Nasol. Unii părinți sunt într-adevăr ultraprotectori cu copiii lor. Dar să știi că e din dragoste, nu îți vor răul - dimpotrivă: vor să te ferească de el.
Ai răbdare și mai ales, caută să le câștigi încerederea - dovedește-le că pot avea încredere în tine, că ești capabilă să-ți porți și singură de grijă. Cu timpul, ar putea să accepte asta și să mai te slăbească.
Mai fetito, esti pe banii lor, faci ce zic ei, fara atatea comentarii. Problema ta e ca nu poti avea "iubit", vezi-ti de scoala fetito si lasa tu lupa ca ai vreme, nu te manance asa de repede. Ce amintiri sa-ti faci? Cum stateai? Cand ai avut prieten pe ascuns, daca te viola, mergeai disperata la ei sa le zici ca ai gresit? Bineinteles ca mergeai. Atata drama pentru ce? O fetita care duce lipsa. Nu conteaza ca ai zis ca ai note bune sau nu mai stiu ce, la varsta asta scoala e toata viata ta, e tot ce ai de facut.
Cu BAC-ul care-ti bate la usa tu mai ai timp de povestit pe telefon cu prietenele, sau de ascultat muzica la casti?
Acum chiar au dreptate parintii, prea mult timp aruncat la gunoi in loc sa pui mana serios pe carte.
Cat despre baieti, nu-i rau sa ai protectia parintilor, ca nu se stie niciodata ce intentii au.
Despre intimitatea, liberatati si regulile de care vorbesti, levei avea pe toate, cand te vei muta la casa ta fetita, pana atunci esti minora si parintii trebuie sa stie tot ce faci, avand dreptul sa te controleze si sa-ti impuna ce sa faci.