Un tinar e caracterizat de curaj iar un batrin de intelepciune; putem spune ca, curajul din tinerete se transforma la batrinete in intelepciune?

Asta ar însemna să nu existe tineri înţelepţi şi bătrâni curajoşi.

" Frica de Dumnezeu este începutul înţelepciunii; cei fără minte dispreţuiesc înţelepciunea şi stăpânirea de sine. "

Nu depinde ce intelegi prin intelepciune, de obicei se capata odata cu varsta

Nu, din cauza curajului din tinerete e posibil sa nu mai ajungem la batranete

MAjoritatea tinerilor pe carei-am întâlnit,n-ar avea curaj nici să mănânce peşte,de frică să nu se înece cu oasele. IAr majoritatea bătrânilor, mi se par de-a dreptul cretini.
Deci, ce zici tu acolo, este una din cele mai false afirmaţii. Spui cum ar trebui să fie oamenii, nu cum sunt ei de fapt.

Cele doua se leaga. Un tanar curajos... face ce fac tinerii curajosi, iar acele din acele aventuri cu timpul isi da seama de greseli.

Eu unul cred ca asa este, un tanar este foarte curajos pentru ca stie ca stie ca trebuie sa apere ceva in viata, un batran deja stie ca nu mai e in stare de multe lucruri si ca e mai aproape de a da coltu' .

Este un principiu cu care nici nu trebuie sa imi bat capul deoarece este total gresit. Adica sunt prosti curajosi care raman prosti toata viata.(prosti, referindu-ma la lipsa de intelepciune sau cunoastere ca sa nu interpretati aiurea) De asemenea exista batrani curajosi..Este o absurditate sa spui ca nu exista. Daca asta e firea ta nu cred ca batranetea ar schimbao prea mult.

Stimabile,sa nu uitam ca mai sunt si acei curajosi care "la placinte inainte la razboi inapoi', considera ca ai avea 60 de ani si esti pus in fata unui conflict ce ai face? ai aplana conflictul prin mijloace pasnice sau (aducandu-ti aminte ca in tinerete erai the boss ) ai intra in polemica si chiar bataie cu tabara adversa?