Buna tuturor, am si eu o problema. De fapt, nu e a mea, e a unu prieten. A cazut sau in depresie din nenumarate motive, s-au strans multe lucruri si e cu moralul sub nisipul de pe fundul marii.
S-a despartit acum 3 luni sau ceva de genu de prietena lui, pe care insa nici nu o cunostea, se stiau de pe mess, nu se intalnisera niciodata, nu stau in acelasi oras, s-au ranit reciproc, a zis ca nu-i mai pasa, nu a trecut peste.
Nu se intelege prea grozav cu parintii, are frati si surori mai mici, cu care se ciondaneste mereu, si il enerveaza. Nu e multumit ca are frati (din cate imi dau eu seama), simte ca nu conteaza prea mult pentru parintii lui, zice ca ai-au bagat picioarele, si chestii de genu.
E frustrat ca nu reuseste sa faca bani, repara calculatoare, pentru ca veniturile familiei sunt mici, dar nu reuseste mare lucru.
E intr-un liceu nu prea grozav, are colegi cu care nu se intelege, pe care ii dispretuieste, si care il streseaza.
Nu exceleaza nici la note, dar niciodata nu a facut-o
(Bine, acum nu am zis ca e in situatie de repetentie)
E complexat ca e scund, si zice ca nu o sa-si mai gaseasca niciodata pe cineva, si prostii de-astea
Este in starea asta de mai mult timp, e din ce in ce mai rau. E asa de jos, incat nici nu vrea sa se ridice.
Are prieteni buni, chiar in seara asta sunt o groaza de persoane care sunt la el acasa, incearca sa il faca sa iasa afara, sa mai traiasca si el. Dar refuza sa iasa din casa, nu mai vorbeste (bine, nici o data nu a vorbit prea mult despre problemele lui, nu vrea, dar e si mai rau), nu vrea sa faca nimic. Nu vrea incurajari, se simte obosit si satul de toate.
Incerc, si eu si altii, dar nu stiu ce sa mai fac.
Mai e insa o problema. El, de cand ma cunoaste (Sunt ceva ani) ma place (cred ca inca ma place) dar eu sunt doar o prietena. Noi nu ne potrivim, simt asta.Si i-am spus-o de mult timp. De multe ori a zis ca a renuntat, dar eu am vazut ca mintea. Chiar acum vreo 2 luni, cand mi-a povestit ca s-a despartit de prietene lui, si ca cica nu-i mai pasa, m-a intrebat daca vreau sa fim impreuna si i-am zis ca nu. Ideea e ca mie imi pasa foarte mult de el, imi este ca un frate, imi e drag, dar nu in sensul ala (mie oricum imi pasa in general mult de oameni). Eu sunt acolo pentru el, ii sint alaturi, sa-l ajut sa se ridice, dar nu vrea, ma da la o parte, si pe mine, si pe toti cei care incearca sa ii fie alaturi. Pana si parintii lui au observat, si au incercat sa-l ajute, dar nu vrea.
Ideea e ca, prin ceea ce fac, faptul ca il sun, si nu vrea sa vorbeasca, dar totusi il sun, si il intreb ce mai face, si nu vrea sa vorbeasca, si i-am si zis ca sunt acolo pentru el. Ei bine, asta nu vreau sa le vada ca si cum eu as trine la el mai mult, adica in sensul acela. Nu vreau sa ii fac iluzii, si sa sufere, iarasi, din cauza mea.
Zice ca are nevoie de un miracol, dar eu i-am zis ca nu poate sa plesneasca 1 data din degete si sa fie totul bine, ca trebuie sa incerce sa-si revina, dar nu vrea.
Are 16 ani, daca asta ajuta cu ceva.
Va rog sa ma ajutati, si sa-mi spuneti ce credeti ca as putea sa fac / sa-i zic, sa il ajut!
Multumiri anticipate!
(Bine, acum nu am zis ca e in situatie de repetentie)
Intradevar, e trist ceea ce ai scris, cu totii trecem la un momen dat prin depresii, si ni se pare ca viata nu mai are nimic bun, e aiure in cazul prietenului tau, ar trebuie sa se lase ajutat, sa mai iasa cu voi la un suc ceva, sau sa vedeti un film impreuna, acum ca se apropie craciunul, daca merge la biserik indemnati-l s-o faca mai des, mergeti impreuna la colindat, cumparatii un cadou dragut, bateti-va cu zapada, pentru astfel de probleme nu exista remedii fixe, aceste sunt detaliile, lucrurile marunte care au efecte mari, chiar de v-a refuza, voi insistati in continuare, ajunge, a stat prea mult singur, a meditat prea mult si poate ca s-a afundat mai rau in depresie, incetul cu incetul veti reusi, puteti vb cu parintii lui sa fie mai atent cu el, sa-i vb deschis, si fratii lui sa fie mai draguti cu el, ziceai ca are frati mai mici, chiar si acestia ii pot arata ca este important pentru ei, uite pot face o jucarie haioasa din hartie iar cel mic sa mearga si sa i-o de-a, sau orice gest prin care sa-i arate ca e important pentru ei.si tu trebuie sa fii atenta, sa nu se agate de tine si sa se indragosteasca, sa nu fii singura in preajma lui, e pentru binele amandurora
sper ca te-am ajutat macar putin.
iti doresc succes tie si prietenilor tai
si nu uita
prietenii la nevoie se cunosc
pa pa
Răspunde
Ordonare:
După relevanţă
Răspunde
Am fost si eu acolo, dar eu eram singura, nu vedea nimeni cat de rau eram, si m-am ridicat singura, dar el, are persoane care vor sa il ajute, care ii sunt aproape, dar refuza sa se lase ajutat.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
