne minți, crezând noi, că ești șomer. Doar o mică glumă, nu te supăra.

Același gând îl am și cu ajutorul, ba de multe ori are mai mult interes ăla care ajută/dă decât ăla care e egoist. Ba chiar și în ajutor e un ego acolo și nu mai rescriu exact ce ai spus și tu. Că așa gândesc și eu. Cât legat de societate, da, nici nu mai are rost să vorbim, deoarece ea te formează, ea îți impune ba chiar dacă vrei să fii așa, deoarece fără noi, ca să o citez acum pe Violleta )) "omuleții de rând" societatea nu ar mai produce, nu ar mai face, nu ar mai drege, ba chiar și "trendul" modern că "trebuie să am" (căsuță fiță/mașinuță/corpul lucrat/hainele de la brandul x sau y/parfumul x sau y/contul plin de la banca cutare) evident că toate acestea trebuiesc avute și întreținute, că altfel cum ar mai exista toate aceste firme. Deci mă bucur să aud că nu ai nevoie de toate astea și nu te incluzi într-un tipar, mai ales în tiparul modern actual. Dar cel mai fain mi se pare că tu chiar te iubești și accepți așa, altfel, ieșit din tipar. Spre exemplu, eu ca și mentalitate sincer, gândesc cam tot ca tine, cam așa m-a și format mama, să nu-mi pese de ce face altul sau adună altul, să-mi pese doar de mine și doar cât să nu ajung cerșetoare, dar mai mult ce-mi trebuie? Dar în schimb eu una nu mă accept așa, adică deși gândesc ca voi, eu uneori mă simt prinsă în tiparele astea moderne și mă simt uneori epuizată că trebuie să fiu așa ca în tipar, dar și eu când mă întreb de ce, nu știu să-mi răspund. Dar asta îmi cam afectează uneori starea psihică. Tocmai pentru că mă simt în contradicție ce vreau cu ceea ce trebuie să vreau sau să fiu.