Vara trecută am vrut sa fug la mare, SINGURA. Pe vremea aceea, părinții mei si cu mine ne certam mult, mai ales că ei nu vroiau se mergem nicaieri in vacanta. Acum stau si ma gandesc, ...? (mai mult)

Question

Vara trecută am vrut sa fug la mare, SINGURA. Pe vremea aceea, părinții mei si cu mine ne certam mult, mai ales că ei nu vroiau se mergem nicaieri in vacanta. Acum stau si ma gandesc, oare eram întreagă la cap? Adică, urma să plec în lume la doar 14 ani, fără destui bani. Dar am renuntat, deoarece părinții mei probabil m-ar fi urat dupa aceea. Va spun asta, deoarece am văzut multe persoane care vor sa fuga. Nu plecati! Ganditi-va ca mereu exista o solutie. Cine a mai pățit asta?

BlackRose03 · Answer

Aici,acum o luna si o saptamana.Am 14 ani, peste 3 zile fac 15.    
Stau la bunici de la 2 ani si bla bla.
Ok, la noi sunt mereu certuri din motive neansemnate.Imi spun mereu sa plec desi stiu ca e la furie.
Intr-o dimineata ne certasem deoarece am mancat dintr-un corn scolar seara si l-am pus (intr-o punga)in sertarul din camera mea si urma sa-l arunc de dimineata deoarece nu voiam sa-i trezesc la o ora asa târzie pentru a merge la bucătărie.
De acolo am inceput sa ne jignim, le-am spus ca m-am saturat de ei si de felul penibil in care gândesc.
Au spus ca ma dau afara din casa.Am iesit furioasă pe usa.
Am plâns la scoala, mi-am spus ca m-am saturat si dupa ce m-am întors acasă ei se purtau normal.
Radeau si zambeau ca de obicei(ei si fratele meu mai mic care la rândul lui sta cu bunicii si cu mine).
La scurt timp bunica începuse sa plângă deoarece mi-am supărat bunicul si sigur, eu mereu sunt de vina, toata vina a picat pe mine.In acea dimineata el m-a luat de par doar pentru ca i-am spus ca greseste si exagerează si cand era sa ma lovească l-am impins,deci toata vina a fost a mea in opinia lor ca am ripostat.
Cand ei zambeau dupa ce m-am intors am zâmbit si eu, m-am purtat natural sa nu dau de banuit.
Mi-am sunat bunicii paterni si le-am spus ca merg la ei, ca nu mai vreau sa am de-aface cu cei materni.
Crede-ma, stând cu ei am avut mult de pierdut.
Astfel imi fac bagajele, nimeni nu. observa.
Mai trec pe hol sa vad daca vine cineva.
Bunicul pusese la fiert varza in bucătărie(eu urasc mirosul de varza)si asa am gasit o scuza sa închidă usa (care se afla langa cea de la intrare).
Mi-am luat ghiozdanul in spate si 3 sacose mari (cred ca aveau in total vreo 20-25 kg)si  am plecat catre bunicii paterni.
Am stat acolo cateva zile.
Ei sunt mereu optimiști si zîmbitori, nu doar pentru ca ne vedem mai rar, asa sunt ei in general.S-au purtat foarte frumos cu mine.
La insistentele mamei mele pe care o urăsc m-am întors acasă de dragul bunicii mele care începuse sa planga ca ii e dor de mine. Dupa ce m-am întors au continuat sa ma jigneasca, sa ma ameninte mai des ca ma alunga si ma întrebau de ce n-am ramas acolo.
Deci spune-mi, care e solutia?

Bianca777 · Answer

Uite, nu credeam ca situatia ta este asta, dar sigur părinții tăi te iubesc! Adică, esti copilul lor, nu se poate sa nu te iubească.  Nu pot intelege ce motive au sa se poarte asa, dar iti garantez ca ei te iubesc! Nu stiu, încearcă să vorbești cu ei, asa era si la mine, ma certam cu mama din orice, dar dupa ce am vorbit cu ea lucrurile s-au schimbat. Vorbeste cu ei, explica-le ce simti si spune-le ca tu nu mai vrei sa te cerți cu ei, poate asa vor intelege

