Stiu ca suna prea filosofic, dar care e rostul vietii pana la urma? Sa ma lamureasca cineva ca eu simt ca traiesc degeaba.Totul e doar ca sa fie, in rest nu are vreo insemnatatea pentru mine.Pentru mine viata si moartea nu inseamna nimic.Sunt doar niste idei,ori povesti, ori iluzii. Nu cred vreodata ca voi gasi rostul vietii.Fiecare zi e la fel pentru mine, la fel cum e si fiecare noapte.Am asa o tristete ce ma apasa.O tristete din cauza ca poate as fi putut realiza multe pana acu,dar nu mi-am dat voie, din frica.Si stiu ca o sa spuneti ca e foarte absurd ce spun si ca acesta e abia inceputul vietii pentru ca am abia am 21 de ani.Dar deja simt ca am pierdut totul.Nu mai am niciun elan,nimic nu mai starneste acea pofta de viata, credeti-ma.La ora actuala ma pot numi cea mai descurajata persoana si nu e neaparat din cauza virusului,cu toate ca si el ma contribuie la starea asta, e de asemenea din cauza ca vad lumea cu alti ochi.Inainte de 20 de ani,viata mea toata era roz, eram o visatoare si as fi vrut sa raman asa.Nu vreau sa par o pesimista sau sa va stric ziua,ma rog noaptea, doar ca mi-e dor de naivitatea aia de copil pe care o aveam inainte.Simteam ca puteam avea totul, ca toata lumea era a mea, traiam clipa aceea minunata ce credeam ca nu o sa se sfarseasca...insa cu timpul vedem ca de fapt toate acestea se intampla doar in capul nostru.Realitatea e mult mai cruda, lumea e altfel.

E posibil sa aluneci incet catre o depresie. Ar trebui sa vorbesti cu oamenii din jurul tau despre asta, mai ales parintii, spune-le cum te simti deoarece esti intr-un moment in care ai nevoie de suport.

In mod ideal ar trebui sa incerci sa discuti cu un terapeut, sa vezi macar ce grad e si daca te poate ajuta.

"care e rostul vietii pana la urma?" - pe scurt: autoconservarea și autoperpetuarea

la nivel individ, fiecare e cu păsărica lui

Faceti un schimb de "experiență":

https://www.tpu.ro/......i-de-timp/

Numai după ce vei citi cartea aceasta vei incepe sa trăiești:
https://www.viatasisanatate.ro/viata-lui-iisus

Cred ca te confunti cu depresia ca si mine.Cred ca toti visam lucruri mari cand suntem mici si odata cu trecerea timpului ne mai pierdem din speranta, ca incepi sa fii mai constient de realitate, de toata coruptia din sistem, de parsenia oamenilor si de faptul ca invevitabil o sa murim.Cand esti mic nu ai habar de ce se petrece in jurul tau,nu stii mare lucru despre lume,stii doar ce iti spun parintii si cei din jur care incearca e sa te protejeze de pericole(sau asta pretind).
Cand cresti,nu mai poate sa te scape altcineva de monstrul din dulap si esti nevoit sa-l infrunti singur.
Nu stiu ce sa-ti zic,trebuie sa gasesti chestia aia care iti colora viata inainte,desi e greu,ca nu mai ai mintea de atunci si automat esti alta persoana.
Odata cu maturizarea vin si responsabilitati si astea pot sa cantareasca greu si oamenii vor sa fuga de responsabilitati mai mereu.
Sa stii ca sunt destui care se confunta cu asta,adica cum ai spus si tu.e o intrebare filozofica la care s-au gandit oamenii de cand exista lumea si oricum nimeni nu prea stie ce e cu noi,de unde venim si unde ne ducem, deci iti ramane tie sa decizi care e rostul vietii. Poate ai nevoie de ceva nou, ceva care sa-ti schimbe viata in bine.
Sunt foarte multe iluzii cu care ne confruntam noi oamenii in fiecare zi, poate in momentul de fata nu stii ce sa faci dar poate maine, daca privesti lucrurile dintr-o noua perspectiva, o sa ai raspunsul exact la intrebarea ta.Important e sa iti pastrezi sanatatea mintala si sa mergi mai departe, obstacole vor fi mereu, conteaza cum le depasim.

