Bună. vreau doar să mă descarc și sincer nu găsesc un loc mai bun unde aș putea face asta. Rog pe cine are puțin timp, să citească asta și să imi spună părerea sa.

Ook deci. In ultimul timp am avut multe ganduri în ceea ce privește societatea și lumea asta, în privința multor lucruri. Nu stiu, mi se pare că nimic nu e corect și în același timp că totul e.

Stiți? Efectiv ma afectează mult faptul că nu stiu răspunsul la multe întrebări la care, probabil ca nimeni nu îl stie.

Timpul de exemplu, dupa părerea mea, e o prostie.

Nimic nu are un timp definit și nu ai de unde să stii nimic din ce se va întâmpla chiar în următoarea secundă.

Ma șochează teribil viața în sine și cum spuneau qween:
"does anibody know what are we living for? "

Nu știm de unde venim, nu știm încotro ne îndreptăm.

Poate unora li se va părea ciudat tot ceea ce spun eu aici dar pe mine ma afectează enorm toate lucrurile astea.

Mă afectează și ura din oameni. Nu inteleg de ce toți critică absolut tot ce nu le convine. Nu inteleg de ce există lucruri care să nu le convină. Cu toții ne formăm obiceiuri și ganduri în jurul societății și a oamenilor și mai nou, aproape tot ce facem este controlat de asta.

Eu am avut și încă am multe probleme eu cu mine, cu corpul meu, cu viața mea. Am inceput sa mă întreb
"eu de ce nu pot arăta că ea? "
"eu de ce nu pot fi ca el/ea? "
"de ce eu am complet alte ganduri și planuri spre diferența de ei, toți? "


Nu mă mai accept deloc asa cum sunt eu, în special în ceea ce privește aspectul meu fizic.

Credeti-mă ca nu sunt nebuna.

Mai am și niște probleme prin faptul că am mulți nervi, foarte multi și ii simt cum se adună și se tot adună și nu scap de ei nicicum. Mă descarc prin plâns și am inceput sa plâng tot mai des de cam 3 luni de zile și daca vreti, va zic acum de ce...


Pai totul a inceput în vară când am cunoscut pe internet un băiat.
(sunt conștientă de toate riscurile de a vorbi cu oameni pe internet și am fost sceptică la inceput, dar după am văzut că e prieten cu un prieten de ai mei și m-am mai liniștit.)

Asa, pai am inceput efectiv să vorbim, imi era foarte ușor să mă deschid când vorbeam cu el și el se deschidea toarte tare.

Am vorbit cu el câteva luni de zile bune. Am vorbit pe video și nu imi era rușine de el în nicio privința. Mă simțeam eu bine atunci. Niciodată nu m-a facut să mă simt prost și nici nu a încercat să mă schimbe sau ceva și m-a atras enorm de tare modul în care gândea și felul lui de a fi. Să nu credeți că totul era lapte și miere. Ne mai și contraziceam uneori dar nu ne certam foarte tare.Adică ne respectam opiniile unul altuia. Faceam glume unul pe seama altuia și nu ne supăram, știam amândoi ca sunt doar glume.

M-a ajutat să mă pun la punct psihic cu câteva chestii și m-a ajutat să mă descopăr. Mi-a spus că nu îl interesează cum arăt și efectiv ne-am atasat foarte tare unul de altul deși eu nu credeam în relații de genul.

Si, acum cam aproape 3 luni ne-am certat. Am inceput sa mă invinovățesc foarte tare pentru asta și sincer imi pare enorm de rău. As vrea să îi scriu să îi spun cât am plâns și cât de mult îmi lipsește dar nu am puterea să fac asta. Nu stiu ce sa fac, nu pot trece peste nicicum.

Si de aici am tras eu concluzia cu timpul. Chiar este o prostie. Poti investi enorm de mult timp în ceva și apoi sa pierzi tot intr-o secundă. De la cearta cu el am devenit complet altă persoană după spusele prietenilor și a mai multor oameni. M-am închis în mine foarte mult și am inceput sa ma gandesc la toate lucrurile precizate mai sus.

Ook cam atat. Îi multumesc celui/celei care a citit tot și astept orice sfat cât de mic, înseamnă foarte mult pentru mine.
ps. scuzati greșelile gramaticale, sunt foarte obosită.

Pentru a răspunde la o întrebare trebuie să ai cont pe TPU.ro

Logare cu email şi parolă

Creare de cont nou

Logare cu Facebook