Ar fi mjulte de discutat aici. De pe wiki pe scurt:
În arhitectura von Neumann pură CPU-ul poate fie citi o instrucțiune, fie citi/scrie date din/în memorie. Nu pot fi efectuate ambele operațiuni simultan, deoarece se folosește aceeași magistrală. Prin contrast, într-un calculator bazat pe arhitectura Harvard, CPU-ul poate citi o instrucțiune și în același timp poate accesa și date, chiar și fără cache. De aceea o arhitectură Harvard poate fi mai rapidă: fetch-urile instrucțiunilor și accesul la date nu concurează pentru aceeași cale de transfer de date. Arhitectura Harvard are spații de adresare separate pentru date și instrucțiuni: adresa 0 pentru date nu este aceeași cu adresa 0 pentru instrucțiuni.
În perioada modernă, arhitectura Harvard este folosită în principal în două tipuri de dispozitive:
Procesoarele de semnale (DSP) specializate din cadrul dispozitivelor pentru prelucrarea semnalelor audio și/sau video.
Microcontrollerele din cadrul aplicațiilor electronice (PIC de la Microchip, AVR de la Atmel); acestea dispun de dimensiuni mici ale memoriilor de program și de date și se folosesc de avantajul arhitecturii RISC – executarea instrucțiunilor într-un ciclu mașină (nu neapărat un ciclu de ceas).
ionelaionelusa16 întreabă: