Are o legatura faptul ca am parintii stricti si ca nu am prieteni?
Am fost prietena cu multe persoane, dar mereu acele persoane au renuntat sa mai vorbeasca cu mine si se fac ca nu ma mai cunosc sau ca le este rusine, din cauza ca ei au avut parinti întelegatori, si i-au lasat sa stea tarziu afara si sa mearga pe nu stiu unde.
Am ajuns in momentul asta sa nu am nici un prieten/a, si am 18 ani, efectiv toti parintii lor sunt opusul parintilor mei
Ordonare:
După relevanţă
Răspunde
Răspunde 
Nu am ce să detailez. Dacă nu te-au lăsat să ieși, cum să îți faci prieteni. Asta este legătura.
Da, dar ma lasa sa ies, dar sunt limitati, si nu ma lasa sa fac mare lucru, cum fac altii
Este modul lor de a te proteja, așa te iubesc ei. D-ta doar așa poți da dovadă de maturitate, să treci de la revolta și contestarea juvenilă adolescentină la dialogul și cooperarea cu ei.
Buna.Incearca sa discuti cu parintii, sa ajungeti la un compromis.Totusi, ai 18 ani, nu 8.Prietene iti poti gasi si la facultate.Multe prietenii care raman legate sunt acestea, mai rar cele din liceu sau chiar generala.
Esti cel mai inteligent de aici, sa mor eu, ai mare dreptate.
Copilul care este tinut in lesa de parinti, ajunge un mare ratat, dar cel care e liber, stie sa se descurce in viată
Ce prieteni sunt ăștia dacă la primul hop dau pasul cu fugiții?
Și îi ai doar pentru zile de distracție, nu merita.
La 18 ani într-adevăr ești majoră te poți bucura de viata, dar asta probabil doar dacă îți câștigi existenta singura( banii), ai o locuință a ta ( poate chiar și închiriată) etc.
Părinții astfel au mai mult autoritate asupra ta dacă tu ești în casa lor, plus că de ce să îi condamni? Își fac griji pentru tine și este foarte drăguț, mai bine petreci timp cu " părinții " cât îi mai ai, de cât să umbli haihui cu oameni de 2 bani, asa ziși " prieteni", ca o sa mai cunoști în viața asta 1000 de persoane cu care sa rezonezi și ai timp și de " prieten", dacă ai 18 ani nu înseamnă că acum trebuie să le faci pe toate ca altfel îți ratezi viața.
Pai asa sunt cam toti adolescentii din orasul meu. Parintii ii lasa sa stea cat vor ei afara, si normal ca se satura de mine, daca ei abia la 9 ies din casa, iar eu la 9 plec in casa. Ce sa faca cu una ca mine.
Pana si tocilarii aia cu 10 pe linie, care in timpul scolii au nasul prin carti, in vacante stau liberi si pana la ora 12.
Normal ca nimeni nu si-ar pierde timpul cu mine, nici nu ma mai mira nimic, ca sunt fara prieteni. Pana si varmea imi spune ca sunt antisociala, doar pentru faptul ca am parinti stricti care ma cheama devreme acasa, nu m au lasat niciodata sa chem o prietena acasa, dar nici sa merg la una, pe motivul ca "daca fata aia e golanca si aduce baieti in casa" sau "daca te minte si iti spune sa va duceti nu stiu unde noaptea"
Fix în aceeasi situatie am fost si eu. Trebuie sa le câstigi increderea parintilor ca sa te lase mai liberi.
Nici eu n-am avut prietene, cand ieseam cu colegele in grup dupa scoala, mama mereu ma chema mai devreme acasa. Ele ca de obicei stateau pana mult mai tarziu afara.
Colegele mereu au crezut ca sunt aroganta si ca nu am chef de ele, pentru ca plecam devreme. "Vai sa o vezi pe asta ca iar nu mai are chef de noi, se scuza ca o cheama ma-sa acasa."
Si cam asa si-au creat o parere negativa despre mine, cum ca as fi aroganta, fitoasa si ca nu-mi place sa stau cu ele, dar de fapt era alt adevar.
Din pacate, multi judeca fara sa cunoasca, dar si parintii au o parte mica de vina.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
