Buna,as vrea si eu niste povestioare de dragoste:*

Din nou impreuna



Era intr-o frumoasa noapte, se asterneau ganduri intunecate in sufletul ei. Fara el numai simtea nimic, era pierduta in lumi diferite.Isi pierduse ratiunea, uneori numai stia cine este cu adevarat si ce se va intampla daca el va disparea, ceea ce s-a si intamplat a plecat de langa ea cu vocea stinsa.Lacrima ei nu a mai putut fii aprinsa de nici o dorinta.Pareau ca aveau toata lumea la picioare insa totul a disparut, fara nici un cuvant
Tinandu-l de mana ea i-a spus:
-Daca tu pleci eu fara tine voi bantui acest pamant, voi plange pana la ultimul cuvant.
-Nu-ntelegi ca sunt doar o umbra fara tine printr-o ceata densa si atat de intensa?
-Vei pleca?
-Cui ma vei lasa?…. Suflet singur o sa raman, gandurile ma vor ucide doar tu-mi erai Stapan
Cu ochii in lacrimi ea ii vorbea, insa el din pacate nu-i mai raspundea, langa ea numai era.Se sufoca langa el fara nici o respiratie.Plangea si cerul ei pictat cu el devenise un cer fara inspiratie, incerc sa-l readuca la viata insa era prea tarziu din pacate.La capul lui fata plangea, dispera, urla insa in zadar iubirea ei adevarata era plecata intr-un alt loc.Insa fata, nu-i venea sa creada c-a pierdut tot ce a iubit, avea sufletul ranit incat peste sicriu s-a aruncat si tipa, si ii zicea:
-Dragul meu,vino inapoi iti aduci aminte cum alergram spre zare?
-Cum se auzea ecoul vocii tale? imi radeai si ochii mei sclipeau de fericire.
-Te rog, vino inapoi hai intoarce-te la mine, fara tine nu-mi este deloc bine.
Nimic nu putea s-o faca sa se simta mai bine decat adevarata ei dragoste, adevaratul ei cuvant, care acum s-a risipit in vant.
Peste 2 zile Parintii l-au inmormantat cu lacrimi in ochii mama baiatului lua pamantul in mana si plangea zicand:
-De ce mi l-ai luat?
-De ce Doamne?
-Te rog sa ai grija de el sa-i fie bine acolo cu toate ca nu-s fericita era singurul meu copil, si-l iubesc din adancul inimii mele.Mama a aruncat un trandafir si pe trandafir o lacrima in care ii trimitea un mesaj baiatului zicandu-i:
-Te iubesc mami, puisoru meu imi doresc sa fii bine acolo unde esti.Te voi iubii mereu si te voi purta in suflet, stiu ca vei merge sus langa Tatal tau. Tatal tau care a murit intr-un accident de masina, la fel ca tine puiutu meu.
-O sa-ti plang amintirea mereu.Erai tanar aveai doar 25 de ani, ai lasat-o in urma pe sotia ta Anabela care sufera dupa tine ca un copil.Insa nimeni nu stia ceva!
Anabela tanara de 20 de ani,adormea langa mormantul lui.
Nu manca,nu dormea intruna plangea tinea o poza cu el in mana si repeta:
-Iubitul meu vom fii impreuna in curand,te voi strange la piept fara tine sunt doar un desert uscat.
-Am gresit de multe ori si acum te-am pierdut si ne-am pierdut printre furtuni,am ramas singura si-a nimanui.Te iubesc enorm dragostea mea, nu uita asta niciodata.
-Nu incerca sa ma opresti n-ai sa reusesti, te rog sa ma-ntelegi nu vreau sa ma alergi, sau sa mai sufar vreodata.Te doresc imi doresc sa mai fie din nou ca altadata.
Au fost.
Ultimile cuvinte ale Anabelei langa sicriul lui, ea si-a infipt un cutit in inima si-a tipat in gura mare un singur cuvant:
-Mama iarta-ma.
Totul, s-a petrecut prea repede, si fara urma de regrete Anabela s-a dus sus la iubitul ei Bogdan in varsta de 25 de ani.La moartea fetei toti prietenii au venit, toate rudele apropiate si-au plans-o nu puteau accepta ca Anabela nu mai este printre ei, ca nu le va mai zambii, sau va mai alerga in brate cu mari sperante.Visul frumos a fost distrus si timpul a fost doar un intrus.Ea a plecat impreuna cu el lasand in urma durerea sufletelor pamantesti ca intr-o carte tragica de povesti.Doar ea stie ce a simtit in suflet, cat de mult a urlat, cat a indurat.Momentele astea tragice sunt mereu aproape, cu fiecare soapta in noapte.Cand decidem sa plecam, plecam cu sau fara regrete.Si nu este mereu acolo sus cineva sa ne-astepte, sa ne indrume.Ea a stiut ce sa faca, a vrut sa fie asa pentru ca n-a mai putut rezista.

Uneori orice facem ne poate face bine, insa nu mereu viata ne ofera: O a doua sansa la viata, ne impinge greu mereu….