Eu m-am prins foarte tarziu dupa multe peripetii.
Tu singura trebuie sa intelegi motivul pentru care ai fost aruncata in valtoarea asta.Pot doar sa te asigur ca nimic nu este intamplator iar coincidentele nu exista.In spatele a tot ce se intampla cu tine in primul rand (pentru ca tu esti actorul principal )si apoi cu lumea, exista un scenariu interactiv foarte bine pus la punct.
Ti s-au trasat un set de sarcini si obiective pe care trebuie sa le indeplinestiAcum poate nu le stii, ti se vor dezvalui la momentul oportun..Nu sunt aceleasi pentru toata lumea, de aceea nu trebuie sa judeci pe nimeni si nici sa faci vreodata comparatii intre tine si ceilalti.Este esential sa zambesti si sa incerci din rasputeri sa fii fericita.Suferinta este ultima alegere, si doar atunci cand toate celelalte metode esueaza.
Virusul asta are multe parti pozitive.Lumea o luase razna de tot.Planeta se vindeca, iar pe noi ne ajuta sa apreciem adevarate valori si sa ne resetam putin.

Inafara de reproducere si constructiile sociale (scoala->job->familie), tu singur iti setezi obiective pe care le rezolvi si dai un scop vietii. Esti ca in Minecraft, poti face ce vrei, asa ca gandeste-te la ce vrei sa faci.

Deja au pomenit mulți depresia și ce sa faci in privința asta așa ca nu o mai pomenesc și eu.

Părerea mea este ca esti intr-o tranziție, din adolescenta in viața de adult. Ceea ce ii greu pentru toți, pentru alții un pic mai greu. Sa ai atâtea responsabilități și sa trebuiască sa ai atâtea răspunsuri poate sa fie copleșitor câteodată.

Sincer nu te gândi la ce nu ai realizat pana acum, toți o facem și tot timpul eșuăm fiindcă nu are rost sa te gandesti la trecut. Încearcă sa alegi prezentu și cât poți sa plănuiești in viitor. Realizează ca poți sa faci ce vrei când vrei, totul este vorba de o soluție, o alta percepție asupra problemei. Uita-te la ea cu alti ochii și totul o sa se schimbe. Am văzut și auzit de persoane la 60-70 de ani care au terminat facultatea fiindcă au realizat ca a fost ceva ce or vrut sa facă toată viața lor.

Acum ca esti adult vezi toate lucrurile negative care când erai adolescent și copil erai ferita de ele, poate prea ferita. Cred ca fiecare persoana se sperie când ajunge sa fie adult, eu sigur nu am realizat cate trebuie sa fac, sa știu, sa le încep. Dar alegerea mea ii sa fac ceva in fiecare zii, aproape in fiecare zii, chiar dacă câteodată numa ma gândesc. Orice faci nu te uita la ele ca un eșec ci ca un pas in fata.

Ai dreptate realitatea ii altfel, dar realizarea ta când erai copil ca poți avea totul încă e posibil, tot ce trebuie sa faci ii sa crezi asta ca atunci. Când ai fost copil ai văzut doar câteva adevăruri, acum vezi și alte adevăruri mai rele. Mai ales când vine vorba despre lume, familie, prieteni și partener. Rostul vieți ii sa vezi toate aceste adevăruri, care tu începi sa le vezi, rostul tău ii sa incerci sa fii fericita in ele și sa te descoperi pe tine, sa iubești și sa ajuți pe cine poți sa fie mai bun ca ieri.

Sincer sper sa te ajute toate mesajele, fiindcă viața poate fii cruda cum ai spus, dar contează cum vedem ce se întâmpla in jurul nostru fiindca ne poate ajuta sa trecem prin ele.

Care este rostul vieții? Sincer m-am întrebat și eu de multe ori acest lucru. Rostul vieții este să te bucuri de fiecare moment. Să faci ce îți place. Să îți petreci timpul cu cine îti place. Să visezi, să nu uiți să te comporți din când în când ca un copil, să te bucuri de fiecare clipă, de fiecare lucru. Poate ți se pare dificil să faci toate cele menționate mai sus, tocmai pentru că te simti cum te simti. Te asigur că este doar o perioadă din viata ta, care va trece doar dacă vei fi optimistă și încrezătoare. Toată lumea trece prin astfel de faze la un moment dat în viată! Și poate că unii oameni nu sunt fix așa cum ai crezut până acum. Dar există mulți - mulți oameni speciali! Încearca pe cat posibil să fii inconjurata de astfel de oameni! Elimina din viata ta oamenii toxici si obiceiurile toxice! Bucură-te de viată! ❤ Si ca sa te inveselesc putin, am sa inserez aici un citat care mie una imi place mult de tot, e extras din desenul cu Snoopy, cand stapanul lui ii spune "Snoopy, intr-o zi vom muri". Iar el raspunde "Murim o data. Dar in schimb traim in fiecare zi"

Viata e facuta sa traiesti pana mori toti suntem trecatori sau vizitatori conteaza ce lasi dupa.