| octav005 a întrebat:

Buna seara. care dintre cele specificate mai jos are o calitate audio mai buna... caseta audio s-au un fisier mp3 s-au cd audio?

10 răspunsuri:
Bula
| Bula a răspuns:

Pentru a se putea vorbi de CALITATE, intai trebuie sa ai ureche muzicala foarte buna!
Daca nu ai ureche muzicala, atunci oricare format ti se va parea identic, nu-l ei putea deosebi.

Pentru a se putea asculta CALITATIV, intregul lant de inregistrare-redare ar trebui sa fie perfecta.
TOATE elementele (din lantul de inregistrare-redare) introduc distorsiuni (dinamice si armonice), care se cumuleaza si strica calitatea.

Revenind la intrebare:
- caseta audio este o inregistrare magnetica, analogica, dar miniaturizarea magnetofoanelor, Ca urmare, va reda muzica, dar far pretentii caitative.
- CD audio si fisierele mp3 sunt inregistrari digitale. Calitativ, CD-ul audio este mai bun, avand mostrele de sunet mult mai des achiziionate (darvolumul fisierului inregistrat e mare, fiind format comlet, necomprimat.
- fisiereler mp3 sunt formatul comprimat al inregistrarii audio. In acest format, se pune accent pe doua aspecte: micsorarea marimii fisierului audio si pastrarea cat mai buna a calitatii.
Uzual, in formatul mp3 se foloseste comprimare de 360k amprentari /secunda pentru calitate studio si 128k dinamic pentru calitate de "uz comun".

| sierra1 a răspuns:

Caseta e ultima, despre celelalte putem vobi până mâine

| anonimg a răspuns:

CD-ul audio are calitatea cea mai bună. Dar calitatea melodiei de pe CD se pierde dacă o copiezi în pc; și se mai pierde și atunci când o trimiți cuiva.

| NLS a răspuns (pentru anonimg):

Calitatea audio "se pierde" daca nu stii:

a) ce format sa alegi pentru RIP. Alege WAV si ai sa vezi ca e bit la bit, si nu ai cum sa faci diferenta.
Sau alege FLAC cu nivel de compresie 3, si ai sa vezi ca nu ai nici urechi suficient de bune,
si nici casti sau sistem audio (si ma refer la cele de studio), care sa te faca sa simti vreo diferenta.

b) ce aparat (writer) alegi. (multe copiaza cu erori, insa nu toate)
AI NEVOIE DE UN APARAT BUN.
Am vazut ca PIONEER, SAMSUNG, Panasonic, PLEXTOR dau rezultate bune.
Sau LG-urile originale,
(LG-urile produse sub umbrela Hitachi (HLDS) sunt groaznice, obtii erori peste erori.)

c) softul de ripping conteaza mult si el: exista doar unul cu adevarat profi, si e gratuit.
DAR e un cosmar sa ii faci setarile optime.

Iar un altul care e foarte aproape de el, mai usor de configurat, si cu care poti obtine rezultate la fel de bune, e vreo 36 euro.
Toate celelalte programe pentru ripping sunt degeaba, nu se apropie.

d) viteza de copiere conteaza si ea: ideal ar fi 2-4X

e) si mai conteaza calitatea CD-ului, insa daca nu e contrafacut, ar trebui sa fie ok.
Singurele cu care am avut probleme au fost cateva CD-uri de muzica populara.


PS: am peste 250 CD-uri cu muzica, originale, pe care le-am rippuit anul acesta si anul trecut in format FLAC, 24 bit, 48.000 kbps (adica in jur de 50MB o melodie de 4 min)
Asta inseamna calitate 1:1, sau extrem de aproape de ea, incat sa nu poata face nimeni diferenta.

Daca tu te referi la MP3 de 320 kbps, nu, in felul acela indicat de tine nu se poate obtine calitatea de pe CD.

| doctorandus a răspuns (pentru NLS):

Oamenii nu aud diferenta intre 16 biti 44.1 KHz si 24 biti 48 KHz. Serios, au fost teste dublu orb cu audiofili si ei nu pot sesiza diferenta.