BlackRose03 · Answer

Părinții m-au lăsat la bunici de la 2 ani si de atunci locuiesc cu ei(cei materni).
Cu cei materni m-am certat si am plecat  la cei paterni, nu cu părinții.
Părinții mei locuiau împreună pe atunci (cand m-am nascut eu si fratele meu mai mic pana am împliniteu 6 ani). Suntem 3 frati.
Dupa ce m-am nascut ei l-au dat pe fratele meu mai mare cu mari probleme mintale la bunicii paterni fara un motiv întemeiat. Dupa ce s-a nascut fratele meu mai mic cu care a locuiesc la cei materni m-au dat pe mine.La 2 ani dupa asta l-au dat si pe el cand avea 1 an.
Cand am facut 6 ani au divorțat pe motiv ca mama l-a inselat pe tata iar acesta la furie a lasat-o... fara dinti.
Mama s-a recăsătorit cu un țigan si s-a mutat intr-o "groapă de gunoi"(desi a facut liceul la Mesota si are o facultate), iar cu el are un copil autist ce nici acum, la 8 ani nu poate scoate un cuvant.
Pe mama o vad o data la luni buni.
Pe timpul scolii vine mereu la bunicii mei sa mănânce, iar apoi pleaca (il aduce in Brasov pe fratele meu cu probleme la o scoala specială, de asta ne viziteaza zilnic in cursul saptamanii). Pleaca mereu inainte sa ma întorc deci nu apuc s-o vad si nici nu suna sa se intereseze de mine desi sta toata ziua pe el.Pe fratele meu mai mare bolnav mintal ce sta la ceilalți bunici de la o varsta frageda nu l-a mai vazut sau sunat de cativa ANI, desi a putut.
Tatăl e un om violent, nu se ține de promisiuni si il vad la 1-2 saptamani pret de 10-20 min  doar pentru a ma preface ca imi pasa de situatia lui si ca vorbim cu placere ca pe urma sa-i cer bani (am.si eu anumite nevoi).
Deci da, in viata mea faza cu părinții e inexistentă si nu prea cred ca si ei tin la mine.Nu au avut un motiv sa ma dea si sunt sigura ca se puteau interesa mai des de situatia noastra.
Ah, si cand i-am spus asa zisei mele mame ce simt si ce fel de persoana este m-a prins de fata cu unghiile si m-a zagariat.La scurt timp cand am realizat ca imi curge sânge am sărit la ea, n-am apucat sa o rănesc in vreun fel ca s-a ridicat si a incercat sa ma lovească. Noroc ca am ajuns în bucătărie unde era bunicul meu si i-am explicat.Ea a negat si s-a purtat pe loc drept o victima.Am fost impresionată, se pare ca e o buna manipulatoare si o mincinoasa.In fine, dupa ce bunica carea fost de fata i-a spus bunicului ce a facut s-au certat rau, ea începuse sa planga (m-am bucurat nespus), iar pe urma m-a blestemat.

BogdanBz · Answer

Cand suntem mici si consideram ca toata lumea e a noastra si ca parintii nostril sunt obligati sa faca orice ca sa ne fie noua bine, e normal sa avem momente cand ne simtim tradati, daca nu putem avea ceva ce vrem. Cred ca majoritatea copiilor au avut momente cand s-au gandit sa plece de nebuni in lume, insa putini au si facut-o. Un copil bine educat si cu ceva inteligenta o sa buna in balanta partile bune si cele rele si nu isi va abandona familia pentru o idee traznita.

samuelrockwer · Answer

Buna! eu am patit asta, cand suntem mici totul ne pare o gluma forte simpu, dar cand crestem si trecem prin grutati atunci ne dam seama.  Eu cand eram mic le spneam parintilor mei ca vreau masina vecinilor sa plec la fete )))), si prin primele dati parintii au vazut ca eu glumesc dar eu vrobeam serios  )), am inceput sa fac o panica ca fur masina si fug de acasa, ca m-am saturat de ei, ca ce nu au ei bani sa ea asa masina ca a vecinilor, ca anoastra masina e urita )), si tin minte ca am fugit de acasa am dormit intr-o casa unde se construia, dar dimineata m-am trezit in pat acasa )), imi parea totul simplu dar uite ca tot acasa mau adus ce probleme le-am facut atunci parintilor mau cautat cu politia, si acum imi este rusine de ce am facut cand eram mic :D. Se mai intampla!