| Rpxsna a întrebat:

Buna TPU, am o problema. Atunci când ma duc undeva, unde sunt mai multe persoane cunoscute sau chiar străine de vârsta mea, cum ar fi o petrecere, am impresia ca toată lumea se uita urat la mine, ca toată lumea se uita cu priviri de genul "ia uite-o și pe asta", mi se întâmpla așa chiar și când merg pe strada și trec pe lângă un grup de fete, băieți, chiar și oameni mai mari. Am impresia ca ma analizează din cap pana in picioare, ca toată lumea ma bârfește atunci când plec dintr-o încăpere sau de undeva unde sunt mai multe pers. și ca nimeni nu ma suporta. Asta cred ca se trage din școala, din clasele mai mici când niște verisoare de-ale unei colege ma barfeau la ea si intre ele, ii ziceau tot felul de chestii urate ca sa nu mai stea cu mine, erau supărate ca verișoara lor stătea cu mine și nu cu ele. Mereu sunt demoralizată și atunci când merg undeva și îi spun prietenei mele celei mai bune tot ce simt iar ea spune ca sunt nebuna, ca nu are nimeni nimic cu mine, ca sunt foarte frumoasa și ca nu am de ce sa ma simt asa și ca dacă m-ar auzi cineva nu i-ar veni sa creadă ca eu spun lucruri de genul. Cum sa fac sa fiu mai indiferenta, sa ma "doară in cot " de lume? Mereu ma întreb oare ce parere are x de mine, oare ce impresie am lăsat, etc. Cum se numește aceasta problema pe care o am eu? Si cum scap de ea? Pe lângă asta, ar mai fi ceva. Uneori simt ca am mai multe personalități, de exemplu am zile când stau cu prietenii și sunt glumeața și ii fac pe toți sa rada cu glumele mele, dar alteori sunt seaca și nu vorbesc și chiar nu pot sa fac o gluma, fără sa fiu trista sau sa am ceva, pur și simplu sunt seaca și îmi spun toți ca sunt trista dar eu nu am nimic, sunt atât de ciudata in momentele alea încât nici eu nu as sta cu mine dacă as fi ei. Și oricât încerc sa îmi revin nu pot. Asta ce mai este?

3 răspunsuri:
| AlexValentinn a răspuns:

In primul rand nu stiu de ce toata lumea se axeaza pe chestia asta cu glumele, ce atatea glume pe lumea asta si de unde, nu vezi ca toata lumea e stresata, in depresie si are probleme nu stiu de ce voi vreti neaparat sa fiti cei mai glumeti cei mai nu stiu cum ca oricum lumea nu da 2 bani pe nimeni indiferent daca esti cel mai glumet sau cel mai trist. Asta cu sa vrei sa fii glumet este pe la 14 15 ani dar apoi ar trebui sa te doara in cot de asta, ia-o logic de ce trebuie tu sa fii responsabil de bunadispozitie a celorlalti si de veselia celorlalti ca practic asta inseamna sa fii glumet sa ii binedispui pe ceilalti, dar de ce trebuie sa faci tu asta? Ei nu pot sa se binadispuna singuri, tu te-ai nascut sa ii binedispui pe altii sau cum ca nu inteleg? Iar ceea ce vorbesti tu se numeste anxietate sociala cred, si eu am momente de genul uneori si da se datoreaza cum ai spus si tu in urma unui bullying sau a unor barfe indelungate la care ai pus suflet si cel mai probabil esti si foarte sensibila la niste vorbe. Ca sa fii mai imuna la aceste vorbe, nu stiu, trebuie sa treci prin chestii mai grele, sa realizezi ca nimeni nu da 2 bani pe tine in afara de familie si poate o prietena buna si poate iubitul tau nimeni dar absolut nimeni nu da 2 bani pe tine, invata sa te binedispui pe tine, nu pe altii.

| Rpxsna explică (pentru AlexValentinn):

Asta e problema, ca in momentele alea orice as face nu pot sa ma binedispun, dacă sunt așa eman o energie negativă și le dau tututor o stare proasta și nu e vorba ca e responsabilitatea mea sa ii binedispun pe alții, dar dacă sunt așa atunci toți o sa fuga de mine, nu o sa mai am niciun "prieten". Eu personal vreau sa am in jurul meu oameni veseli care ma binedispun, nu cum sunt eu in unele momente. Știu ca " prietenii" astia din ziua de azi nu dau doi bani pe mine, așa e cam toată lumea, radem glumim atâta timp cât e bine și oamenii au un avantaj pe baza ta, toți o sa stea pe lângă tine, iar dacă ți se întâmpla ceva nu da nimeni 2 bani pe tine, nici măcar nu le pasa sau sa te întrebe ce ai pățit, iar dacă o fac e doar din curiozitate fără nicio intenție buna de a ajuta sau orice. Știu asta. Dar totuși, ai nevoie de "prieteni" ca sa mai ieși din casa, sa mai razi, tocmai de asta trebuie sa mai radem și sa glumim ca sa uitam de vremurile astea desprinse parca din filmele apocaliptice, mie îmi e frica, ca atâta timp cât sunt așa, nu o sa ma mai cheme nimeni afara, nu o sa mai am " prieteni ", o sa stau in casa și o sa mi se agraveze mai rau depresia și anxietatea sau ce am eu. Problema mea este ca îmi e frica sa fiu singura, pentru ca atunci îmi vin tot felul de gânduri in cap și îmi fac rau. Dacă mai ies și mai socializez cu alte persoane nu mai stau sa ma gândesc la tot felul de lucruri. Asta ar fi interesul meu, asta e avantajul Pt care stau cu "prietenii" mei, ma fac sa mai uit de gândurile mele. Pana la urma toți avem un interes sau un scop mai mic sau mai mare, așa cum sunt și eu.

| AlexValentinn a răspuns (pentru Rpxsna):

Ai atitudinea gresita. Tocmai cand esti dispus sa pierzi un lucru vei actiona fara frica si rezultatele tale vor fi mai bune. Adica mai exact, trebuie sa fii dispusa sa iti pierzi prietenii si sa nu mai iesi cu nimeni si sa te impaci cu ideea ca chiar se poate intampla asta si atunci o sa dispara frica de a fi plictisitoare, frica de a fi neamuzanta, frica de nu stiu ce si etc. si o sa ai o altfel de energie, tu cand faci un lucru cu frica de a pierde, atunci iti iese fix pe dos si atunci poate unii observa si profita de tine, dar daca tie nu iti e frica ca pierzi prietenii, gandeste-te iesi afara, nu te mai gandesti gen "aoleu iar nu sunt amuzanta, iar sunt trista", te gandesti la chestii pozitive "e soare afara ies cu x beau o cafea", si daca ei vorbesc si rad langa tine tu nu te mai gandi gen "ce gluma sa fac si eu ca sa fiu amuzanta", gandeste-te la ce ai de facut cand pleci acasa sau maine sau pur si simplu fi atenta la conversatia lor si fii naturala, de ce trebuie sa te fortezi sa fii nu stiu cum? Si inca o chestie, din ce mi-ai raspuns tu vrei sa ai langa tine persoane care nu sunt ca tine pentru ca ai zis ceva de genu "nu vreau sa am oameni cum sunt eu in unele momente", de ce nu ai veea, fiecare om se simte cel mai bine si ii merge cel mai bine intre oameni la fel ca el, nu intre oameni care sunt altfel. Dar nu e problema, traieste, experimenteaza, o sa tragi concluziile singura cand va fi momentul.