Deci daca tu auzi aceasta diferenta: esti mutant xenomorf si ar trebui sa fii pazit intr-un laborator stiintific.

| NLS a răspuns:

Cea mai buna calitate o gasesti pe discuri de vinyl (cele pentru pickup).
DAR exista un imens DAR:
depinde foarte mult de calitatea discului, si mai ales de aparatul cu care redai.

Iar cand doresti sa treci un disc de vinil in format digital, mai apare o necunoscuta: deck-ul prin care transformi vynilul intr-un format digital (WAV, FLAC, ALAC, APE, MP3, AAC, etc, etc)


Dintre cele enumerate de tine, CD-ul audio e cel mai bun (formatul WAV, cand e rippuit pe calculator, sau mai bine spus, CDA, daca te referi la formatul nativ de pe CD),

urmat de formatele lossless: FLAC, APE, ALAC, etc.

Abia vin formatele lossy, comprimate, cu calitate mai mica:
MP3 e cel mai cunoscut dintre ele, dar urmasul lui se numeste AAC.
(MP3 nu mai exista deja de cativa ani, nu mai e dezvoltat, "inventatorul" lui l-a pus pe linia moarta si acum se ocupa exclusiv de inlocuitorul acestuia: AAC, care ofera o calitate usor superioara)

Asta nu inseamna ca daca tu ai un program de ripping, nu mai poti sa generezi un MP3, e folosit inca de foarte multa lume, si unii nici nu stiu de existenta lui AAC.


Caseta audio seamana ca si tehnologie cu vynilul, insa calitatea obtinuta la redare nu e chiar perfecta, si e aproape mereu mai slaba decat cea de pe un CD,
din cauza casetofonului cu care redai: zgomotul motorasului, cat de bine apasa buretele pe banda, calitatea imprimarii, etc.

| NLS a răspuns (pentru NLS):

Dar, cum spunea si Yuoia,
ar trebui sa NU pui in aceeasi oala suporturile audio "

discul de vynil si banda de caseta fiind suport analogic,
CD-ul sau DVD-ul fiind suport digital

cu formatele audio (FLAC, WAV, APE, MPC, ALAC, MP3, AAC, etc).

| Hyperion7 a răspuns:

Eu tind sa cred că cel mp3, luând în considerare că mp3 este un format mai nou decât cd-ul.

| Yuoia a răspuns:

Mult timp s-a crezut ca CD-ul are calitate mai buna, fiind... ultima inovatie. Dar specialistii in muzica au stabilit in final ca tot dicurile de vinil dau cea mai buna calitate a sunetului. Si au reinceput imprimarile pe discuri de vinil. Dezavantajul este ca sunt usor casabile.

MP3 este un format, nu un suport. In format MP3 poate fi si pe pc, si pe cd sau stick.

| doctorandus a răspuns (pentru Yuoia):

Nu, CD-ul are clar cel mai bun sunet din punct de vedere tehnic.

Dar reputatia CD-ului a fost stricata de https://en.wikipedia.org/wiki/Loudness_war

Si alta diferenta: sunetul de pe CD este purificat de catre editorii de sunet de orice paraziti, ceea ce pe unii oameni in loc sa-i incante, mai degraba ii enerveaza. Sunetul este "clinic pur", ceea ce pe unii oameni ii deruteaza prin perfectiune.

O solutie la aceasta problema a fost HDCD. HDCD are doar 15 biti pentru sunet (in loc de 16 ca la CD-urile normale), iar al XVI-lea bit este folosit pentru a controla dinamica sunetului. Pe aparate care nu redau HDCD este redat ca un CD obisnuit, practic niciun om nu va observa diferenta. Dar pe aparate care citesc HDCD dinamica este coplesitoare.

Inca o data: daca tehnicienii de sunet lasau dinamica in pace, n-ar mai fi fost nevoie de HDCD. Deci HDCD a fost o solutie desteapta la o problema pe care CD-ul nu o avea in mod real.