Ma simt oribil, si nu stiu cati dintre voi ma veti intelege in urmatoarele randuri. In orice caz, simteam nevoia sa vorbesc cu cineva...
Inca de cand eram mica, eram obisnuita sa iau premii, medalii si toate alea. Dar, acum ca am mai crescut, nu mai invat cum invatam in I-IV, iar parintii intotdeauna dau vina pe calculator si pe cartile pe care le citesc (pe telefon sau reale, ma rog). Asta nu ma deranjeaza, cu toate ca le-am explicat: daca ei se asteapta sa fiu fata perfecta care eram, se inseala... am crescut, stiu ce pot si ce nu, si ceea ce ma doare este faptul ca nu ma mai cunosc deloc. Si, ceea ce fac ei in continuare nu ma ajita deloc, chiar pun sare peste rana...
Am un frate, mai mare decat mine cu 7 ani. El este acum la facultate, nu are nici o problema. Atunci cand a plecat, am crezut ca o sa ma simt mai bine, dar nu este asa. Parintii intotdeauna mi-au spus "De ce nu poti sa fii ca el? El invata, si stie sa isi planifice timpul, si este ordonat, si este baiat! TU NU!".
Nu stiu de ce o spun ei atat de mult, probabil pentru ca ei cred ca ma va stimula asta. Dar eu nu pot sa ma stimulez gandindu-ma ca eu nu voi fi niciodata ca el. Am incercat sa le explicca nu pot fi ca el, ca suntem diferiti, dar... degeaba! Am impresia ca li s-a urcat atat de mult la cap fratele meu, au devenit atat de mult obsedati de el, incat vor sa fiu o copie fidela a lui... Si, atunci cand imi zic asta, ma simt, efectiv, ca naiba. Ma simt un nimeni, ma simt vinovata de faptul ca sunt asa.
Nu am fost ordonata si nu voi fi niciodata, chiar daca sunt fata. Nu invat chiar atat de bine, pentru ca nu-mi plac toate materiile. Nu-mi place matematica, nu-mi place fizica. Iar parintii, vazand asta, ce-au facut? S-au gandit sa ma trimita la matematica-informatica, normal! Acolo unde stiau ca nu ma voi descurca.
Nu stiu cine a citit toata asta. Stiu ca sunt ciudata, dar ma simt ca naiba.
Ordonare:
După relevanţă
Ar trebui sa fie multumiti de tine asa cum esti, daca nu sunt, sa fie sanatosi tu esti in felul tau, fratele tau este in stilul lui, nu vor sa inteleaga incearca sa-i ignori si treptat o sa se potoleasca sa aiba atata pretentii asupra ta.
RăspundeNu sunt genul de fata care poate sa ignore ce se petrece in jurul ei. Cand aud numele meu, sunt curioasa sa aud ce se zice despre mine. Cat despre parinti, ei cred ca au o parere proasta, dupa cum cred eu.
Răspunde Atunci sa o aiba in continuare, nu conteaza, tu continua sa faci ceea ce ai facut si pana acum, parerea lor este mai putin importanta atata timp cat tu stii cum esti si de ce esti in stare.
Nu esti ciudata deloc si te inteleg perfect findca asa mi se intampla si mie.Stiu cum e si cat neintelegatori pot fi parintii dar nu cred ca ei vor sa fi copia fidela a fratelui tau, vor doar sa ajungi cineva in viata.
E normal sa nu mai ai aceleasi note ca pe clasele I-IV deoarece materile din clasele mai mari nici nu se compra cu cele din ciclul primar.Si chiar nu poti sa fi cel mai bun la toate materile pentru ca nimeni nu e perfect 
P.S.Da intotdeauna ce ai mai bun si straduiestete sa ai note cat mai bune iar daca si atunci parintii tai nu sunt multumiti poti sa ii ignori...chiar daca e cam greu
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
